· Casa de Producție TVR îi urează „La mulți ani!” lui Ion Caramitru, născut în 9 mai 1942 și vă invită să urmăriți la TVR 3, sâmbătă, 11 martie, la ora 20.00, Vicarul, de Rolf Hochhuth, în regia lui Radu Penciulescu
(reluarea: duminică, 12 martie, la ora 7.55)
Jucată pentru prima oară în 20 decembrie 1963, la Berlin, în regia lui Erwin Piscator, piesa lui Rolf Hochhuth, „Vicarul”, a stârnit imense controverse și a avut un impact major asupra lumii post-belice. Textul se bazează pe cercetările lui Hochhuth în arhivele Vaticanului privind activitățile din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și ia în discuție felul în care Papa Pius XII, reprezentantul lui Hristos pe pământ, și Biserica Catolică s-au abținut de la condamnarea publică a persecuțiilor naziste asupra evreilor. „Rolf Hochhuth a vrut să tulbure liniștea preaîmpăcatului cu sine secol XX , punându-ne sub ochi una dintre cele mai hidoase răni pricinuite civilizației: genocidul nazist impotriva evreilor.” – Ileana Popovici, Revista Teatrul (1972).
Față în față cu tăcerea papei Pius XII, martori și actori implicați în masacru, sunt Gerstein (Victor Rebengiuc) care aduce vestea și părintele Ricardo Fontana (Ion Caramitru) care se internează de bunăvoie în lagăr, luând locul altui deținut.
„Văd în fiecare zi sosind din toate colțurile Europei, în aceste fabrici ale morții, transporturi după transporturi. Cei mai mulți tac. 25 de minute. Atât ține gazarea. Acuma este vorba să se accelereze procesul. În acest scop am și fost trimes acolo, sunt inginer și medic”, spune Gerstein la începutul piesei, încercând să obțină o audiență papală. Fontana îl întreabă direct: „Dle Gerstein, de ce ați admis să lucrați cu asasini?”. „Nu poți trage de hățuri decât stând în căruță. Dictaturile trebuiesc zdrobite dinăuntru”, vine răspunsul.
Regizorul a acceptat să acorde Casei de Producție TVR o scurtă mărturie privind punerea în scenă a piesei „Vicarul” în 1972.
Radu Penciulescu: Una dintre marile mele bucurii la montarea spectacolului „Vicarul” a fost să lucrez cu echipa, cu trupa. A fost prima întâlnire esențială cu Ion Caramitru. Dar în distribuție mai erau și alți mari actori: Victor Rebengiuc, Fory Etterle, Ionescu-Gion, care era Papa. Retrăiesc plăcerea mare a producerii acestei piese. Era o perioadă glorioasă a vieții mele. Și „Vicarul”, și piesa pe care am ales-o pentru televiziune imediat după aceea, „Cei din urmă” (de Maxim Gorki), au fost impulsuri dragi inimii mele, fără constrângeri profesionale. Numai dragoste. „Vicarul” a avut un mare succes. Angajamentul lui Hochhuth față de piesă era esențial în timpul acela.
Rep: Hochhuth s-a temut să permită ca textul să fie jucat în Europa de Est. Socotea că ar putea fi considerat un text împotriva religiei catolice, împotriva religiei în general. Cum ați evitat această piedică?
RP: Nu e o piesă anti-catolică. Este o piesă împotriva unui anume Papă care a fost laș și nu a făcut publică crima nemților, deși avea informații despre ea. Textul era enorm, 600 de pagini, am tăiat jumătate. A fost nevoie să îl esențializez. Munca mea cea mare a fost prelucrarea textului și scenografia.
Rep: … care era pe scena dificilă, en ronde, de la sala Grădina Icoanei a Teatrului Bulandra?
RP: Acțiunea era concomitent pe mai multe planuri și spectatorul își alegea singur planul de urmărit. De exemplu, tot timpul spectacolului era un personaj, un actor sau figurant, slăbuț, care, timp de trei ore, în planul întîi, sorta un maldăr imens de haine, pantofi, ciorapi. Iar acțiunea se petrecea în planul doi.
Actorul Ion Caramitru rememorează acel început de carieră:
Rep: Ce a însemnat acest rol pentru dumneavoastră?
