Odată cu Revoluţia Industrială cantitatea de deşeuri din Europa a crescut constant. Acest lucru s-a întâmplat din cauza modelului de creştere asumat de economiile europene de tipul ”ia-consumă-aruncă”. Economia circular propune un model nou de tipul:”reutilizează-repară-reciclează”.
Economia Uniunii Europene pierde în prezent o cantitate semnificativă din potenţialele materii prime secundare care se regăsesc în fluxurile de deşeuri. În 2011, producţia totală de deşeuri în UE s-a ridicat la aproximativ 2,5 miliarde de tone. Din aceasta cantitate doar un procent limitat (40 %) din deşeurile municipale generate în Uniune a fost reciclat, restul fiind stocat în depozite de deşeuri (37 %) sau incinerat (23 %), din care aproximativ 500 de milioane de tone ar fi putut fi reciclate sau reutilizate în alt mod. Prin urmare, Uniunea Europeana ratează oportunităţi importante de a îmbunătăţi utilizarea eficientă a resurselor şi de a crea o economie mai circulară care să genereze creştere economică şi locuri de muncă, aspecte care, la rândul lor, ar reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi dependenţa Uniunii de materiile prime importate.
Conform Comisiei Europene utilizarea eficientă a resurselor conduce către noi oportunităţi de creştere economică aducând profituri nete afacerilor din Europa de peste 600 de miliarde de euro. Măsurile adiacente pentru creşterea productivităţii resurselor cu 30% până în 2030 ar putea creşte pib-ul UE cu aproape 1% şi ar putea crea 2 milioane de locuri de muncă în plus.
Principiile de bază ale economiei circulare
1. Deşeurile sunt materii prime
Modelul economiei circulare propune dispariţia totală a deşeurilor şi regândirea produselor astfel încât acestea să poată fi dezasamblate şi refolosite pentru obţinerea altor produse într-un mod foarte uşor.
2. Diversitatea înseamnă putere
Diversitatea şi gradul mare de adaptare al produselor sunt o prioritate pentru economia circulară. Acest model nou militează pentru produse durabile în timp şi care pot fi transformate în alte produse, în mod uşor, la infinit.
3. Energia, din surse regenerabile
4. Gândire sistemică
În economia circulară, producătorii trebuie să aibă abilitatea de a înţelege cum se influenţează materiile prime una pe cealaltă.
Impactul economiei circulare în România
1. Folosirea deşeurilor ca materii prime în România
Transformarea deseurilor in resurse sau materii prime secundare reprezinta inchiderea buclei in sistemele care promoveaza economia circulara. Din acet motiv Uniunea Europeana a demarat un amplu proces de schimbare a politicii sale in domeniul mediului si economiei, care a inceput cu adoptarea unor acte normative care promoveaza imbunatatirea managementului deseurilor prin stimularea programelor de inovare in tehnologii de reciclare si reutilizare, reducerea pierderilor de resurse si promovarea de stimulente financiare destinate schimbarilor de comportament atat la nivelul generatorilor de deseuri cat si a mediului de afaceri. Suplimentar au fost adoptate noi politici si programe de actiune cum este Programul general al Uniunii de acţiune pentru mediu până în 2020 „O viaţă bună, în limitele planetei noastre, cunoscut ca PAM 7. Directiva 2008/98/CE transpusa in legislatia nationala prin Legea 211/2011 privind deseurile creaza cadrul legal in limitele caruia ar trebui sa actioneze toti actorii implicati in managementul deseurilor si promoveaza inclusiv notiuni noi cum ar fi cea de subproduse, sau responsabilitatea extinsa a producatorului. Mai mult decat atat, in incercercarea de a reglemeta piata deseurilor, Directiva a adus cateva elemente de noutate precum broker-ul de deseuri si notiunea de incetarea statutului de deseu.
Piata deseurilor reciclabile in Romania se situeaza la o valoare de aproximativ 1 miliard de euro. Dintre toate deseurile reciclabile cele mai atractive din punct de vedere economic sunt hartia, plasticul, metalul si sticla. In Romania se recicleaza in prezent aproximativ 2-3 % din totalul deseurilor municipale. Practic irosim prin eliminare in depozitele de deseuri cantitati impresionante de materii prime si energie.
Pntru a recicla cat mai multe deseuri, deci a recupera intr-un mod eficient materiile prime care se gasesc in acestea este in primul rand nevoie de schimbarea sistemului de management al deseurilor. Aceasta presupune instituirea sistemului de colectare separata la sursa si neamestecarea deseurilor colectate separat pe timpul transportului. In felul acesta unitatile care proceseaza deseuri vor avea acces la materii prime de inalta calitate nemaifiind nevoite sa importe deseuri pentru a-si mentine liniile de productie la capacitatile optime de functionare.
Un alt aspect important al industriei de reciclare este cel social, legat de locurile de munca pe care aceasta le ofera. Exista studii care arata ca depozitarea a 10 000 tone de deseuri creaza 6 locuri de munca, in timp ce reciclarea aceleiasi cantitati creaza 36 de locuri de munca. Studiile efectuate la nivelul Comisiei Europene pentru fundamentarea deciziilor privind Economia circulara arata ca implementarea cu scces a acestui model de economie ar crea peste 180 000 locuri de munca pana in 2030 si ar scadea consumul de resurse naturale intre 10-40%.
