Într-o comunicare susţinută destul de recent sub egida Academiei Române, din partea Institutului de Sociologie, a fost prezentată o interesantă situaţie a consumatorului de energie din România.
Colectivul de cercetare (Ilie Bădescu, Ion Glodeanu, Andreea Nicolaescu, Adela Şerban) a demonstrat cu date concrete situaţia dificilă a consumatorului român în ce priveşte achitarea costurilor cu energia, în comparaţie atât cu evoluţia fenomenului în timp, cât şi cu situaţia existentă pe plan general în cadrul Uniunii Europene. Este o cercetare întreprinsă la iniţiativa Agenţiei Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), preocupată de reacţia pe plan economic şi social la îndeplinirea condiţiilor prevăzute privind liberalizarea preţurilor şi integrarea României în piaţa unică europeană de energie, condiţii transformate în măsuri concrete, prin efectul aplicării Memorandumului semnat cu Comisia Europeană și a Acodului cu Fondul Monetar Internaţional.
Autorii constată o anumită polarizare a accesului la sursele de energie în România, unde au încălzire centrală 45,7% din locuinţe (dintre care 75,3% în mediul urban şi doar 9,9% în mediul rural), iar 83% dintre locuințele rurale folosesc sobe cu lemne. Încălzirea cu gaze este prezentă la doar 3,3% din locuinţele urbane şi 2,3% din locuinţele rurale. În faţa acestor cifre, este firesc să ne preocupăm de posibilităţile de economisire a cheltuielilor cu energia în cazul locuinţelor cu încălzire centrală.
Ca urmare a alinerii treptate la preţurile europene, în 6 ani (perioada 2007-2013), în România povara în bugetul consumatorului a crescut cu 20 de procente peste nivelul din 2007, în timp ce în Europa s-au înregistrat doar 1,7 de procente. În general, în Vest a rămas aproximativ la același prag (a crescut cu 0,9 de procente). Cercetătorii constată că în România avem o triplare.
Povara facturilor: ponderea procentuală a consumatorilor care nu-și pot achita rata/chiria pentru locuinţă şi facturile la utilităţi.
La orizontul anului 2021, se arată în studiu, procentul consumatorilor români ce nu–și vor putea achita facturile va crește spre 35-37% , iar efectul alinierii prețurilor interne la cele de import va conduce la creşterea de 1,5 ori a prețului la gaze în factura de plată.
O interesantă clasificare a pauperităţii energetice este prezentată sub trei forme: sărăcia în raport cu combustibilul, în raport cu resursele financiare, şi în raport cu accesul la sistem (costul echipamentului). A patra formă de sărăcie energetică este indusă de politica prețurilor (la scară națională, regională, europeană). România este afectată de ultimele trei forme ale sărăciei energetice.
Într-un edificator grafic, cercetătorii Institutului de Sociologie al Academiei Române arată cum Europa vestică consumă energie ieftină, iar Estul consumă energie scumpă. Decalajul nu se reproduce pentru țările Europei de Vest, ceea ce arată că aici politica de prețuri are altă semnificație decât în Est. Astfel, în Vest politica de prețuri a susținut bunăstarea, iar în Est a adâncit decalajul și austeritatea.
(Standardul puterii de cumpărare – purchasing power standards – PPS- este o monedă comună artificială din care este exclusă influenţa diferenţelor dintre preţurile din fiecare ţară.)
În ce priveşte volumul de muncă necesar unui lucrător din România şi din Germania pentru a cumpăra 100 kwh, lucrătorul român plătește aproape același preț cu lucrătorul german, deși câștigul românului este de șase ori mai mic.
În încheire, autorii studiului formulează câteva propuneri: elaborarea și lansarea unui manual al consumatorului inteligent postat pe site-ul Observatorului național al energiei, unde pot fi accesate lecții demonstrative și alte tipuri de informații utile celui ce voiește să-și eficientizeze consumul. Manualul va cuprinde: a) ghidul consumatorului inteligent în care vor fi adunate lecții de bune practici energetice și tipuri de tehnologii și aparate inteligente pentru consumul de energie, cu prețurile asociate și cu calculul simplu de eficiență, b) ghidul specialistului amator cuprinzând cele trei chestionare: chestionarul gospodăriei, chestionarul practicilor de consum, chestionarul normelor cognitive; c) ghidul optimizării normelor cognitive cu procedee de urmat; d) îndrumar explicativ al tarifării la energia electrică cuprinzând explicarea indicatorilor cuprinși în facturi și alte indicații de eficiență: praguri de consum care pot fi controlate și prin ce metode.
Tot în cadrul acelei sesiuni academice, a fost prezentat studiul Institutului de cercetare a calităţii vieţii (autori Cătălin Zamfir – coordonator, Mihai Dumitru, Adina Mihăilescu, Mihnea Preotesei, Mariana Stanciu, Elena Zamfir) care a abordat probleme referitoare la eficienţa energetică, văzută ca o prioritate naţională pentru reducerea sărăciei energetice, creşterea calităţii vieţii şi siguranţa consumatorilor de energie. Întregul studiu manifestă o orientare clară spre problemele consumatorilor, fapt pe care Asociaţia noastră îl apreciază în mod deosebit, pentru că se poate constata, din păcate, că arareori strategiile la nivel macro ale factorilor de decizie guvernamentali iau în considerare efectul măsurilor legislative asupra poziţiei consumatorilor în peisajul economic românesc. Faptul că forumul suprem al valorilor intelectuale din ţara noastră, şi aici ne referim la Academia Română, abordează o astfel de tematică este pe atât de remarcabil, pe cât este de unic.
