Este deja foarte cunoscută și folosită expresia „elefantul din cameră” pentru o evidență greu de ocolit, dar totuși nespusă. Pentru un tabu social. Însă ce este „elefantul din creier”? Expresia, care dă și titlul cărții recent publicate la Editura Trei se referă, după cum spun cei doi autori, Kevin Simler și Robin Hanson, la o „trăsătură importantă, dar nerecunoscută a modului în care funcționează mintea noastră; un tabu introspectiv”. Acesta reprezintă de fapt motivațiile ascunse ale comportamentelor din viața de zi cu zi.
Ideea de bază a cărții Elefantul din creier. Motivațiile noastre ascunse din viața de zi cu zi, în opinia autorilor, este aceea că suntem în mod strategic orbi față de aspecte‑cheie a ceea ce ne face să acționăm într-un fel sau în altul. În partea I, intitulată „De ce ne ascundem motivele?”, pornind de la conceptele psihologiei evoluționiste, Simler și Hanson analizează cum se întâmplă acest lucru și ce se ascunde în spatele acestei strategii în care „elefantul din creier” reprezintă de fapt părțile egoiste ale psihicului uman, prin prisma faptului că „suntem animale sociale competitive, care luptă pentru putere, statut și sex; suntem, uneori, dispuși să mințim și să trișăm pentru a avansa; ascundem unele dintre motivele noastre — și facem asta pentru a‑i înșela pe ceilalți”. De ce? Pentru că, explică autorii:
1. Oamenii ne judecă tot timpul. Vor să știe dacă vom fi prieteni, aliați, iubiți sau lideri buni. Iar unul dintre lucrurile importante pe care le judecă sunt motivele noastre. De ce ne purtăm așa cum o facem? Vrem binele celorlalți sau suntem în întregime egoiști?
2. Deoarece ceilalți ne judecă, suntem nerăbdători să lăsăm o impresie bună. Așa că accentuăm motivele frumoase și le bagatelizăm pe cele urâte. Nu este exact minciună, dar nu este nici sinceritate deplină.
3. De ce nu putem fi sinceri cu noi înșine? Răspunsul este că gândurile noastre nu sunt atât de private pe cât ne imaginăm. În multe privințe, gândul conștient este o repetiție a ceea ce suntem pregătiți să le spunem celorlalți. După cum spune Trivers, „Ne înșelăm pe noi înșine pentru a‑i înșela mai bine pe ceilalți“, adaugă Simler și Hanson.
Pornind de la ideea, extrem de provocatoare, că suntem maeștri în autoamăgire, cu scopul de a ne proteja și că cele mai multe dintre motivațiile acțiunilor noastre au un substrat egoist greu de „văzut” tocmai pentru a ne menține imaginea bună despre noi înșine, cei doi autori spun că se așteaptă din capul locului ca lectura acestei cărți să nu fie nici ușor de „digerat”, nici foarte agreată. Mai ales că subiectele expuse țin de o realitate mai puțin dezirabilă, iar stilul tranșant nu conduce spre confort mental. Ei subliniază faptul că ideile pozitive, care măgulesc orgoliul, sunt mult mai ușor acceptate și răspândite „mai ales pentru că se reflectă pozitiv asupra vorbitorilor și ascultătorilor deopotrivă”. Însă, multe alte idei ca și cele din cartea Elefantul din creier „se confruntă însă cu o bătălie dificilă și e posibil să nu dobândească vreodată acceptare la scală largă. Atunci când o idee scoate în evidență competiția și alte motivații urâte, e de înțeles că oamenii simt o aversiune în a o împărtăși. Se scurge toată energia din cameră (…) și pot strica cheful tuturor la o petrecere”, precizează ei, cu umor, vorbind din propriile experiențe. Mai ales în acest context, care ar fi beneficiile lecturii și ale descoperirii „elefantului”? Primul – conștientizarea situației, o înțelegere mai bună și mai profundă a lumii sociale, umane. Al doilea, spun Kevin Simler și Robin Hanson și cel mai important dintre toate, este că ceea ce învață descoperirea acestui „elefant” este smerenia, pentru că există o „altă latură a fiecărei povești, doar să ne putem liniști eurile suficient pentru a o auzi”, aceasta fiind o invitație la interacțiuni mai profunde cu semenii noștri și mai lipsite de judecată.
„Înțelegem însă această alegere — dacă să privim sau nu în interior și să ne confruntăm cu elefantul sau să continuăm să ne ferim privirea — ca fiind asemănătoare alegerii pe care Morpheus i‑o oferă lui Neo în Matrix. «După asta», avertizează Morpheus ținând într‑o mână o pastilă albastră, iar în cealaltă una roșie, «nu mai există cale de întoarcere. Iei pilula albastră — povestea se încheie, te trezești în patul tău și crezi ce vrei tu să crezi. Iei pilula roșie — rămâi în Țara Minunilor și îți voi arăta cât de adâncă este vizuina iepurelui». Pur și simplu nu putem rezista unei astfel de oferte. Alegem pilula roșie și sperăm că și tu, dragă cititorule, simți la fel”, încheie cei doi autorii ai cărții Elefantul din creier. Motivațiile noastre ascunse din viața de zi cu zi, publicate la Editura Trei, în colecția „Psihologia pentru toți”.
Kevin Simler este scriitor și inginer, a lucrat timp de 10 ani ca programator și continuă să ofere consultață legată de tehnologie, leadership și recrutare de personal.
Robin Handon este profesor de economie la George Mason University și cercetător la Future of Humanity Institute din cadrul Universității Oxford.
