Cartea lui Enoh, text considerat apocrif de către autorităţile bisericeşti, este una dintre cele mai vechi mărturii mistice. Poate cea mai importantă și interesantă parte este cea a dialogului direct cu îngerii și modul în care sunt aceștia înfățișați.
Despre carte se spune că ar avea mai mulți autori, iar textul, așa cum îl avem tradus în zilele noastre, cuprinde pasaje care au fost unite în timp. Există însă teme comune și, mai important, multe subiecte pe care le întâlniți și în Biblie.
Lucrarea se concentrează pe Apocalipse, însă trebuie menționat faptul că acestea trebuie înțelese în contextul în care totul, de la începutul lumii și până la final, a fost predeterminat de Dumnezeul Atotputernic. Anumitor oameni cu frică de Dumnezeu li s-a dat posibilitatea de a pătrunde lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu și datoria de a revela lumii.
“Iată, ţi-am arătat tot, Enoh, şi ţi-am dezvăluit totul pentru ca tu să vezi soarele şi luna, pe cârmuitorii cerului şi pe toţi aceia care le rotesc, însărcinările lor, fazele şi plecările lor. (…)
“Priveşte, Enoh, aceste table cereşti
Şi citeşte ce stă scris acolo, Şi ia seama la fiecare lucru.
2. Şi eu am văzut tablele cereşti şi am citit tot ce era scris (acolo) şi am înţeles totul, şi am citit cartea tuturor faptelor oamenilor şi ale tuturor copiilor cărnii care vor locui pământul până la cea mai îndepărtată generaţie.” (pp. 162-164)
Cartea lui Enoh este o lectură interesantă, care trebuie citită ținând cont de contextul în care a fost scrisă. Unele idei și teme se regăsesc, după cum am menționat deja, și în Biblie (predestinarea, legile, Apocalipsa, introducerea răului în lume de către îngerii căzuţi), însă altele nu au fost atinse ori prezentate în detaliu în Sfânta Scriptură.
