• Câştigător al Leului de Aur pentru Lungmetraj la Veneţia, A PIGEON SAT ON A BRANCH REFLECTING ON EXISTENCE, cel mai recent film semnat de Roy Andersson, deschide ediţia de anul acesta BIEFF
• După succesul de anul trecut și de la warm-up-ul BIEFF la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, programul dedicat filmelor-dans revine la festival în decembrie, de astă dată printr-un parteneriat unic cu un festival specializat: CINEDANS – Dance on Screen Festival Amsterdam.
Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF deschide cea de-a cincea ediţie cu un eveniment mult așteptat: premiera românească a celui mai recent lungmetraj semnat de maestrul nedisputat al umorului absurd, Roy Andersson („Ingmar Bergman în variantă slapstick”, după cum l-a numit publicaţia Village Voice). Filmul A PIGEON SAT ON A BRANCH REFLECTING ON EXISTENCE, laureat cu Leul de Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia în urmă cu doar două luni, va rula la CinemaPRO, pe 10 decembrie, cu sprijinul Ambasadei Suediei la București.
Încheind trilogia despre ce înseamnă a fi om (alături de Songs From the Second Floor şi You, The Living – difuzat la prima editie BIEFF) A PIGEON SAT ON A BRANCH REFLECTING ON EXISTENCE îi urmăreşte pe Sam și Jonathan, o variantă modernă a lui Don Quijote şi Sancho, doi agenți de vânzări, ce fac comerț ambulant cu diverse mărunţişuri şi se ceartă continuu.
Purtându-ne într-o drumeție caleidoscopică prin mai multe destine umane, cei doi inspiră în aceeaşi măsură ilaritate şi solemnitate. Parcurgem filmul, degustând frumusețea și absurditatea momentului prezent, înconjurați de oameni mult prea similari cu noi. Este o călătorie care dezvăluie frumusețea momentelor singulare, umorul și tragedia ascunsă în noi, grandoarea vieții, precum și fragilitatea fundamentală a omenirii.
Andersson creează ceva „asemeni unei colaborări între Monty Python și Samuel Beckett, în ultimele zile ale Noii Obiectivități”, după cum spune Robbie Collin, jurnalist pentru The Telegraph, adăugând „trebuie doar să te uiți, apoi să apuci o plasă și să încerci să-ţi convingi sufletul să coboare înapoi din tavan.”
Vorbind despre film, Andersson spune: „În ultimele mele două filme am îndrăznit să părăsesc realismul și naturalismul, intrând pe teritoriul esteticii abstracte. Această ambiție reflectă curentul artistic Noua Obiectivitate, care a cuprins Germania în anii 1920. Amestecul lor de realitate şi fantezie a dus la un fel de super-realism, o ambiție pe care o am, de asemenea, pentru A PIGEON SAT ON A BRANCH…, în care abstractizarea urmează să fie condensată, purificată, și simplificată; secvenţele trebuie să apară curățate, ca amintirile și visele. Narațiunea nonlineară a Odiseei, o lucrare ce are o profunzime unică şi impunătoare, este o sursă de inspirație pentru acest film. Natura și conținutul epice ale filmului fac referire la bogăția tematică și contextuală a Odiseei. Călătoria din A PIGEON SAT ON A BRANCH… va implica aspecte nenumărate ale existenței, ale realitătii și timpului.”
Mai multe informaţii despre film sunt disponibile pe website-ul oficial:
//www.royandersson.com/pigeon.
După succesul impresionant avut anul trecut, programul dedicat filmelor-dans revine la Festivalul Internaţional de Film Experimental BIEFF, de această dată în parteneriat cu unul dintre cele mai importante festivaluri europene de film coregrafic CINEDANS – Dance on Screen Festival Amsterdam. Cinematograful și dansul fuzionează în şapte scurtmetraje fermecătoare, în care corpul uman devine sinonim cu emoția, un mijloc de definire a propriei identități, de revendicare a spațiului urban, o expresie a dragostei și a comunității.
I AM THE ONLY spune povestea maturizării unui băiat în contextul unei relații problematice dintre el și familia lui. În imagini simbolice, ni se arată personalitatea neînfricată, în plin proces de dezvoltare a copilului, în contrast cu atitudinea irațională, temătoare a rudelor sale mai în vârstă. (Gabriela Lupu, BIEFF)
Continuând povestea maturizării personale, INTRINSIC MORAL EVIL urmăreşte doi barbați ce intră într-un joc, trupurile lor atrăgându-se și respingându-se printr-o senzualitate sinuoasă. Corpurile dar si identitățile lor se urmăresc reciproc spre destinația lor finală – cea a auto-emancipării și mândriei, strălucind în fața prejudecăților. (Andrei Tănăsescu, BIEFF)
Trecând la experienţa universală a iubirii, FLIGHT OF LIFE priveşte către un cuplu tânăr ce ia micul dejun împreună și se îndreaptă, şofând pe coasta unui munte, spre o petrecere. O dramă efervescentă, FLIGHT OF LIFE poartă privitorul într-o călătorie atemporală și fatidică ce leagă două suflete de cursul vieții. (Andrei Tănăsescu, BIEFF)
De asemenea abordând tema dragostei, BETWEEN ENTRANCE AND EXIT este un film îmbogățit cu o joacă abilă în convențiile genului de film (thriller, comedie burlescă, melodramă) ce prezintă viața ca pe o casă bântuită, abandonată, în captivitatea căreia se găsesc amintirile unei povești de dragoste sfâșietoare. Într-o relație disfuncțională, ca un pian dezacordat, cei doi protagoniști se caută și se găsesc în mod repetat într-un labirint de camere și oglinzi, fiecare reprezentând o altă etapă a unui cerc vicios de dragoste și ură. (Gabriela Lupu, BIEFF)
Îndreptându-și privirea de la experiente personale trăite în intimitate, la interacţiunea dintre oameni și mediul în care acestia trăiesc, HORIZON aduce o perspectivă proaspătă asupra rolului spațiului urban. Deși tratat cu umor, filmul relevă un subiect serios și anume că orizontul rămâne doar un concept într-o societate obsedată de ascensiune.(Gabriela Lupu, BIEFF)
Câştigător al premiului acordat de public la CINEDANS, SLOW este un performance care prezintă organismul uman dezarmat, înconjurat de jungla oraşului, marcând într-un mod încântător și excepţional contrastul dintre traseul corpului uman lipsit de apărare si lumea agitată ce-l înconjoară.
De asemenea concentrat asupra relaţiei dintre individ şi mediul (de data aceasta comunitar) în care acesta trăieşte, THE GINGER CONNECTION este un film despre outsiders și despre sentimentul de apartenență, despre legatura nespusă dintre oamenii roșcati, vazută în corelație cu dansul. Antrenant, cu un potențial de manifest socio-artistic, filmul degajă optimism, îndemnând minoritațile să se adune. (Gabriela Lupu, BIEFF)