Echipa de cercetare începe prin a afirma că efectul cumulat imediat al reformei energetice s-a concretizat prin explozia prețurilor energiei, prin trei mecanisme: monopolul de stat a fost înlocuit cu monopolul privat, consumatorul rămânând prizonierul agentului economic; corupția de pe piaţa energetică (fenomenul ”băieților deștepți”): un mecanism specific tranziției românești de exploatare privată a statului și populației; şi alinierea la prețurile europene, unde mecanismele pieței europene libere, şi nu mecanismele politice, a dus la pierderea beneficiului resurselor naturale de care dispune ţara noastră.
Într-un scenariu pentru anii 2017-2018, autorii anticipează creşterea preţurilor la electricitate şi gaze prin alinierea acestora la nivel european. Astfel, preţurile în România vor avea o creştere la electricitate de 110% şi la gaze de 181%, în timp ce media UE va fi de 16,4%, respectiv 8,6%.
La această perspectivă, este util să ne amintim evoluţia sprijinului acordat de stat persoanelor în ce priveşte cheltuielile cu încălzirea. Astfel, în 2006 au beneficiat 4,1 milioane de persoane (aproximativ 50% din populație) în 2013 cifra s-a redus la 0,8 milioane (aproximativ 10% din populație).
Autorii prezintă următoarele opt probleme structurale generate de reforma sistemului energetic:
1. Șocul sărăcirii: protecția socială, concepută doar pentru 10% pentru săraci, va trebui să fie regândită dacă ea va putea depăși chiar 50%
2. Reducerea predictibilă a resurselor bugetare din taxarea consumului energetic o problemă a bugetului.
3. Asigurarea respectării dreptului de acces la resursele de energie: gaz, dar și electric
4. Condițiile de locuire ca o sursă a ineficienței energetice – inclusă în politica socială de protecție.
5. Criza sistemului public de furnizare a încălzirii. Transferul haotic a responsabilității spre populație (centrale proprii): lipsa unei strategii.
6. Deficite critice ale sistemului de protecției consumatorului
7. Beneficiile proprietății asupra resurselor naționale sunt deplasate de la buget și populație la profitul intern și mai ales extern
8. Corupția energetică: o sursă importantă a sărăcirii energetice.
Faţă de aceste probleme, autorii studiului lansează un apel la întreprinderea unor măsuri specifice acestei situaţii. În opinia organizaţiei noastre, un efect pozitiv asupra reducerii cheltuielilor cu încălzirea în blocurile de locuinţe îl are montarea repartitoarelor de consum. Ne vom sprijini această opinie cu rezultatele experienţei adunate în ultimii ani de Asociaţia Europeană pentru Facturarea Contorizată a Costurilor cu Energia (EVVE).
Clădirile de locuinţe consumă 25% din energia totală la nivelul Uniunii Europene, arată EVVE. În aceste clădiri, consumul de energie cu încălzirea şi apa caldă înseamnă 85% din total. Aşadar, se pot obţine economii serioase de energie, cheltuieli şi emisii de dioxid de carbon dacă se aplică măsuri care sunt atât eficiente, cât şi ieftine. În blocurile de locuinţe, încălzirea şi apa caldă sunt generate ori de o centrală a blocului, ori de sistemul de termoficare. Astfel, furnizorul de energie nu poate factura direct locatarii, ci doar asociaţia de locatari sau proprietarul clădirii. Costul general trebuie apoi împărţit pe apartamente, acest lucru putând fi realizat fie pe baza unor cote fixe (ca de exemplu spaţiul ocupat sau numărul de locatari în apartament), fie pe baza consumului real al fiecărui apartament.
Repartizarea (în englezeşte „submetering”) este termenul tehnic utilizat pentru înregistrarea – şi facturarea – individuală a consumului în clădirile de apartamente sau blocuri de locuinţe. Repartizarea nu trebuie confundată cu contorizarea (metering), chiar dacă în multe cazuri se folosesc aceleaşi instrumente de măsurare. Contorizarea se foloseşte în cadrul relaţiei contractuale dintre furnizorul de energie şi clientul acestuia, cu scopul de a se înregistra cantitatea de energie livrată şi apoi a facturii corespunzătoare. Pe de altă parte, repartizarea se foloseşte în cadrul relaţiei dintre membrii asociaţiei de locatari (sau între proprietarul clădirii şi chiriaşi), cu scopul de aloca fiecăruia partea corespunzătoare de cheltuieli.