2. Diversitatea produselor în România
Managementul deseurilor incepe inca din etapele de proiectare si design a produsului. La nivel european aceste etape fac parte din conceptul de life cycle thinking si life cycle assessment. Ambele abordari le regasim in ceea ce inseamna raspunderea extinsa a producatorului. Legislatia este foarte clara in acest sens si spune ca „In vederea prevenirii, reutilizarii, reciclarii si a altor tipuri de valorificare a deseurilor, autoritatea publica centrala pentru protectia mediului promoveaza sau, dupa caz, propune masuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producatorul produsului, persoana fizica autorizata sau persoana juridica ce, cu titlu profesional, proiecteaza, produce, prelucreaza, trateaza, vinde ori importa produse este supus unui regim de raspundere extinsa a producatorului.”
Masurile la care face referire cadrul legal sunt:
– incurajarea adoptarii, inca din faza de proiectare a produselor, a unor solutii care sa reduca impactul asupra mediului si generarea de deseuri in procesul de fabricatie si pe perioada de utilizare a produselor;
– incurajarea productiei si comercializarii de produse cu utilizari multiple, durabile din punct de vedere tehnic si care, dupa ce devin deseuri, pot fi valorificate in mod corespunzator si a caror eliminare este compatibila cu principiile de protectie a mediului;
– acceptarea produselor returnate si a deseurilor rezultate dupa ce produsele nu mai sunt folosite si asigurarea gestionarii ulterioare a acestora fara a crea prejudicii asupra mediului sau sanatatii populatiei
– punerea la dispozitia publicului a informatiilor disponibile cu privire la caracterul reutilizabil si reciclabil al produselor.
3. Energia, din surse regenerabile în România
În 2014 România a produs şi exportat cea mai mare cantitate de energie din ultimul deceniu, conform datelor publicate de Reţeaua Europeană a Operatorilor de Sisteme de Transport de Energie (ENTSO-E).
Astfel, în 2014 au fost injectaţi în reţea peste 7,85 TWh de energie venită de la eoliene, solare sau mici hidrocentrale, cu 25% mai mult faţă de anul 2013, potrivit Transelectrica. Ponderea energiei verzi în totalul producţiei a fost de peste 13%.
Începând din 2015 domeniul energiei verzi a intrat în declin din cauza diminuării sistemului de bonificare prin certificate verzi. Proiectul de lege care propunea reducerea certificatelor verzi de la 2 la 0.5% a fost adoptat în iulie 2013 şi tot de atunci au început să scadă şi investiţiile în acest domeniu.
• 3000 de MW, instalaţi în parcurile eoliene din România în acest moment; 1.400 de MW în parcurile fotovoltaice;
• 1,5-2 milioane de euro este investiţia pentru instalarea unui MW folovoltaic şi 1 milion de euro în eolian; parcurile de acest tip din România au necesitat o investiţie de 5-6 miliarde de euro în ultimii 4 ani;
• energia regenerabilă reprezintă între 15 şi 20% din producţia zilnică a României, cu vârfuri de 30%.
4. Gândirea sistemică
Pentru a creşte beneficiile economice, sociale şi de mediu rezultate dintr-o mai bună gestionare a deşeurilor municipale, Comisia propune:
• să crească rata de reutilizare şi de reciclare a deşeurilor municipale la un minimum de 70 % până în 2030;
• să crească rata de reciclare a deşeurilor din ambalaje la 80 % până în 2030, având ca obiective intermediare o rată de 60 % până în 2020 şi de 70 % până în 2025, inclusiv obiective pentru anumite materiale;
• să se interzică depozitarea materialelor reciclabile, precum masele plastice, metalele, sticla, hârtia şi cartonul, precum şi a deşeurilor biodegradabile până în 2025, iar statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a elimina practic depozitarea deşeurilor până în 2030;
• să promoveze în continuare dezvoltarea pieţelor de materii prime secundare de înaltă calitate, inclusiv prin evaluarea valorii adăugate aduse de criteriile de stabilire a încetării statutului de deşeu aplicabile anumitor materiale;
• să clarifice metoda de calcul pentru materialele reciclate pentru a asigura un nivel de calitate ridicat în materie de reciclare.
Recomandări pentru crearea contextului favorabil ratei crescute de reciclare a deşeurilor munnicipale în România
Participanţii la ce-a de-a treia conferinţă anuală a Societăţii Europene a Reciclării, organizată de către Asociaţia Planeta Verde şi Intersemat, pe 28 mai 2015, la Bucuresti au completat o listă de soluţii concrete pentru Ministerul Mediului şi pentru Comisia Europeană, cu privire la domeniul reciclării deşeurilor municipale. Cele mai importante cinci recomandări sunt:
1. Schimbarea urgentă a modului în care se dau autorizaţiile de mediu.
2. Stimularea iniţiativlor private prin finanţările generate de taxa la groapă. Doar în primul an se pot investi 100 de milioane de euro în sortare, reutilizare şi reciclare din această taxă.
3. Introducerea unui sistem informatic de trasabilitate a deşeurilor.
4. Implicarea mai activă a producătorilor sau a operatorilor economici responsabili de component de educaţie, conştientizare şi implicare.
5. Control mai riguros din partea autorităţilor locale al tuturor operatorilor economici implicaţi în mod real în sistem.
