Stephen King
Editura Nemira
Într-o zi, un tânăr găsește un cufăr care conținea o seamă de manuscrise și multe plicuri cu bani. Cum familia lui avea probleme financiare, decide să trimită acele plicuri, lunar, părinților săi pentru a nu-i mai auzi cum se ceartă.
În paralel, dintr-o închisoare, este eliberat un bărbat. Acesta stătuse închis mulți ani pentru o infracțiune, iar acum tot ce visa era să ajungă la acel cufăr pe care îl ascunsese înainte să fie prins. Dar cufărul este gol. Așa că infractorul pornește pe urma tânărului pentru a recupera manuscrisele în cauză.
Ce legătură este între aceste personaje și primul roman al seriei cu fostul detectiv Bill Hodges? Ei bine, una… inedită. Tatăl tânărului fusese accidentat de atentatorul cu Mercedes prins în romanul anterior (și care apare, puțin, și în acest volum).
Cum va ajunge Hodges să fie implicat în goana după manuscrise și ce se va întâmpla cu Pete, tânărul, și cu Morris Bellamy, cititorul obsedat de personajul principal din acele manuscrise, veți afla doar citind Ce-am găsit al meu să fie.
Stephen King pune accent pe psihologia personajelor, pe modul în care fiecare întâmplare îi modelează și îi face să acționeze într-un fel sau altul. Pentru cei care doresc un roman cu un ritm alert de la prima la ultima pagina, Ce-am găsit al meu să fie poate părea, uneori, anevoios. Cartea se citește însă foarte ușor – în bună măsură datorită dialogului care abundă – și demonstrează, încă o dată, versatilitatea scriitorului.
