Investițiile în educație au scăzut în opt dintre cele 25 de state membre evaluate ca parte a unui studiu al Comisiei Europene privind impactul crizei asupra bugetelor pentru învățământ începând din 2010. Au fost impuse reduceri de peste 5 % în Grecia, Ungaria1, Italia2, Lituania și Portugalia, în timp ce în Estonia, Polonia3, Spania și Regatul Unit (Scoția) s-au înregistrat scăderi de 1 până la 5 %. Cu toate acestea, cinci state membre și-au crescut cheltuielile pentru învățământ cu peste 1 %: Austria, Danemarca, Luxemburg, Malta și Suedia, precum și zona germanofonă din Belgia. Germania și Țările de Jos nu au furnizat date pentru perioada începând din 2010.
Tendințele cheltuielilor variază în alte state membre, unele crescându-și bugetele într-un an pentru ca apoi să le scadă în următorul sau invers. Belgia (comunitatea francofonă), Cipru, Letonia, Finlanda, Franța, Irlanda, Slovenia și Regatul Unit (Țara Galilor), precum și viitorul stat membru Croația au mărit bugetul alocat educației în perioada 2010-2011, dar l-au redus apoi în perioada 2011-2012. În Bulgaria, Republica Cehă, România și Slovacia, situația a fost inversă, bugetele pentru învățământ scăzând în perioada 2010-2011, ca să crească în perioada următoare. Comunitatea flamandă din Belgia și-a păstrat buget stabil în ambii ani.
„Este o perioadă dificilă pentru bugetele naționale, dar avem nevoie de o abordare coerentă a investițiilor publice în educație și formare profesională, pentru că acestea sunt esențiale pentru viitorul tinerilor noștri și pentru o redresare economică durabilă pe termen lung. Dacă statele membre nu reușesc să investească în mod corespunzător în modernizarea educației și a competențelor, vom rămâne și mai mult în urma concurenților noștri la nivel mondial și va fi și mai greu să combatem șomajul în rândul tinerilor”, a declarat Androulla Vassiliou, comisar european pentru educație, cultură, multilingvism și tineret.
Studiul a analizat finanțarea la toate nivelurile de învățământ, de la educația preșcolară la învățământul terțiar, în 35 de sisteme de învățământ naționale și regionale. Acesta arată că, în 2011 și 2012, salariile și indemnizațiile profesorilor au fost reduse sau înghețate în 11 țări (Bulgaria, Croația, Estonia, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Portugalia și Spania). Salariilor profesorilor reprezintă peste 70 % din bugetele pentru învățământ.
Reducerea bugetelor a dus, de asemenea, la reducerea personalului didactic în 10 state membre (Bulgaria, Cipru, Estonia, Franța, Italia, Letonia, Lituania, Portugalia, România și Regatul Unit). În egală măsură cu impactul crizei, și scăderea numărului de studenți a fost un factor determinant pentru reducerile de personal. Există însă și vești bune; astfel, finanțarea pentru formarea cadrelor didactice a crescut în 18 țări europene, o evoluție importantă, dată fiind legătura dintre calitatea predării și rezultatele studenților.
În majoritatea țărilor, în 2011 și 2012, sprijinul acordat de sectorul public elevilor și studenților sub formă de subvenții, împrumuturi și alocații familiale nu a fost afectat. Opt state membre (Austria, Germania, Grecia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg și Portugalia) oferă sprijin financiar specific pentru șomeri sau pentru persoanele cu un nivel scăzut de calificare, pentru a le ajuta să-și îmbunătățească sau să-și actualizeze calificările. În majoritatea cazurilor, aceste investiții sunt cofinanțate prin Fondul social european.
Context
Studiul, intitulat „Finanțarea învățământului în Europa: impactul crizei economice”, se concentrează asupra:
● contextului economic;
● cheltuielilor publice și evoluțiilor bugetare naționale în domeniul educației;
● tendințelor privind finanțarea cheltuielilor cu personalul (salarii și indemnizații);
● bugetelor naționale pentru infrastructura educațională și sistemelor de sprijin;
● ultimelor tendințe în materie de finanțare și modificărilor aduse politicilor naționale de sprijin financiar a elevilor și studenților.
Analiza cuprinde Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Turcia și Regatul Unit. Germania și Țările de Jos nu au furnizat date pentru perioada 2010-2012. Pentru Regatul Unit, există date disponibile pentru Scoția și Țara Galilor, dar nu și pentru Anglia și Irlanda de Nord.
Eurydice
Studiul este elaborat la solicitarea Comisiei de către rețeaua Eurydice, care cuprinde 40 de unități naționale situate în 36 de țări [27 de state membre ale UE, Elveția, Liechtenstein, Norvegia și Islanda, ca membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), Turcia, Croația, Serbia, Muntenegru și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei]. Rețeaua Eurydice este coordonată de Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură a UE.
Anexă
Figura 1: Modificări aduse bugetelor pentru învățământ pentru toate nivelurile de educație4, 2010-2012 în 2011 comparativ cu 2010 în 2012 comparativ cu 2011
Figura 2: Evoluția salariilor statutare ale profesorilor și ale directorilor de școli în termeni absoluți în sectorul public, 2010-2012 în 2011 comparativ cu 2010 în 2012 comparativ cu 2011
Figura 3: Tendințele privind totalul cheltuielilor publice pentru învățământ din 2000 în 2010
NB: Axa X = ani de referință; 2000 – 2010
Axa Y = creștere relativă procentuală, anul 2000 = 100
„:” = nu există date
Sursă: Eurostat, statisticile conturilor naționale (date extrase în noiembrie 2012).
Pagini Utile
● Studiul este disponibil în limba engleză pe pagina de internet a Eurydice.
● Comisia Europeană: Educație și formare
● Pagina de internet a comisarului Androulla Vassiliou
● Urmăriți activitatea comisarului Androulla Vassiliou pe Twitter: @VassiliouEU
1 Informațiile pentru Ungaria se referă la 2011 comparativ cu 2010.
2 Scăderea bugetelor pentru învățământ în Italia a fost între 1 și 5 % în 2011 față de 2010 și de peste 5 % în 2012 comparativ cu 2011.
3 Informațiile pentru Polonia se referă la 2011 comparativ cu 2010.
4 Datele din figura 1 sunt prezentate în „prețuri constante”, care țin seama de diferențele dintre ratele inflației.
