Our website use cookies to improve and personalize your experience and to display advertisements(if any). Our website may also include cookies from third parties like Google Adsense, Google Analytics, Youtube. By using the website, you consent to the use of cookies. We have updated our Privacy Policy. Please click on the button to check our Privacy Policy.

Blogutopia

Blogurile noastre toate

Dorina Gutu

lector universitar dr.
Facultatea de Comunicare si Relatii Publice
Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative

E abia 2006 şi, teoretic, ar trebui să mai fie 2 ani până la alegeri. Însă pentru că, mai nou, limitele (şi cele politice, nu doar tehnologice) par a fi făcute doar pentru a fi depăşite, poate că e tocmai bine să ne întrebăm care va fi impactul noilor media asupra campaniilor electorale.

Cât de mult vor conta opiniile din blogosferă şi câţi votanţi vor alege să se informeze mai degrabă din bloguri şi podcasturi, decât din ziare sau de la televizor?

Cercetătorii americani au început să-şi pună aceste întrebări încă din 2004, an de cotitură pentru campaniile din SUA (datorită surprizelor şi noutăţilor aduse, campania prezidenţială din 2004 s-a situat la limita dintre tradiţie şi modernitate).

Dacă despre alte forme de comunicare electorală (spoturi, afişe, dezbateri) se poate spune cu precizie când au fost folosite prima oară, nu acelaşi lucru e valabil şi despre Internet. Unii consideră ca a fost folosit pentru prima dată în campaniile locale americane din 1994.

Alţii susţin că abia anul 1996 a marcat naşterea lui ca instrument electoral, odată cu campania lui Bill Clinton.

Campania din 2000 a confirmat intrarea definitivă a Internetului în arsenalul „armelor” electorale, iar cea din 2004 a impus deja reevaluarea teoriilor clasice privind efectele noilor media.

Evident, marea noutate şi vedeta indiscutabilă în 2004 au reprezentat-o blogurile. Succesul şi popularitatea lor i-au determinat pe unii să le considere „primele dovezi indiscutabile că Internetul este, de fapt, o instituţie politică în sine”.

Tinerii, în mod special, au preferat să le folosească pentru a-şi exprima opiniile politice, în dauna deja clasicelor chatrooms şi forumuri de discuţii. Patru dintre candidaţii din cursa alegerilor preliminare din Partidul Democrat au avut bloguri, cel mai de succes aparţinând lui Howard Dean.

De la 3.000 de vizitatori, cât avea la lansare, a ajuns în doar şapte luni la 30.000. Blogul său recomanda alte siteuri, conţinea linkuri către informaţii despre campanie şi comentarii sau linkuri către bloguri cu tematică similară.

Şi echipele de campanie ale lui George W. Bush şi Dick Cheney au lansat  bloguri, însă au fost, mai degrabă, siteuri oficiale de ştiri, neavând opţiuni pentru comentarii sau linkuri către alte bloguri.

Efectul de polarizare a simpatiilor republicane şi democrate evident în sondaje s-a putut observa şi în cazul blogurilor, cele democrate relaţionând exclusiv cu blogurile şi media cu aceeaşi orientare, fără trimiteri spre cele republicane.

Aceleaşi delimitări au fost valabile şi în cazul blogurilor republicane. Astfel a apărut primul semn de întrebare privind impactul lor real asupra electoratului.

Comunicarea politică americană pe Internet a fost unul dintre domeniile în care surprizele s-au ţinut lanţ în 2004. Un semn de întrebare a venit tot de la Howard Dean. Popularitatea câştigată în timpul turneelor sale electorale originale a stârnit interesul şi curiozitatea multor tineri.

Numărul susţinătorilor a crescut de la o zi la alta, însă impresionant nu a fost numărul, ci activismul lor politic. În condiţiile în care politicienii se plâng constant de lipsa de implicare a electoratului, iar cercetătorii explorează continuu noi ipoteze şi teorii privind cauzele apatiei politice, dinamismul susţinătorilor lui Dean a fost de natură să surprindă pe toată lumea.

Ei au format o adevărată comunitate digitală, care, pe lângă un grad nemaiîntâlnit de activism, a avut şi o mare omogenitate şi solidaritate Peste 300.000 de persoane au făcut donaţii online în valoare de aproximativ 50 milioane de dolari pentru campania lui, fapt fără precedent în istoria campaniilor americane.

În primăvara lui 2004, Dean era favoritul cursei şi candidatul cu cele mai mari şanse de succes. Rezultatele alegerilor au fost însă surprinzătoare, el plasându-se abia pe locul al treilea.

Aşa s-a ajuns iar la conştientizarea diferenţei dintre atitudinea şi comportamentul electoral. Cu alte cuvinte, electoratul poate simpatiza un politician, îi poate asculta mesajele, aplauda sau urmări evoluţia, însă asta nu înseamnă în mod automat că în ziua alegerilor va merge la urne să îl voteze.

De ce această incongruenţă? În cazul de faţă, de ce electoratul american a preferat mai degrabă să-i dea bani lui Dean decât voturi? Iar dacă e adevărată teoria că media, fie ele noi sau tradiţionale, nu schimbă, ci doar confirmă şi sedimentează opţiunile preexistente ale electoratului, atunci vor avea blogurile potenţialul de a revoluţiona campaniile electorale şi hotărî soarta unor candidaţi în alegerile viitoare?

Optimiştii speră că Internetul va face diferenţa şi la urne. Pesimiştii reamintesc importanţa pe care încă o au media tradiţionale şi recomandă prudenţă maximă faţă de iniţiativele electorale digitale viitoare.

Unde va fi adevărul?

Şi în România, numărul blogurilor a căpătat amploare de ceva vreme. Nu şi al celor politice. Situaţia blogurilor româneşti este însă foarte diferită de cea americană. Oare care va fi primul politician care va avea blog?

Dar primul partid care va avea curajul să pună pe blogul său linkuri către partide din opoziţie sau către bloguri cu problematici diferite? Cât de activă e blogosfera românească? În dulcele stil clasic închei prin a spune: despre toate acestea şi despre multe altele, în episodul următor.

Dorina Guţu
este lector la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA şi consultant pentru programe de burse la Fundaţia pentru o Societate Deschisă. S-a specializat în comunicare politică şi marketing electoral cu ocazia burselor de cercetare desfasurate la Stanford University din SUA (2004) şi la Bradford University din Marea Britanie (2003). Din 2006 este doctor în media şi predă cursuri de „Tehnici internaţionale de comunicare politică” şi „Relaţii publice în mediu internaţional” la Masteratul de Comunicare Politică. Marketing Politic şi electoral din cadrul SNSPA. Zonele de interes academic sunt noile media şi comunicarea politică din SUA.{/viewonly}
{mosloadposition user10}

By Violeta-Loredana Pascal

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Posts

No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.