de John J. Hardy, Director Strategie FX, Saxo Bank
Piețele globale de asseturi s-au hrănit, vara asta, din „dragostea” băncilor centrale: vedeți cum Banca Angliei a dezlănțuit, pur și simplu, o nouă rundă de relaxare cantitativă pentru a absorbi șocul votului Brexit.
Acest vot nu a știrbit, însă, încrederea în datoria suverană a Marii Britanii sau în acțiunile britanice, lucru care a făcut multe alte piețe să răsufle ușurate. Prin alte părți, cum ar fi în SUA, Rezerva Federală nu se înghesuie să crească dobânda de referință, în pofida unor date fundamentale excelente pentru economia americană. BCE se mulțumește să afirme că vom asista la o „reașezare” a politicii sale la reuniunea băncii de la 8 septembrie, moment de la care așteptăm o nouă relaxare cantitativă.
Banca Japoniei, furioasă și iute
În Japonia, guvernul Abe a promis o expansiune fiscală semnificativă, în pofida faptului că executivul de la Tokio trebuie să se descurce cu cel mai mare deficit bugetar vs. PIB din cercul select al statelor dezvoltate – 7%, înainte de a anunța măcar un nou val de stimulente. Banca Japoniei acoperă, deocamdată, nevoile de cheltuieli ale guvernului, cu un ritm „furios și iute”: 15% din PIB anual.
Băncile centrale: joc periculos
Cum am mai remarcat într-un comentariu mai vechi, această „sărbătoare” a lichidităților băncilor centrale este un semn că piețele globale au regresat până la nivelul la care datele economice mai slabe pot anticipa și mai multă lichiditate din partea băncilor centrale, deci o spirală accentuată a achizițiilor de asseturi. Să luăm indicele S&P 500, care a atins un prag record luna aceasta. Totul s-a întâmplat în pofida prognozei analiștilor care anticipau o scădere a dezvoltării sectorului corporatist american cu -0.6% în Q3 – cel mai semnificativ declin de la declanșarea crizei financiare încoace. Apoi, vinerea trecută, am avut un raport „urât” pe vânzările retail din SUA. Ce credeți că au făcut acțiunile? Au… crescut, desigur!
Băncile centrale au intrat într-un joc periculos, permițând creșterea prețurilor asseturilor când datele economice fundamentale nu susțin această dezvoltare. Ce poate avea o influență mai mare asupra deflației decât inevitabila corecție a pieței asseturilor, care știrbește încrederea și distruge prosperitatea, fie ea prosperitate de… hârtie? Privind la contrastul tot mai pronunțat între ce arată datele fundamentale și ce fac piețele, devine evidentă o întrebare: în ce moment va considera Rezerva Federală că piața asseturilor s-a înfierbântat prea tare și a devenit periculoasă? A fost, până la urmă, un pariu câștigător de la „exuberanța irațională” a lui Greenspan încoace: discursul său din 1996 a provocat o daună notabilă, chiar dacă pe termen scurt, pieței de acțiuni.
Clipește Yellen sau nu?
Acum, avem pe țeavă simpozionul bancar anual din Jackson Hole, Wyoming, sub tutela Rezervei Federale. Este reuniunea de top a bancherilor centrali de pe tot mapamondul, care profită de ocazie pentru a sta la taclale, dar și pentru a face politici noi. Anul acesta, președinta Fed, Janet Yellen, va fi prezentă și va ține un speech, pe 26 august. Oare va folosi prilejul pentru a transmite un mesaj, fie și foarte subtil, că Rezerva Federală nu agreează ce se întâmplă pe piața asseturilor riscante? Ar fi o ironie a istoriei, pentru că exact pe 26 august, dar în 2010, președintele Fed de atunci, Ben Bernanke, a anunțat a doua etapă a relaxării cantitative a Rezervei Federale, anunț care a făcut piețele să explodeze și a prăbușit dolarul.
Dacă Yellen clipește și merge mai departe, să vedeți cum se întărește dolarul. Dacă se întâmplă să transmită un mesaj de genul celui de mai sus, căutați să vă plasați investițiile pe piețele emergente și monedele lor. Deși nu prea sunt șanse ca Yellen să fie mai aprigă decât de obicei.
