Alina Galeriu
managing partner, Galeriu & Partners PR
În goana nebună după eficiență și angrenați în multitasking-ul adulat de o societate ce a uitat să iasă din viteză și accelerează fără oprire, preocuparea noastră constantă pare să fie aceea de “a nu pierde timpul”. Ne simțim vinovați să hoinărim cu mintea aiurea în timpul orelor de program, iar dacă trec câteva ore din zi fără să putem bifa cât mai multe sarcini îndeplinite, intrăm în panică și ne grăbim să recuperăm timpul pierdut. Părem a fi cu toții muncitori necalificați care au de îndeplinit norma. “Tu cât ai produs azi?” este o întrebare nerostită la care toți căutăm un răspuns cu cât mai multe cifre. Să fie măsurabil. Să fie ceva notabil. Să fie un record.
La extrema cealaltă, cei care își fac un obicei din a se fofila și “a tăia frunză la câini”, vor rămâne cu aceleași metehne, doar că vor găsi pretexte și mai inventive de a-și acoperi inactivitatea nejustificată. În contul muncii lor neprestate, la nivel de echipă, tot cei responsabili și muncitori vor trage în plus la jugul comun, astfel încât căruța să meargă totuși înainte.
Însă nu despre cei leneși și “descurcăreți” vreau să vorbesc, ci despre noi, ceilalți, cei ce ne agităm, muncim și în timpul orelor de program și după, încercăm mereu să ne autodepășim și facem din goana după rezultate o mantră care ne acaparează … uneori, mai mult decât trebuie.
Nu vrem să pierdem timpul cu întâlniri și discuții cu parteneri actuali sau posibili, nu vrem să mai ieșim din birou să socializăm și să aflăm tendințe noi, la evenimente de profil, pentru că “pierdem toată ziua”, nu vrem “să pierdem timpul” ascultând 20 de minute de Ted Talk pentru că în timpul acela am putea scrie niște mailuri, nu vrem “să pierdem timpul” citind analiza din revistă pentru că se întinde pe 3 pagini și ne-am obișnuit să primim informația deja mestecată, sub formă de pilulă minune, nu mai lungă de o frază, hai două.
Despre acest sindrom al workaholic-ului care uită că, fără un moment de respiro, îl paște un burnout vreau să vorbesc. În primul rând pentru că și eu mă confrunt cu el, pentru că am procese de conștiință pentru fiecare din cazurile enumerate mai sus, ca și cum munca mea, de altfel nu foarte palpabilă în sine, ar putea fi măsurată prin indicatori cu metrică precisă. Ca și cum aș putea să măsor tot ce câștig în urma unei “zile pierdute” la o conferință de profil sau atunci când ies la o cafea cu un jurnalist, blogger, partener și din vorbă în vorbă îmi vin idei de proiecte noi și punți de colaborare?! Poate ce câștigăm nu putem măsura cu exactitate, desi cu toții știm că efectul de avalanșă începe cu un fir de zăpadă care se unește cu altul și împreună pun în mișcare un mecanism… Dar ce pierdem cu siguranță putem măsura: tocmai prin faptul că învârtindu-ne în același cerc închis în goană după rezultate, ajungem să avem doar… rezultate previzibile.
Așa că pledoaria mea este pentru a încetini ritmul, și a întelege că, pe termen lung, timpul pierdut astăzi pe ceva ce nu aduce rezultate palpabile imediat, este de fapt timp câștigat pe termen lung. Pledoaria mea este pentru valorificarea fiecărei cărămizi ce contribuie la o construcție nouă, pe care încă nici nu o putem anticipa, dar care va face sens, după ce se va contura, cărămidă cu cărămidă, după multe întâlniri care ne-au inspirat, fără să știm exact unde se duc ideile ce răsar în minte atunci. Pledoaria mea este pentru prețuirea fiecărui moment în care am citit o carte, un articol sau am ascultat și privit un film inspirațional care a atins o coardă înăuntrul nostru și a făcut-o să vibreze. Să ne luăm timp pentru a ieși din cercul strâmt al eficienței imediate, pentru că dacă ne îngăduim “să pierdem puțin timp”, vom câștiga mult mai mult pe termen lung.
Alina Galeriu este un comunicator entuziast, cu o experienta de 9 ani in jurnalism si PR. In prezent este managing partner al agentiei Galeriu & Partners PR, parte din The Group, cel mai important grup de comunicare din Romania. A urmat facultatea si masteratul la SNSPA, precum si Modulul I al IAA School of Marketing & Communications. Atunci cand nu construieste povesti despre si in slujba brandurilor de care se ocupa, ii place sa observe oamenii si sa le descopere lor povestile.
