Degradată de timp, casa în care merituosul savant român Nicolae Paulescu a locuit două decenii va fi salvată urmând a găzdui un muzeu închinat farmaciei.
Despre proiect:
Achiziția Casei cu Geamuri Bombate, tranzacție încheiată prin compania Regatta Real Estate, unul dintre cele mai respectate nume ale pieței imobiliare, va fi succedată de un proces de renovare și restaurare totală, pentru a fi conservată însemnata valoare culturală a edificiului.
Noul proprietar al casei, doamna Anca Vlad dedică acest proiect întemeierii Muzeului Farmaciei Catena, domeniu în care activează prin lanțul omonim.
Cunoscută colecționară de artă, doamna Vlad a primit ca sugestie această inițiativă de la domnul Eduard Uzunov, fondatorul și președintele Regatta Real Estate Company. Împărtășind această afinitate pentru cultură, domnul Uzunov s-a implicat în activități de mecenat și conservarea artei, dincolo de proiecte de sprijinire a creativității contemporane.
“Dincolo de nobila lor însemnătate, fiind printre primele domenii ce onorează viziunea, efortul și dedicarea omului, Medicina și Farmacia vor reprezenta oricând repere care să ne inspire mândria de a fi români, grație operelor revoluționare pe care savanți precum Nicolae Paulescu, Ioan Cantacuzino, Victor Babeș sau Ana Aslan le-au lăsat posterității. În fața acestei moșteniri, a milioane de vieți salvate și a aportului la continuul progres al științei se impunea un muzeu al farmaciei, care să mențină fascinația pentru acest frumos domeniu de studiu și care să ne reamintească valorile reale ale acestui popor”, a declarant Eduard Uzunov.
Tranzacția a inclus și bunurile ce au aparținut familiei Paulescu, între care se evidențiază piese de mobilier, colecții de cărți, tablouri și alte obiecte memorabilia.
Despre Casa cu Geamuri Bombate:
Casa aflată la intersecţia dintre străzile Radu Calomfirescu şi Hristo Botev îşi datorează numele unui curios element în amenajare, geamurile bombate ce protejeau discreţia nepermiţând vederea din exterior fiind aduse tocmai de la Viena. Beneficiarul era prosperul negustor Petrache Dancovici ce avea să fie ales mai târziu în primii ani de Regat parlamentar reprezentând Partidul Liberal. După drama de a-şi vedea soţia şi unicul copil răpuşi de tuberculoză, se va stinge în 1910.
Cu toate acestea Casa cu Geamuri Bombate este legată de savantul român Nicolae Paulescu, ce împreuna cu sora sa Elena au locuit aici după moartea unchiului lor, Petrache Dancovici.
Dedicându-se unei complexe pregătiri în ştiinţe, Nicolae Paulescu se va îndrepta în 1888 spre Universitatea din Paris unde nouă ani mai târziu teza “Recherches sur la structure de la rate” (Cercetări asupra structurii splinei) să-i aducă titlul de doctor în Medicină. Prestigioasa instituţie academică îi va acorda în 1901 al doilea doctorat, de data aceasta în aria ştiinţelor în urma expunerii cercetării “Étude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matière vivante” (Studiu comparativ asupra acţiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii).
Eminenta sa specializare îl va recomanda în ţară spre a fi onorat în 1900 cu poziţia de profesor de Fiziologie în cadrul Facultăţii de Medicină, fiindu-i încredinţată ca Director şi conducerea Clinicii de Medicină internă a spitalului St. Vincent de Paul din Bucureşti.
Debutul emeritei sale implicări academice are loc în 1902 contestând teoria darwinistă, pentru ca trei ani mai târziu, cursul său de Fiziologie să devină platformă pentru întâia analiză a ideii de suflet şi de forţă divină în această ştiinţă. Prelegerile „Finalitatea în biologie”, „Materialismul”, „Suflet şi Dumnezeu” vor fi unite în volumul „Noţiunile „suflet”şi „Dumnezeu” în fiziologie” ce va vedea tiparul în acelaşi an 1905, întâmpinând reeditări în 1944 şi 1999. Optica sa contrară faţă de mediul ştiinţific a stat la baza unei intense polemici cu Nicolae Leon şi Dimitrie Voinov în paginile revistelor „Convorbiri literare” şi „Spitalul”.
Tulburările metabolice cauzate de diabet, atât sub perspectiva fenomenelor fiziologice, a cauzelor, dinamicii bolii şi a implicaţiilor sale au făcut obiectul unor ani dedicaţi studiului, în urma cărora concluziile sale au fost dezvoltate spre varii aplicaţii în Medicină, spre exemplu extirparea hipofizei, obţinută în urma unor experimente realizate pe câini în 1906 inspirând activitatea neurochirurgului american Harvey Cushing.
Prodigioasa activitate în cercetare este desăvârşită în 1921 prin obţinerea pancreinei, referinţa operei sale ştiinţifice. Având ca bază separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas revoluţionara sa descoperire a fost publicată pentru întâia oară în străinătate în revista „Archives Internationales de Physiologie”, publicaţie ştiinţifică având o apariţie simultană în Franţa şi Belgia. Expunerea studiilor sale este urmată de confirmarea inovaţiei prin acordarea în 1922 de către Ministerul Industriei şi Comerţului din România, a brevetului de invenţie nr. 6255 intitulat „Pancreina şi procedeul său de fabricare”.
În ciuda acestor atestări ale studiilor sale, meritul descoperirii insuliei este atribuit câteva luni mai târziu doctorilor canadieni Frederick Banting şi Charles Herbert Best, ce au adus ca bază pentru propriile lucrări o traducere eronată a textului articolelor ştiinţifice publicate de Nicolae Paulescu. Argumentul celor doi profesori evocă ineficienţa injecţiilor chiar dacă eficacitatea extrasului pancreatic în reducerea cantităţii zahărului sau a ureei din sânge la animalele diabetice a fost demonstrată de Paulescu.
Sub această gravă confuzie, profesorii Frederick Banting şi John Macleod de la Universitatea din Toronto sunt distinşi în 1923 cu premiul Nobel pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om.
Profesorul Nicolae Paulescu s-a stins în 1931 purtând asupra sa tristeţea imensei nedreptăţi înfruntate din partea comunităţii ştiinţifice.
Lupta pentru adevărul savantului român în faţa înaltelor autorităţi mondiale ale ştiinţei a fost iniţiată de fiziologul scoţian Ian Murray, implicarea sa fiind susţinută şi de vicepreşedintele Fundaţiei Nobel, profesorul A.W.K. Tiselius, ce admite pionieratul doctorului Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic.
Cauza recunoaşterii meritelor ştiinţifice a doctorului român este urmată şi de profesorul Ion Pavel prin cartea “The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin” publicată în 1976.
Recunoaşterea însemnătăţii operei lui Nicolae Paulescu a fost umbrită şi de controversele pe tema antisemitismului, viziune ce ar fi emanat din activitatea politică a savantului.
Ţara sa natală se întoarce spre meritele omului de ştiinţă, numindu-l post mortem pe doctorul Nicolae Paulescu ca membru al Academiei Române.
Savantul a locuit până la moartea sa în Casa cu Geamuri Bombate, fiind gazdă pentru omul de cultură Nicolae Iorga, scriitorul Barbu Delavrancea, artiştii Dimitrie Paciurea, Ion Jalea, Artachino şi bineînţeles, distinse nume ale Medicinei, colegi de-ai profesorului precum Mina Minovici şi Victor Babeş.
