Ana Adi
Fulbright Alumna si Freelancer
Lumea lui “e” este pe cat de diversa si interesanta pe atat de …noua. Iata-ne la al treilea articol din seria aceasta, in care subiectul in discutie solicita inainte de toate o definire. Comunicatele de presa video, asa numitele VNRs (video news releases), imi sunt cunoscute de pe vremea cand citeam in presa americana despre scandalurile cauzate de difuzarea de catre mai multe televiziuni din Statele Unite a unor reportaje uluitor de asemanatoare ca montaj (erau de fapt aceleasi, doar cu alt prezentator si un cadru diferit) fara mentionarea sursei de provenienta a imaginilor si informatiilor in discutie. Spre marea surprindere a tuturor privitorilor de tv si marea revolta a jurnalistilor, s-a dovedit ca stirile de-a gata au fost trimise tuturor statiilor tv in cauza de catre o agentie de relatii publice in numele clientului sau. Asa s-a intalmplat de altfel si cu VNR-urile trimise de administratia Bush…
La asa realizare si descoperire a unei noi modalitati de comunicare omul/echipa de relatii publice din spatele acestui proiect ar fi trebuit felicitat/i. Cum insa statiile tv au fost prinse pe picior gresit dovedind ca au uitat regulile de baza ale jurnalismului de a verifica sursele si informatiile primite in favoarea preluarii unui montaj gata facut, echipa de PR s-a ales cu o multime de acuze de manipulare si de neprofesionalism… Ba mai mult, pe langa multa cerceala cursa in elucidarea rolului si determinarea vinovatiei partilor, studii au fost facute scotand la iveala ca practicienii de PR considerau ca televiziunile foloseau mai des VNR-urile ce le erau trimise decat orice director de stiri ar fi admis…Asa, intr-o mare mirare la reactia publicului vizionar de tv precum si al celui furnizor de stiri, am aflat eu despre broascast PR, despre un serviciu specializat de relatii publice ce consta in realizarea si furnizarea de materiale audio si video “la cheie” care sa fie utilizate fie de catre jurnalisiti fie chiar de catre client la evenimentele proprii. Era un serviciu utilizat in general ca element de culoare ce se adauga unei campanii de PR de tip traditional, VNR-ul fiind pentru mediile radio si tv echivalentul comunicatului de presa pentru cei din presa scrisa. Pe scurt, broadscast PR pe vremurile fara un Internet asa de activ si multilateral, era un serviciu oferit de firme specializate de relatii publice ce consta in realizarea de productii audio-video care sa sustina o campanie, un concept, un eveniment. Un fel de stiri publicitare de la noi, scrise de omul de PR, filmate si montate de televiziunile ce urmeaza sa le difuzeze dupa jurnalul de stiri si platite de client cu diferenta ca VNR-urile in teorie au menirea de a furniza televiziunilor informatii si imagini ce pot fi prelucrate si montate intr-o stire mai ampla. In lumea internetului de azi, in lumea lui „e” broadcast PR arata cu totul altfel fiindca se poate vedea/accesa in mai multe feluri: podcast, vodcast, webcast, online streaming, slideshows, user generated content, virals, blog interactiv, video development si moving pictures for web. O multime de feluri pentru campanii de teasing, buzz, reinforcement sau rebranding, o multime de feluri de a spune totusi acelasi lucru. Tehnic vorbind, acum ca lumea lui „e” este si digitala, lucrurile nu mai sunt asa de complicate fiindca de pe aceeasi camera si apoi de pe acelasi pupitru se dicteaza formatul – beta, avi, mpeg, mp3 s.a.m.d. – si rezolutia.
Ceea ce e insa foarte interesant sunt cazurile in care agentiile ce fac broadcast PR ies la rampa asa cum s-a intamplat in cazul Mark Haefeli Productions (organizatorii concertului de revenire al The Police)… sau cand companiile decid sa deruleze o campanie de PR doar in mediul virtual pentru un public internautic asa cum s-a intamplat cu Gavrila & Asociatii si francofonia. Insa broadcast PR pe internet nu se rezuma doar la a incarca pe YouTube o reclama numai buna de „virals” care sustine sa sustina o idee intr-un mode deosebit sau o lansare de produs dar care datorita continutului ei poate ca nu ar primi acceptul CNA-ului (ma gandesc aici la cazul Vel Pitar si al reclamei la Toast cu sosii ale celebrului cuplu Columbeanu – geniala idee, buna realizare – dar eu una as vrea mai mult.
Sa revenim insa la broascast PR, la lumea lui „e” si la un caz imaginar. Firma X decide sa lanseze o campanie prin care sa sustina comunitatea din care face parte. Prin urmare, agentia de PR trimite via email un comunicat de presa multimedia (nu in format text ci HTML cu linkuri, sunet si imagine) in care anunta o conferinta de presa ce va fi transmisa online in direct pe site-ul firmei (mai mult trafic pe site). Tot acolo, mai spune comunicatul vor gasi pentru download imagini din interiorul companiei si imprejurimile acesteia, testimoniale, declaratii ale reprezentatilor managementului samd. Comunicatul mai promite ca dupa webcastul in direct, alte materiale suplimentare cum ar fi inregistrarea conferintei in format video si audio, transcrierea conferintei, imagini si screen shot-uri vor fi facute disponibile jurnalistilor. De aici posibilitati pentru vodcast, podcast si photo slideshows. Mai mult, compania va pune pe YouTube un scurt video despre campanie si concept cerand opinia utilizatorilor. Apoi, creeaza un grup pe Facebook si-si lanseaza cauza si acolo (prin text, foto si video) cerand sustinerea si acestor utilizatori… Asa, la capitolul interactivitate se mai adauga si exponetialul „word of mouth”… firma X a facut publica o actiune de-a sa la costuri minime si cu impact maxim folsindu-se de variantea si accesibilitatea lumii lui „e” precum si de cea varietatea tehnicii moderne.
Si, in final, sa nu uitam si „sustinatorii nostri” – nu vorbesc aici de utilizatorii de internet, nici de companiile furnizoare de servicii de broadcast PR ci de platformele online ce-i sustin: World Television Channel Player, WhitePod, GreenTv, Ecomunicate.ro si lista ar putea continua ….
