O nouă formula de a se apropia de publicul tânăr propune Primăria Municipiului București, prin intermediul Teatrului „Stela Popescu”, prin spectacolul Hoţul de mărgăritare prezentat în regia Amaliei Ciolan, scenografia Mihaelei Popescu şi coregrafia Ioanei Macarie.
Spectacolul va fi prezentat în avanpremieră în seara de 8 iunie, de la ora 20, la Sala mică a Palatului Copiilor. Premiera oficială a spectacolului va avea loc în deschiderea stagiunii de toamnă a Teatrului „Stela Popescu”.
Distribuţia e compusă majoritar din actori tineri, în rolul principal, Eliabar, fiind Cristian Neacșu, alături de care evoluează Daniel Filipescu/Alexandru Floroiu, Paul Cimpoieru, Sorin Aurel Sandu, Cătălin Frăsinescu, Tamara Roman/Amalia Popa, Teodora Calagiu Carafil/Ana Maria Carablais, rolul Eli fiind jucat de Viorel Ştefan Păunescu.
Textul piesei Hoţul de mărgăritare, scris în anii 50 de mitropolitul Bartolomeu Anania, este centrat pe parabola Fiului Risipitor, una dintre cele mai cunoscute pilde evanghelice. Piesa prezintă în faţa spectatorilor două dintre dimensiunile fundamentale ale creştinismului, generozitatea şi dragostea de Dumnezeu şi invită la meditaţie şi reflecţie. Textul este plin de figuri de stil şi de imagini de o frumuseţe stilistică, dar şi teologică deosebită, dezvăluind spectatorului deopotrivă pe scriitorul Valeriu Anania şi pe călugărul Bartolomeu Anania. În această confruntare, sau mai bine zis în discuţia cu sinele a scriitorului cu călugărul, pare să fi învins călugărul, fapt ce nu umbreşte valoarea literară a piesei. Conceptul regizoral nu se limitează la cuvânt, spectacolul beneficiind de contribuţia corpului de balet al Teatrului “Stela Popescu”, care își descoperă valențe noi, jucându-se la granița dintre coregrafie și joc scenic.
Regizoarea Amalia Ciolan ne mărturisea în timpul repetiţiilor: ”Ce interes poate să aducă în vremurile noastre o parabolă biblică și cum poate ea să se transforme în expresie teatrală? Chiar dacă pornește de la parabola biblică, textul este atât de bine construit, atât de posibil, de omenesc și de actual – un tânăr care pleacă să afle lucrurile într-o altă lume – încât interesul poate veni tocmai din faptul că noi chiar trăim vremuri în care tinerii își caută norocul, viața, profesia într-un alt spațiu decât cel în care s-au născut. În principiu, când lucrurile erau așezate, oamenii își duceau existența pe pământul pe care s-au născut. De ce? Pentru că toate lucrurile pe care le primești și care te construiesc ca ființă le capeți acolo și pentru că acolo te poți dezvolta. Acum, o dată cu vremurile noi, eu am cumva sentimentul că suntem un fel de… Faust. Vrem să aflăm lucrurile dincolo de ceea ce noi deținem. Sunt absolut convinsă că va exista interes în rândul publicului, că va exista pentru mulţi un tip de regăsire în parabola biblică a fiului risipitor”.