Ion Caramitru: A fost al doilea mare rol pe care l-am primit, ca tânăr angajat al Teatrului Bulandra. Mai jucasem în „Candida” de George Bernard Shaw, dar acest rol – într-o piesă de atitudine politică şi cu combustie istorică şi cu trasee apropiate de destinul lumii noastre moderne – nu primisem şi nu speram să primesc. Marea bucurie a fost întâlnirea cu Radu Penciulescu, regizorul pe care îl admirăm, pedagog extraordinar care mi-a încredinţat partitura lui Riccardo Fontana. Profesorul Penciulescu mă cunoştea din Institut, unde eram student şi jucam Hamlet. Mă ştia, nu m-a luat ca din oală. Pentru mine a contat enorm acest spectacol excepţional, plin de energie şi atitudine, atât estetică, cât şi programatică. Spectacolul a fost primit cu un imens entuziasm în epoca. Era o dezbatere teatrală despre ceea ce s-a întâmplat în cel de-al doilea război mondial. Erau lucruri de care lumea ştia, dar nu atât de intens şi artistic pus în valoare că în spectacolul respectiv.
Rep: Ce va amintiţi din acea montare? Cum era scenă, cum era scenografia, cum era atmosfera?
Ion Caramitru: Practic podiumul sălii de la Grădina Icoanei era scenă pentru toate momentele, pentru toate scenele piesei, astfel încât era un spectacol deschis, fără ascunzişurile de culise ale teatrului clasic, un spectacol-manifest, spectacol-dezbatere, folosind numai destine umane în conjunctura istorică reală din care se născuse piesa.
Vicarul – de Rolf Hochhuth
Traducere de Florin Tornea
Spectacol realizat in anul 1972 în colaborare cu Teatrul Lucia Sturdza Bulandra
Regia artistică și scenografia: Radu Penciulescu
În distribuţie: Gheorghe Ionescu-Gion, Victor Rebengiuc, Emmerich Schaffer, Ion Caramitru, Fory Etterle, George Oancea, Nicolae Mavrodin, Jean Reder, Geta Măruță, Corneliu Coman, N.Luchian-Botez, Vasile Florescu, Mariella Petrescu, Gheorghe Ghițulescu, Cătălina Pintilie, Dorin Dron, Emil Reisenauer, Virginia Alexandru, Adrian Georgescu, George Andreescu, Dinu Dumitrescu, Ștefan Velniciuc, Dumitru Damian, Nicolae Popa, Mihai Vasile Boghita, Alexandru Martinescu, George Petreanu, Gheorghe Novac.
Echipa TV
Operator șef: Edwiga Adelman
Regia TV: Letiția Popescu
· În 11 martie, dramaturgul Iosif Naghiu ar fi împlinit 85 de ani. Pentru a readuce în atenţia publicului o parte din opera sa, Casa de Producţie TVR propune spectacolul „Valiza cu fluturi” în regia Sandei Manu, luni, 13 martie la ora 20.10, pe TVR 2
· Si tot prin acest spectacol ne amintim de Ovidiu Iuliu Moldovan (n. 1 ianuarie 1942 – d. 12 martie 2008)
În distribuție: Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Marinescu.
Decoruri și costume: Paul Bortnovschi, Ion Olaru
Regia artistică: Sanda Manu
“Valiza cu fluturi este drama unui cuplu conjugal, dramă secreta, alimentată și întețită de nemulțumiri, de neîmpliniri, de învinuiri reciproce, de jigniri, de înșelări si dezamăgiri, dramă născută în clipa în care s-a nascut cuplul: el – Sandru – sculptor de talent, muieratic și superficial, ea – Ana – fată de familie bună și avută, în căutarea unei partide convenabile. Căsnicia lor s-a clădit pe compromisuri și minciună, s-a consolidat prin abjecția care-o solidarizează. Liniștea și armonia din vila de pe malul mării sunt doar aparențe care se destramă sub ochii neașteptatului vizitator”
Virgil Munteanu/ Revista Teatrul, iulie 1975
Teatrul Național de Televiziune este un proiect Casa de Producție TVR, difuzat pe canalele TVR și online pe www.tvrplus.ro
Producător coordonator: DEMETER András István
Mai multe informații despre activitatea noastră, despre spectacolele ce urmează, despre ce avem în lucru, fotografii din culise și mici reportaje în care puteți să reîntâlniți artiști îndrăgiți, accesați pagina noastră de Facebook https://www.facebook.com/casadeproductietvr.
