Ioana Ardelean
Account Manager
Media Pozitiv
Se vorbeşte atât de mult depre bloguri, blogosferă, new media, încât nu e de mirare că fiecare are impresia că este deja specialist în domeniu. Vă propun o perspectivă personală asupra blogurilor, fără a avea pretenţia că deţin adevăruri absolute în domeniu. Subiectul ales permite o anume lejeritate în abordare, tocmai datorită multitudinii de forme pe care le îmbracă şi a varietăţii scopurilor pe care le serveşte. Şi, aşa cum se întâmplă cu orice lucru care reuşeste să producă transformări majore, nu într-un singur domeniu, ci într-o serie întreagă de domenii, există o tendinţă din ce în ce mai vizibilă de a supra-epuiza subiectul. {viewonly=registered,special}Din 2001 (când au apărut primele bloguri adevărate, apropiate de accepţiunea pe care o dăm acum termenului) până în prezent, blogurile au cunoscut o evoluţie fulminantă, atât din punctul de vedere al ascensiunii, cât şi al dezvoltării. Nu există domeniu în care acestea să nu fi fost folosite sau în care să nu fi produs efecte, transformări. Iar pentru un domeniu mai mult decât dependent de mediile de comunicare, cum e cel al relaţiilor publice, era inevitabil ca acestea să nu se tranforme dintr-o modă într-un instrument indispensabil.
Weblogul sau blogul – denumire mult mai des utilizată – este definit ca „publicaţie web care constă în articole periodice aşezate, în mod normal, în ordine cronologică inversă, pe o anumită temă”. Un blog tipic combină texte, imagini, linkuri către alte bloguri, către alte pagini web sau către orice alt media legat de subiectul pe care îl propune.
În jurul anului 2001, fenomenul blogging şi relaţia dintre acesta şi societate a început să câştige din ce în ce mai multă importanţă, iar, în scurt timp, blogurile au reuşit să se impună ca mijloace credibile de diseminare a informaţiilor. Cazul senatorului american Trent Lott este deja arhicunoscut în istoria bogurilor, iar prin maniera în care acest incident a fost relatat, blogurile au căpătat un grad mai mare de credibilitate ca mijloc de diseminare a informaţiilor. Blogurile pot prelua iniţiativa sau uneori chiar controlul în ceea ce priveşte relevarea unor informaţii. Nu de puţine ori, pot influenţa agenda media tradiţionale, întrucât acestea reacţionează la ştirile generate de bloggeri.
Era deci evident că blogurile aveau să fie, încet,încet, integrate în practica din diverse domenii. În ceea ce priveşte relaţiile publice, s-au dovedit un instrument extrem de util în transmiterea mesajelor şi atingerea celor mai diverse obiective. Blogurile sunt construite în jurul unei teme sau subiect, de aceea reprezintă un mijloc specializat, mult mai „orientat”, atât din punctul de vedere al mesajelor, cât şi din perpectiva categoriilor de public vizate.
Potrivit literaturii existente în domeniu (trebuie amintit că şi la noi a apărut, recent, o lucare cu privire la noile media: cartea Dorinei Guţu, New Media), anul 2004 a dat startul integrării blogurilor în activităţile de comunicare publică. Din ce în ce mai mulţi consultanţi politici, oameni politici, companii, specialişti în relaţii publice au început să utilizeze blogurile, cu scopul de a influenţa formarea opiniilor.
În prezent, în practica de relaţii publice din întreaga lume, blogurile au devenit un element standard al arsenalului pe care specialiştii îl folosesc în diverse scopuri şi pentru atingerea unei game largi de obiective specifice. Din ce în ce mai mulţi specialişti utilizează în mod constant blogul în proiectele şi activităţile de comunicare şi în România.
