Julian Barnes
Editura Nemira
„În iunie 1885, trei francezi au sosit la Londra. Unul era prinţ, altul era conte şi al treilea era un om de rând, cu un nume de familie italienesc. Ulterior, contele a descris scopul vizitei drept „cumpărături intelectuale şi decorative“.
Sau am putea să începem la Paris, cu o vară mai devreme, cu Oscar şi Constance Wilde în luna de miere. Oscar citeşte un roman francez publicat de curând şi, cu toate acestea, acordă bucuros interviuri presei.
Sau am putea să începem cu un glonţ şi cu arma din care a fost tras. Asta merge de obicei: o regulă de bază a teatrului spune că dacă arăţi o armă în actul întâi, o să se tragă în mod sigur cu ea în ultimul. Însă care armă şi care glonţ? Au fost foarte multe la vremea aceea.
Ba chiar am putea să începem de pe celălalt mal al Atlanticului, în Kentucky, înapoi în 1809, când Ephraim McDowell, fiul unor emigranţi scoţieni şi irlandezi, a operat-o pe Jane Crawford ca să-i scoată un chist ovarian care conţinea cincisprezece litri de lichid. Măcar acest fir al poveştii are un final fericit.
Pe urmă, mai e bărbatul întins în patul lui din Boulogne-sur-Mer – poate cu o soţie alături, poate singur –, întrebându-se ce să facă. Nu, nu e chiar aşa: ştia ce să facă, atâta doar că nu ştia când sau dacă o să fie în stare să facă ce voia să facă.
Sau am putea începe, prozaic, cu haina. Dacă nu cumva ar fi mai bine să-i spunem halat. Roşu – mai precis, stacojiu –, lung, de la gât până la glezne, lăsând să se vadă un pic de olandă albă cu volănaşe la încheieturi şi la gât. Sub el, un singur papuc de brocart lasă mici pete de galben şi de albastru să intre în compoziţie.”
Scriitura lui Barnes este aparte, rafinată, seducătoare, autorul reușind mereu să surprindă și să atragă.
Bărbatul cu haină roșie este un roman care ne invită să descoperim Londra și Parisul sfârșitului de secol XIX. La Belle Epoque este înfățișată din multiple perspective – literară, culturală, politică etc. – și sunt prezentate și aspectele mai puțin frumoase ale acestei epoci.
Romanul începe cu mențiunea celor trei personaje principale – dintre care se remarcă omul simplu, Samuel Pozzi.
Despre el aflăm, în primă instanță, că a fost subiectul unui portret cunoscut al pictorului John Singer Sargent.
În acest moment – așadar chiar la început de roman -, dacă nu știți cine este Samuel Pozzi, dacă e un personaj fictiv sau dimpotrivă o persoană care a existat în realitate, primul lucru pe care îl veți face va fi să luați o scurtă pauză și să căutați pe internet numele eroului. Cu această ocazie veți descoperi că Pozzi a existat în realitate.
El a fost un chirurg francez și un pionier în ginecologie. Un lucru interesant este modul în care se creează acest personaj. Se pune accent întâi pe tablou, pornind de la haină și ajungându-se la mâini. Acestea ar sugera o persoană din domeniul artelor, cu siguranță nu un medic ginecolog.
Rând cu rând cele aproape 300 de pagini aduc în atenție destine variate și veți regăsi printre personajele principale foarte multe nume cunoscute: Oscar Wilde, Henry James, Marcel Proust, Sarah Bernhardt și multe altele.
Julian Barnes are o ușurință extraordinară de a se juca cu destine, culturi, planuri narative, persoane reale și de a aduce în atenție aspecte interesante din perioadele asupra cărora se concentrează. Se pot observa paralele cu epoca actuală, cu subiecte de interes în prezent.
Cititorii vor fi cuceriți de schimburile de idei dintre personaje, dar și de atmosferă, locuri de desfășurare a acțiunii și de stilul de viață al personajelor principale și secundare.
Cartea include și numeroase fotografii care vă vor face să zăboviți un pic înainte de a citi paragraful următor și vor arăta multe dintre personajele menționate în roman.
Bărbatul cu haină roșie este un roman cuceritor, care le va plăcea cu siguranță cititorilor lui Barnes și care se constituie într-o bună primă lectură pentru cei care vor să descopere acest autor.
