Aurelian Pavelescu, candidatul PNŢCD pentru Primăria Bucureşti, s-a întâlnit astăzi cu ziariştii la Hotelul Hilton, pentru a expune, într-un cadru informal, proiectul electoral. „Dezastrul urbanistic” şi „banditismul politic imobiliar” sunt cauzele relelor care îi afectează pe bucureşteni, pornind de la mizeria generală, aglomeraţie, trafic insuportabil, poluare, lipsă de locuinţe, locuri de parcare sau spaţii verzi.
Dacă până în 1990 dezastrul urbanistic a fost opera lui Ceauşescu, care a turnat peste vechiul oraş „o masca de ciment şi fier beton” în delirul totalitar, după 1990 politicienii şi lumea interlopă au pus mâna pe Bucureşti şi l-au transformat în afacerea lor privată. Corupţia generalizată din cadrul primăriei şi la nivel guvernamental, dar şi crasa incompetenţă, au condus la paralizarea oraşului. Pentru ieşirea din acest colaps sunt necesare soluţii administrative şi legislative ferme, subsumate unei viziuni de dezvoltare a oraşului pe termen lung, prin care Bucureştiul să fie redat comunităţii.
Singurul cadru pentru atingerea obicetivului este realizarea unei legi speciale pentru Capitală, după tradiţia interbelică. Bucureştiul va deveni un megapolis, extinzându-se unitar, într-o primă fază prin înglobarea întregului judeţ Ilfov, ulterior până la Ploieşti şi, spre sud, la Giurgiu. Primarul Capitalei va prelua legal executarea proiectului, prin aplicarea principiului subsidiarităţii, toţi ceilalţi primari intrând sub subordonare sa. Legea specială va reglementa o relaţie directă a primarului cu primul ministru, iar capitala va beneficia de un procent semnificativ din bugetul de stat, dezvoltarea urbanistică devenind o chestiune de interes naţional. O altă prevedere va reglementa dreptul de preemţiune al comunităţii asupra vânzării tuturor terenurilor şi clădirilor, fiind salvgardat interesul public. Exproprierile se vor face la cererea primarului capitalei, pentru cauze de interes general şi local.
Extinderea Capitalei este singura soluţie care poate duce la decongestionare, astfel încât construirea de imobile în centrul oraşului va fi drastic limitată.
Este necesară, de asemenea, denunţarea tuturor contractelor de concesiune, acestea urmând a fi renegociate, o mare parte reprezentând donaţii mascate. Primăria trebuie să câştige din aceste contracte, iar nu să servească interesele particularilor amanetând averea publică, fiind de notorietate că preţurile acestor contracte sunt simbolice.
Se va opri, pe de altă parte, şantierul care durează de 40 de ani în Bucureşti, generaţii de oameni murind în şantier, cu promisiunea că „mâine va fi bine”. Utilajele de contrucţii nu vor intra în oraş decât în timpul nopţii, în mod limitat. Se vor verifica toate avizele de contrucţie, marea majoritate a acestora pentru construcţiile înalte fiind date cu Încălcarea Planului Urbanistic General.
Aurelian Pavelescu propune, de asemenea, deschiderea pentru bucureşteni a Parcului Cotroceni, în care îşi desfasoară activitatea după 1990 Preşedinţia României. Acest parc, cu o suprafaţă de două ori mai mare decât Cişmigiul, este plasat într-o zonă lipsită de spaţiu verde, mari cartiere putând beneficia: Controceni, Drumul Taberei si Militari. Primăria va propune Arhiepiscopiei Bucureştilor şi refacerea Bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din incinta parcului, demolată de Ceauşecu în 1984, pentru reluarea oficierii cultului în acest spaţiu istoric, iniţiativa reprezentând un act de demnitate şi normalitate. În colaborare cu Preşedinţia şi Guvernul se va găsi o nouă locaţie pentru Preşedintele României, ca semn de respect pentru bucureşteni.
O altă măsură urgentă este recuperarea de către municipalitate a imobilelor şi terenurilor cu valori excepţional de mari, cedate în situaţii tulburi după 1990 partidelor politice. Spre exemplu, Partidul Democrat Liberal posedă mai multe imobile, numai sediul din Modrogan cu terenul aferent, plasat în cea mai scumpă zonă din Bucureşti, având o valoare de sute de milioane de euro. Această locaţie este optimă, printre altele, pentru Preşedinţia României. De asemenea, Partidul Social Democrat posedă un sediu pe Kisselev cu o valoare excepţional de mare, alături de Partidul Naţional Liberal având şi alte sedii, cu chirii mici, în suprafeţe nejustificat de mari. Partidele politice vor beneficia de spaţii de la municipalitate sau stat în suprafeţe limitate prin lege.
Cetăţenii capitalei au dreptul, de asemenea, să se bucure de o parte din imobilele deţinute de RAPPS, după ce statul, timp de 60 de ani le-a afectat şi continuă să le afecteze viaţa de zi cu zi. Aurelian Pavelescu cere trecerea respectivelor imobile în proprietatea Primăriei în mod gratuit, pentru a fi puse la dispoziţia comunităţii. Aceste imobile pot găzdui grădiniţe, spaţii de recreere sau sedii pentru organizaţiile civice. Primarul Capitalei are datoria să stabilească alte raporturi cu statul, în interesul comunităţii, teroarea totalitară şi a clasei politice acuale asupra vieţii comunităţii trebuind să înceteze, printr-o strictă reglementare.
{mosloadposition user10}
