Munca a cunoscut, în ultima perioadă, o dinamică diferită, iar sindromul burnoutului este din ce în ce mai prezent în rândul angajaților.
Burnoutul se traduce printr-o stare acută de epuizare psihică și apare în contextul în care angajații desfășoară activități solicitante și sunt supuși unui nivel crescut de stres pe o perioadă lungă de timp.
Deși în trecut burnoutul nu a fost catalogat drept boală cronică, Organizația Mondială a Sănătății a introdus această afecțiune în Clasificarea Internațională a Bolilor, care urmează să intre în vigoare din 2022.
Experții din domeniul sănătății au concluzionat că epuizarea psihică produsă de munca intensă trebuie cotată drept afecțiune, în special prin prisma faptului că aceasta poate provoca și alte probleme de sănătate, precum tulburări digestive, tulburări de somn sau stări de anxietate și depresie.
Cum recunoaștem burnoutul?
Burnoutul are o simptomatologie vastă, centrată în jurul sentimentului de epuizare psihică și chiar fizică, dar și dezinteresul total față de muncă sau oricare alte activități.
Printre simptomele care indică această afecțiune se numără și oboseala constantă, insomniile, stările depresive și viziunea pesimistă asupra viitorului, dificultățile de concentrare sau chiar durerile cronice, precum cele de cap sau de spate, dar și greața sau palpitațiile.
Deși multe dintre aceste simptome sunt asemănătoare depresiei, problemele persoanelor care suferă de burnout sunt legate, în cea mai mare parte, de muncă.
Burnoutul se agravează în timp, iar recunoașterea acestuia poate fi un pas extrem de important în prevenirea evoluției bolii.
Angajații care resimt o oboseală crescută și care nu mai regăsesc energia de a duce la bun sfârșit activitățile obișnuite se pot adresa medicului de familie și pot solicita un concediu medical.
Deși nu a fost tratată până în prezent drept o afecțiune serioasă, care să necesite ajutor specializat, epuizarea extremă poate avea consecințe grave pentru organismul nostru, mai ales în contextul în care marea majoritate a angajaților lucrează de acasă, petrec un timp îndelungat în fața laptopului și ignoră nevoile de bază ale organismului.
Ce să faci dacă te confrunți cu burnoutul?
Un prim pas în gestionarea sindromului de burnout este conștientizarea acestuia. Discuțiile cu un psiholog pot fi extrem de utile în recunoașterea acestui simptom.
Totodată, pentru că este destul de dificil să lipsim un timp îndelungat de la locul de muncă, pentru a gestiona corect o astfel de situație, este necesar să aducem anumite schimbări în activitatea de zi cu zi.
Cei mai mulți dintre angajații care suferă de epuizare psihică muncesc un timp îndelungat, sunt nevoiți să facă ore suplimentare sau să preia sarcini numeroase. Astfel, vor fi nevoiți să treacă în plan secund activitățile recreative, timpul petrecut cu familia, ieșirile cu prietenii sau chiar momentele de relaxare și odihnă.
Dacă este descoperit timpuriu, burnoutul poate fi ținut sub control prin prioritizarea activităților, printr-o gestionare corectă a timpului de lucru și prin stabilirea anumitor limite, care trebuie aduse la cunoștință superiorilor și colegilor de muncă.
Renunță la orele suplimentare și solicită-i managerului să reducă din cantitatea sarcinilor pe care le ai de îndeplinit pe parcursul unei zile dacă cele opt ore de muncă nu îți permit finalizarea lor.
Totodată, încearcă să te deconectezi și să separi latura profesională a vieții tale de cea personală. Alocă timp pentru plimbări în natură, întâlniri cu familia sau prietenii și alte activități care îți aduc bucurie.
Un specialist în acest domeniu poate decide, în funcție de nivelul burnoutului, necesitatea unui concediu medical prelungit sau chiar scurtarea timpului de muncă zilnic pentru o anumită perioadă.
Un număr tot mai mare de angajați se confruntă cu sindromul burnoutului, iar identificarea timpurie a acestuia și gestionarea corectă sunt fundamentale pentru a evita riscul de agravare. Chiar dacă dezvoltarea profesională este extrem de importantă, menținerea unui echilibru între viața personală și locul de muncă ne poate scuti de consecințele medicale grave provocate de epuizare.