EVVE precizează că energia sau apa nu sunt bunuri publice… Ele sunt resurse finite, pentru care se cheltuiesc bani cu extracţia, producţia, tratamentul şi transportul lor. Ca urmare, toţi consumatorii trebuie să plătească pentru aceste bunuri, în funcţie de cantitatea utilizată. Pe lângă motive sociale sau ecologice, preţul este cel mai serios motiv pentru un comportament al consumatorilor care să ducă la economisirea acestor resurse. Această concepţie este acceptată şi implementată în mai toate cazurile, cu excepţia … clădirilor de apartamente.
Asociaţia EVVE arată că repartizarea este o metodă echitabilă şi uşoară, pentru care există nenumărate dovezi. Repartizarea dă posibilitatea consumatorilor să ştie exact cât consumă şi să beneficieze de un comportament economicos. Ea îi încurajează să economisească energia şi apa, ea previne situaţia în care consumatorii chibzuiţi sunt încărcaţi la plată din cauza comportamentului neatent al vecinilor. Repartizarea aduce o contribuţie majoră la transparenţa modului cum se împart cheltuielile de întreţinere şi dă posibilitatea consumatorului să îşi asume responsabilitatea pentru economisirea energiei într-o manieră pe care o controlează direct.
Folosind repartitoarele, valorile citite sunt folosite numai pentru repartizarea cheltuielilor. Suma tuturor valorilor citite în blocul de locuinţe conduce la costul total. Astfel, suma pentru fiecare apartament reprezintă partea individuală din cheltuieli. Ca urmare, unitatea de măsură – metrul cub pentru apă, kilo-waţi-oră pentru radiatoare, unităţi hca (heat cost allocators) – nu are nici o importanţă.
Repartizarea a fost un instrument eficient timp de mai multe decenii în anumite state membre ale UE, ca de exemplu Danemarca, Austria sau Germania. Comisia Europeană estimează că potenţialele economii ce se pot face anual, folosind repartitoarele, se ridică la 15% sau chiar la 30%, cifre care au rezultat din mai multe studii efectuate în acest domeniu.
Consiliul European (format din liderii statelor membre UE) şi Parlamentul European au stabilit, în Directiva privind eficienţa energetică, faptul că statele membre trebuie să realizeze cadrul legal în 2014, iar măsurile propriu-zise trebuie să fie implementate cel mai târziu în 2017. Transpunerea directivei în legislaţia naţională se datorează următorilor trei factori de succes:
Plăteşti cât consumi: locatarul este principalul beneficiar al repartizării costurilor, al transparenţei şi al eforturilor de a economisi energia.
Legislaţie obligatorie: experienţa arată că ţările cu legislaţie obligatorie au o mare rată de penetrare în ce priveşte repartitoarele, fapt care generează un nivel ridicat de economisire a energiei. Este motivul pentru care EVVE sprijină implementarea unor legi pe plan naţional, însoţite de instrucţiuni clare privind modul de facturare.
Aplicare: instrumentele de aplicare în practică a legislaţiei includ anumite sancţiuni. Ca urmare, statele cu legislaţie strictă privind repartitoarele vor realiza mai uşor ţintele stabilite pentru anul 2020 privind eficienţa energetică. Instrumentele pot include amenzi administrative pentru locatarii care nu respectă legea, sau dreptul acestora de a deduce un anumit procent din costurile anuale (de exemplu, în Germania acesta este de 15%).
Transpunerea acestei directive în legislaţia naţională este reprezentată de Legea nr. 121 din 2014 privind eficienţa energetică.
Spre deosebire de alte măsuri menite să crească eficienţa energetică a clădirilor – ca de exemplu reabilitarea termică a blocurilor – repartitoarele nu reclamă investiţii mari din partea proprietarilor. Companiile care distribuie repartitoare pot să facă ele aceste investiţii în echipamente, iar apoi să le închirieze pe termen lung locatarilor. Este astfel posibil să se furnizeze un serviciu complet – livrare, instalare, citire şi facturare – de către o singură sursă.
Principalii parametri pentru a măsura eficienţa financiară a repartitoarelor sunt: consumul de energie, preţul energiei, economiile estimate, precum şi costul serviciului de măsurare şi facturare. Conform unui studiu realizat de specialiştii germani, s-a constatat că, aplicându-se modelul german şi în ţări ca Franţa, Polonia sau Italia, s-au obţinut aceleaşi rezultate pozitive privind avantajele repartitoarelor. Trebuie ţinut cont şi de faptul că volumul real de căldură consumat depăşeşte adesea cererea, mai ales în blocurile de locuinţe, unde locatarii nu sunt penalizaţi pentru un comportament neglijent privind economia de energie.
„Toate aspectele prezentate mai sus indică necesitatea adoptării de acţiuni menite să se concentreze pe problemele consumatorilor de energie. Astfel, solicităm implicarea consumatorilor prin intermediul asociațiilor de consumatori în negocierea prețurilor energiei, deoarece piața liberă nu pare a lucra suficient în favoarea consumatorilor casnici. Totodată, este necesară promovarea unei culturi a eficienței sociale a consumului energetic: în școală, mass-media, sistemul juridic. De asemenea, trebuie menținut sprijinul financiar pentru cei care nu pot să-și susțină costurile cu energia coroborat cu realizarea programelor de reabilitare termică a locuințelor.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte al APC România
