Scurt istoric și ghid pentru a savura cafeaua perfectă, oferite de Lavazza, compania cu peste 120 de ani în tradiția preparării cafelei
În secolul al XIV-lea, mai mulți membri ai Bisericii s-au opus ideii de a aduce cafeaua în Italia, numind-o ”băutura diavolului”. Se spune însă că Papa Clement al VIII-lea, după ce a luat o gură de cafea, a zis: ”Această băutură e atât de bună încât ar fi un mare păcat să fie băută doar de necredincioși. Îl vom învinge pe Diavol sfințind această băutură și făcând-o să aparțină creștinilor”. Din acel moment, cafeaua s-a răspândit rapid pe întreg teritoriul Italiei, atât în cafenelele elegante, dar și în caselele mai modeste, devenind parte din ritualul tuturor, de la artiști și poeți până la politicieni.
Deși arborii de cafea cresc într-un climat ecuatorial și nu sunt nativi Italiei, Bel Paese a devenit un adevărat ambasador al cafelei și a dezvoltat o piață pentru consumul acestei băuturi, inventând metode de preparare care să intensifice gustul boabelor de cafea. Astfel, cafeaua a devenit o parte importantă din cultura italiană, cu aproape 8 milioane de saci de cafea importați anual. Italienii își beau cafeaua acasă, unde, de obicei, o prepară la un ibric moka, sau o savurează în cafenele, restaurante sau la birou, aici de cele mai multe ori preparând-o la un espressor.
Despre invenția aparatului de espresso
În italiană, espresso înseamnă ”făcut pe loc”. Și fix acesta a fost și motivul pentru care a fost inventat aparatul de espresso: din necesitatea de a reduce timpul de preparare a cafelei în baruri și restaurante și de a avea o cafea bună făcută pe loc.
Primul prototip de aparat de espresso a apărut în 1855 și a fost prezentat la Expoziția Universală din Paris. Peste câțiva ani, în 1901, inginerul Luigi Bezzera din Milano a creat primul espressor cu aburi. Invenția lui Bezzera a dat startul cercetării și dezvoltării tehnologice continuate apoi de mai multe companii italiene. În 1948, Achille Gaggia a prezentat sistemul de extracție la presiuni ridicate, ceea ce oferea o băutură mult mai aromată și cu o cremă densă și compactă – mai exact, espresso-ul pe care îl știm noi astăzi. Între anii 1940 și 1950, producătorii aparatelor de espresso și-au mărit nivelul de producție la scară industrială.
Despre cafeaua făcută acasă: ibricul moka
Ibricul pentru cafeaua moka, inventat în 1933 de către Alfonso Bialetti, nu și-a schimbat design-ul de când a fost creat. Inițial se numea ”Moka Express” și avea 4 părți făcute din aluminiu și un mâner de plastic. Ce s-a schimbat în prezent este că aceste ibricuri sunt făcute din oțel, în rest funcționând fix la fel ca în ziua când au fost inventate.
Arta amestecului
Atât aparatele pentru espresso, cât și ibricele moka au revoluționat felul în care italienii își prepară și își beau cafeaua. Introducerea amestecurilor de cafea a avut și ea un rol important în ritualul cafegiilor din Italia. Blending-ul, arta amestecului prin care fiecare cafea devine unică și ușor de recunoscut, a fost prezentat lumii de Luigi Lavazza acum 100 de ani, îmbinând cafele din mai multe părți ale lumii.
Prin blending, variațiile de cafea au devenit infinite, iar prin diversele combinații de cafea, alături de tipurile variate de prăjire, lumea avea parte de cele mai diverse nuanțe de arome.
Cum să bei cafeaua ca un adevărat italian
Acum că avem contextul istoric și că v-am spus că în Italia cafeaua a ajuns să fie un ritual pentru care sunt recunoscuți în toată lumea, să vă povestim și cum se bea cafeaua ca un adevărat italian.
Cele 3 reguli simple:
1. Nu-i spuneți espresso
Deși espresso este termenul corect care definește o cafea făcută la un espressor într-o cafenea sau restaurant, italienii nu prea folosesc acest cuvânt, întrucât li se pare prea tehnic și redundant. Astfel, pur și simplu cereți ”un caffe” și veți obține poțiunea mult dorită.
2. Nu complicați lucrurile
Dacă cereți lucruri complicate unui barista din Italia, deși acest lucru e încurajat în cafenelele din alte țări, e posibil ca omul care vă servește să nu vă placă prea mult. De fapt, pentru italieni există doar cafeaua simplă sau cafea cu puțin lapte, cum ar fi cappuccino sau latte macchiato.
Există totuși și niște variațiuni de la rețeta de bază, fiind un lucru destul de obișnuit pentru italieni să comande ”marocchino”, espresso cu ciocolată topită, spumă de lapte și cacao sau ”caffe shakerato”, espresso cu gheață și, uneori, lichior.
3. Fără lapte după prânz
Dacă vă comandați cafeaua cu lapte după o anumită oră din zi, e posibil să vă atrageți priviri dezaprobatoare de la localnici. De fapt, cerând un cappuccino după masă sau pur și simplu după ora prânzului e gestul care vă poate da de gol și să vă pună direct eticheta de turist. Nu de alta, dar italienii iau în serios orele la care să-și savureze anumite tipuri de cafea. Mai exact, un cappuccino e perfect pentru micul-dejun sau în a doua parte a dimineții, pe când după prânz doar espresso este varianta acceptată în Italia. Totuși, dacă ați avut o masă mai consistentă și espresso nu e suficient, puteți comanda și ”caffe corretto”, espresso cu un shot de grappa sau altă băutură spirtoasă.
