Pierre Loti
Editura Tritonic, Colectia: TKJ Publishing House
Am terminat de citit un volum care cuprinde doua romane de Pierre Loti – „Aziyadé” si „Fantoma Orientului” –, aparut de curand la EdituraTritonic in colectia TKJ Publishing House .
Poveste reala de dragoste. Dar interzisa de legi omenesti.
Un bestseller de acum doua secole. Dar care se citeste cu deosebita placere si azi.
„Aziyadé“ este primul roman al lui Loti si reda povestea de dragoste dintre el, tanar de 27 de ani, si Aziyadé, o cadana frumoasa.
O carte despre care e greu sa povestesti. Pentru ca este aproape imposibil sa nu stirbesti frumusetea exotica si magia vorbelor cu care autorul isi expune sentimentele profunde si iubirea vietii lui.
Din aceasta cauza voi folosi cateva citate.
„Soarele apusese de doua ore cand a aparut un ultim caic, venind de la Azar-Kapu; la vasle era Samuel; in spate, asezata pe perne – o femeie. Am stiut ca era ea.
Cand au ajuns, piata moscheei era pustie, iar noaptea rece.
Am luat-o de mana si am condus-o alergand spre casuta mea, uitand de bietul Samuel, care a ramas afara…
Şi, cand visul imposibil a devenit realitate, cand a fost acolo, in camera pregatita pentru ea, singura cu mine, in spatele a doua usi ferecate, m-am lasat sa cad in fata ei, imbratisandu-i genunchii. Simteam ca o dorisem la nebunie; eram devastat.
Atunci i-am auzit vocea. Pentru prima data, ea vorbea si eu intelegeam – extaz inca necunoscut! Iar eu nu gaseam nici un cuvant din limba turca pe care o invatasem pentru ea; ii raspundeam in vechea limba engleza lucruri incoerente pe care nici eu nu le intelegeam!
– Severim seni, Loti!(Te iubesc, Loti, spunea ea, te iubesc!)” (pag. 70)
„Aziyade vorbeste putin; surade des, dar nu rade niciodata; pasul ei nu face niciun zgomot; miscarile ii sunt suple, unduioase, linistite si nu se aud. Cam aceasta este mica persoana misterioasa, care, cel mai adesea, dispare la venirea zilei si pe care noaptea o aduce inapoi, la ora djinilor si a fantomelor.
Este ca o naluca si pare ca lumineaza locurile prin care trece. Caut raze in jurul capului ei de copil serios si le gasesc intr-adevar, cand lumina cade pe mici suvite din parul ei, diafane, rebele la orice incercare de aranjare, care ii incadreaza minunat obrajii si fruntea.
[…]
Este lenesa, ca toate femeile crescute in Turcia; totusi stie sa brodeze, sa faca apa de trandafi ri si sa isi scrie numele. Si-l scrie peste tot pe pereti, atat de serioasa incat ai crede ca este o treaba foarte importanta si imi rupe toate creioanele.” (pag. 71 –)
Dupa 12 ani, povestea din „Aziyadé” continua tot cu un roman exotic de dragoste „Fantoma Orientului.
„De zece ani de cand soarta mea de marinar ma plimba prin toate colturile lumii, niciodata nu am putut sa revin acolo, niciodata; s-ar zice ca o soarta, o pedeapsa fara mila m-a indepartat in mod constant. Nu am putut niciodata sa-mi tin juramantul solemn de a reveni, pe care l-am facut la plecare unei micute circaziene, scufundata in cea mai adanca disperare.
Si nu mai stiu nimic de ea, cea care fusese mult iubita si careia credeam ca i-am daruit pana si sufletul, pentru totdeauna.
Dar, de cand am parasit-o, sunt urmarit in mod constant in somn de o viziune, totdeauna aceeasi: nava mea face la Stambul o escala neasteptata, rapida, discreta; Stambulul din visul meu e straniu, marit, deformat, sinistru; cobor pe tarm in graba, cuprins de febra de a ajunge la ea, dar mii de lucruri ma impiedica, iar nelinistea mea creste odata cu trecerea timpului; apoi, deodata, vine momentul imbarcarii, iar eu trebuie sa plec fara sa o fi i revazut si fara sa fi i gasit macar urma sa ratacitoare si atunci ma cuprinde o neliniste atat de mare incat ma trezesc…
In aceasta seara de asteptare, caut cu teama o carte pe care am publicat-o odinioara, pentru a o reciti, din nevoia de a-mi celebra suferinta, cu voce tare, incat sa auda toti necunoscutii de pe drum; o carte pe care, din ziua publicarii, nu am indraznit niciodata sa o deschid. Sarmana carte era mica, realizata foarte stangaci, cred eu, dar pusesem in ea tot sufl etul meu de atunci, un suflet in deruta si prins de primele rataciri funeste, fara sa ma gandesc dealtfel ca daca as fi continuat sa scriu, lumea ar fi afl at mai tarziu cine era autorul anonim care a scris Aziyadé. (Aziyade, un nume de turcoaica inventat de mine pentru a-l inlocui pe cel adevarat, care era mai dragut si mai dulce, dar pe care nu vroiam sa il dezvalui.)
Cu reculegere, ca si cum as fi ridicat o piatra funerara si as fi privit in mormant, incep sa dau paginile acestea uitate, uimitoare chiar si pentru mine, cel care le-a scris.” (pag. 216 –217)
Loti este pseudonimul literar al lui Louis Marie Julien Viaud (1850–1923), autor de romane si scrieri de calatorie. Actiunile romanelor au loc in tinurile pe unde l-a purtat cariera sa de ofiter de marina.
„Le Loti” este o floare care creste in India si cu care a fost asociat timidul rezervat tanar autor al lui „Aziyadé”, Pierre Loti, care este si va ramane unul dintre scriitorii francezi originali din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Este cel care a trait ceea ce a scris. Fapt care a facut sa fie si adorat si blamat de contemporani.
Cred ca aceste citate v-au captat atentia si va vor determina sa cititi cartea.
Va invitam sa cititi acest roman si apoi sa ne trimiteti comentariul dumneavoastra cu privire la el pe adresa loredana at prwave.ro si poate aparea pe site. {mosloadposition user10}
