José C. Vales
Editura Trei
“Nu toţi morţii sunt egali, deşi poeţii îi dau înainte cu egalitatea oamenilor în faţa morţii şi alte prostii. (…)
Povestea asta, spusă la nesfârşit, cum că moartea îi face egali pe oameni e un basm pentru suflete pioase.” (p. 21)
„Cabaret Biarritz” este un roman care ne invită în Franţa în 1925 printr-un artificiu foarte interesant. Autorul creează un personaj deosebit – un tânăr bolnav şi care scria cărţi („dar nu literatură adevărată”) -, Georges Miet, care este trimis de editura la care lucra să afle mai multe informaţii despre moartea unei tinere în faimoasa staţiune Biarritz. Romanul începe cu prezentarea vieţii lui Miet (introducere scurtă, bine scrisă) şi apoi include povestea propriu-zisă oferită, în general, din interviurile pe care Miet le luase celor pe care îi întâlnise cincisprezece ani după teribila întâmplare.
La început s-ar spune că totul indică o sinucidere. Dar un inel extrem de scump pe mâna unei fete fără posibilităţi, precum şi moartea altor persoane (care încercaseră să o salveze pe fată) ridică semne de întrebare și ajung să sugereze o crimă. Ce s-a întâmplat cu adevărat, vă las pe voi să aflați citind romanul.
Trebuie menționată traducerea foarte bună, adaptarea inspirată a expresiilor în limba română, traducere care face lectura cărții și mai plăcută. Romanul se constituie așadar într-o plăcută descoperire pentru cei cărora le plac cărțile polițiste, fiind, în același timp, și o frescă a societății de dinainte de Primul Război Mondial. Veți descoperi o interesantă poveste de iubire, visuri, probleme, bucurii. Și veți zâmbi pe alocuri, fiindcă printre interviurile incluse, unele care oferă par a se pierde în detalii, există și unele cu personaje care au replici amuzante (Rimbaud, de pildă, are nume de… toboșar).