Într-o perioadă scurtă de timp, blogurile şi-au dovedit valoarea ca instrumente de comunicare. Au existat diverse voci potrivit cărora aceste mijloace de comunicare au generat un adevărat „cult al transparenţei şi al comunicării”. O astfel de abordare este totuşi prea radicală. Transparenţa a fost dintotdeauna unul dintre principalele deziderate ale demersurilor de comunicare şi relaţii publice. Blogurile reuşesc să dezbrace procesul de comunicare de hainele sale standard, de ţinuta formală care, din multe puncte de vedere, îl caracterizează. Flexibilitatea, spontaneitatea şi lejeritatea în abordare pe care le oferă creează, de cele mai multe ori, impresia unei comunicări directe, nemediate. Totuşi, nu trebuie să uităm că blogurile reprezintă un instrument şi că în spatele unora dintre ele se află echipe întregi de specialişti în comunicare.
Specialiştii în relaţii publice folosec o gamă destul de largă de bloguri specializate, care vizează atingerea unor obiective specifice. Cele mai des întâlnite sunt blogurile corporate. Acestea sunt destinate fie publicului intern (bloguri interne), fie principalelor categorii de public ţintă vizate de o companie (bloguri externe). Spre deosebire de blogurile interne, al căror caracter este adesea informal, blogurile externe păstrează totuşi o oarecare doză de formalizare, chiar dacă se distanţează de clasicele mijloace de comunicare. Blogurile externe pot fi folosite de către companii pentru a furniza informaţii suplimentare cu privire la politicile, serviciile şi produsele lor sau pentru a prezenta punctele de vedere ale companiei cu privire la anumite situaţii date. Aceste instrumente permit un feedback rapid şi direct, din ambele părţi, care poate contribui la creşterea transparenţei şi credibilităţii companiei şi poate influenţa natura relaţiei dintre aceasta si publicul său.
O categorie aparte de bloguri corporate o reprezintă blogurile CEO. Cu privire la acestea există însă o dispută amplă. Contraargumentul adus existenţei acestor categorii de bloguri se referă la faptul că, rolul unui CEO este unul strategic, pe când activităţile de comunicare sunt sarcina departamentelor de profil şi a specialiştilor în domeniu. Cu toate acestea, există bloguri CEO care se bucură de o mare popularitate.
Din ce în ce mai mulţi specialişti în domeniul comunicării îşi îndreaptă atenţia către blogurile de produs. Acestea adună informaţii dintre cele mai specifice cu privire la un produs, serviciu, soluţie etc., fie nou lansate, fie deja existente. Şi în cazul acestei categorii de bloguri, accentul cade pe valoarea adăugată a feedbackului, care permite îmbunătăţirea constantă a acelui produs sau serviciu, în concordanţă cu aşteptările şi cerinţele publicului.
În România, politica este poate printre cele mai „active” domenii din blogosferă. Numeroşi analişti politici şi mulţi politicieni deţin bloguri. E drept, fenomenul nu are aceeaşi amploare ca în alte ţări, blogosfera politică românească fiind încă „debutantă”. Cu toate acestea, se remarcă o activitate de blogging pe zi ce trece mai intensă, în special în decursul ultimului an. Acest lucru demonstrează că blogurile sunt considerate un mijloc suficient de puternic pentru a contribui la influenţarea, formarea sau schimbarea opiniilor.
Integrarea blogurilor în activitatea de relaţii publice nu este nicidecum un proces finalizat. În ceea ce priveşte rolul şi importanţa acestora în evoluţia şi transformarea comunicării, părerile sunt împărţite. Cele mai multe voci susţin că blogurile au devenit deja un model în sine care se distanţează de PR-ul tradiţional. Un studiu în acest sens ar putea face lumină în ceea ce priveşte impactul şi utilitatea blogurilor. Personal, prefer să las discuţia deschisă. Mai sunt încă multe de văzut şi făcut în această zonă.
Ioana Ardelean a absolvit Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA, specializarea comunicare politică. Este masterand al Departamentului Catedră UNESCO pentru schimburi interculturale şi interreligioase, modulul “Comunicare interculturală”.
A luat parte la programe de cercetare în domeniu, dintre care cel mai important este studiul cu privire la impactul ştirilor TV asupra publicului – program coordonat de către prof.univ.dr. Ioan Drăgan.
Din 2007, este Account Manager la Media Pozitiv. {/viewonly} {mosloadposition user10}
