În Uniunea Europeană, cetăţenii pot călători fără a fi supuşi controalelor la frontieră în spaţiul Schengen. Cu toate acestea, există în continuare bariere în calea liberei circulaţii, cum ar fi obstacolele care continuă să afecteze fluiditatea traficului la punctele rutiere de trecere a frontierelor interne, deoarece normele Schengen nu sunt întotdeauna aplicate corect de către statele membre. Acesta este motivul pentru care Comisia doreşte să verifice mai îndeaproape respectarea normelor Schengen. O nouă propunere adoptată astăzi de către Comisie urmăreşte să consolideze mecanismul de evaluare a aplicării corecte a normelor Schengen în statele membre. Acesta este motivul pentru care Comisia doreşte să verifice mai îndeaproape respectarea normelor Schengen. O nouă propunere adoptată astăzi de către Comisie urmăreşte să consolideze mecanismul de evaluare a aplicării corecte a normelor Schengen în statele membre. Acesta va permite Comisiei să efectueze o mai bună verificare a legislaţiei relevante privind eliminarea controalelor la frontierele interne şi controale mai eficiente pe teritoriile naţionale.
Comisarul Cecilia Malmström, responsabil pentru afaceri interne, a subliniat următoarele: „Spaţiul Schengen oferă oamenilor posibilitatea de a călători fără controale la frontieră.Dar, pentru ca sistemul să funcţioneze, este esenţială aplicarea eficientă a tuturor dispoziţiilor Schengen, precum şi un grad ridicat de încredere reciprocă între actorii implicaţi. Numai în cazul în care normele Schengen sunt aplicate în mod efectiv, consecvent şi transparent de către statele membre, cetăţenii europeni pot să beneficieze pe deplin de libera circulaţie.”
Este necesar un mecanism specific de evaluare pentru a asigura atât încrederea reciprocă între statele membre, cât şi capacitatea acestora de a pune în aplicare toate dispoziţiile Schengen în mod eficace şi eficient. Mecanismul de evaluare stabileşte norme transparente, eficiente şi clare cu privire la metoda care trebuie aplicată în cadrul evaluărilor. În special, evaluarea ar trebui să acorde atenţie respectării drepturilor fundamentale în aplicarea acquis-ului Schengen. Propunerea se referă la toate aspectele cooperării Schengen, în special frontierele externe, politica în domeniul vizelor, cooperarea poliţienească şi Sistemul de Informaţii Schengen.
Noul mecanism îmbunătăţeşte sistemul actual de inspecţii periodice la faţa locului în statele membre şi introduce desfăşurarea unor vizite neanunţate prin care să se asigure că normele Schengen sunt aplicate corect în orice moment. Propunerea instituie programe de evaluare multianuale pentru vizitele la faţa locului şi oferă reguli clare privind măsurile care trebuie luate în urma constatărilor din cadrul evaluărilor.
Mecanismul revizuit reflectă schimbările intervenite în situaţia juridică în urma integrării normelor Schengen în cadrul UE şi a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Parlamentul European şi Consiliul vor decide de comun acord cu privire la această propunere.
Context
Spaţiul fără frontiere interne, denumit „spaţiul Schengen”, a fost instituit într-un cadru interguvernamental la sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 de către statele membre dornice să elimine controalele la frontierele interne. De asemenea, statele membre au dorit să pună în aplicare măsuri de însoţire în acest sens, cum ar fi norme comune privind controalele la frontierele externe, o politică comună în domeniul vizelor, cooperarea poliţienească şi judiciară, precum şi instituirea Sistemului de Informaţii Schengen (SIS).
În prezent, spaţiul Schengen, în care controalele la frontieră au fost eliminate, cuprinde 25 de state membre: Austria, Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Țările de Jos, Ungaria, precum şi două ţări asociate, Islanda şi Norvegia, şi, din decembrie 2008, Elveţia.
Spaţiul Schengen se bazează pe încrederea reciprocă între statele membre în capacitatea lor de a pune integral în aplicare măsurile de însoţire care permit eliminarea controalelor la frontierele interne. De exemplu, verificările la frontierele externe sunt efectuate de statele membre nu numai pentru a-şi proteja propriile interese, ci şi în numele tuturor celorlalte state membre către care persoanele ar putea călători, odată ce au trecut frontierele externe ale spaţiului Schengen.
Sistemul actual de evaluare este în vigoare din 1999. Acesta nu reflectă pe deplin situaţia juridică actuală şi prezintă deficienţe în ceea ce priveşte metodologia şi utilizarea analizei riscurilor.
În 2009, Comisia a prezentat două propuneri de revizuire a mecanismului de evaluare (IP/09/359).De atunci, cadrul instituţional a fost modificat odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, prezenta propunere revizuită reflectă rolul consolidat al Parlamentului European, ţinând seama în acelaşi timp de opiniile statelor membre cu privire la propunerea iniţială. Propunerea se referă doar la verificarea aplicării corecte a acquis-ului Schengen de către acele state membre care fac deja parte din spaţiul Schengen. Consiliul are responsabilitatea deplină privind verificarea condiţiilor pentru aderarea la spaţiul Schengen. Decizia privind aderarea unui stat la spaţiul Schengen este luată de Consiliu, după consultarea Parlamentului European.
{mosloadposition user9}
