in colectia Princeps
Despre carte:
Calea vorbirii alese (Nahg al-balaga) este considerată una dintre capodoperele literaturii clasice arabe care, de aproape un mileniu, stârnește admirația tuturor celor care se apleacă asupra sa. Atât originalul arab, cât și traducerea în limbi precum persană sau urdu, au jucat un rol de seama în cristalizarea unor genuri literare în Orientul islamic.
Aceasta opera este o culegere constituită din 241 de predici, 79 de epistole și 489 de maxime atribuite lui ‘Ali bin Abi Talib, primul imam șiit și cel de-al patrulea calif bine-călăuzit. În textul original, de cele mai multe ori, în titlurile și subtitlurile adăugate de editor fiecărei predici, ‘Ali bin Abi Talib este desemnat prin supranumele "Emirul drept-credinciosilor" și "Imamul ‘Ali", supranume păstrate și în traducerea de față.
Culegerea a fost întocmită de către bagdadianul Radi bin Abi Ahmad an-Naqib (970-1015), mai cunoscut în arabă că Aș-Sarif Radi. El a adunat aceste spuse ale Imamului ‘Ali din alte opere în care au fost menționate precum Kitab al-gamal de al-Waqidi, Kitab al-bayan wa t-tabyin de al-Gahiz, Ta’rih ar-rusul wa l-muluk de at-Tabari s.a. Majoritatea covârșitoare a fragmentelor din Nahg al-balaga au fost identificate în diverse lucrări ale căror autori – precum cei amintiți deja – sunt autentificați într-un lanț de transmițători ai acestor spuse. Referindu-se la Imamul Ali, Aș-Sarif Radi spune că acesta:
"… a fost o fântână a elocvenței, iar vorbele sale, izvorul retoricii. Prin el, frumusețile ascunse ale elocvenței și retoricii au ieșit la lumină, iar de la el, au fost învățate principiile și regulile lor. Fiece vorbitor ori orator aspiră să îi calce pe urme, iar fiece propovăduitor dorește să-i folosească spusele. Cu toate acestea, nimeni nu a putut să-i fie pe masură, căci el a fost cel dintâi și și-a păstrat această întâietate, căci vorbele sale poartă în ele oglindirea cunoașterii divine … spusele sale sunt aidoma unui șuvoi de apă zglobiu căruia nu i te poți împotrivi, o comoară de subtilități nemaiîntâlnite.
Traducerea acestei opere în limba română este, în esență, confruntarea inevitabilă a doua culturi: această confruntare are loc plecând de la expresia concentrată a unei anumite culturi într-un text scris, și ajungând la un alt text care, într-o bună masură, îi este echivalent. Nahg al-balaġa a apărut într-un mediu cultural aflat la o anumită distanță, geografic și temporal, de mediul cultural românesc, ceea ce ridică o mulțime de dificultăți în fața încercării transpunerii sale în limba română. Ca atare, unele dintre virtuțile acestui text, lăudate de toți cei care, de-a lungul secolelor, l-au citit și analizat, vor rămâne, inevitabil, legate de originalul arab, netransferate în traducerea propusă. Pe de altă parte, însă, limba română s-a dovedit capabilă să redea unele dintre procedeele stilistice care dau specificitatea acestui text. Așadar, ținând seama de rezultatul transpunerii cărții Nahg al-balaġa în limba română, cu componentele sale textuale și extratextuale, versiunea propusă trebuie plasată sub semnul traductibilității determinate cultural.
Sper că traducerea acestei opere arabe singulare îi va ajută pe cei interesați la o mai bună cunoaștere a gândirii islamice. – George Grigore
Despre Autor:
Imamul Ali (598, Ka‘ba – 661, al-Kufa)
Ali a fost fiul unchiului Profetului din partea tatălui, Abu Talib, care-l crescuse pe Profet că pe propriul său fiu și care l-a protejat după ce acesta și-a început misiunea. Potrivit șiiților, Ali a fost primul care a acceptat, la vârsta de zece ani, noua religie revelată de Dumnezeu Profetului. El i-a devenit ginere profetului Muhammad prin căsătoria cu fiica acestuia și a primei sale soții Khadija, Fatima cu care va avea doi fii, Hasan și Husayn.
L-a însoțit pe Profet tot timpul, inclusiv la Medina. A participat alături de acesta la toate bătăliile, mai puțin la cea de la Tabuk, când a rămas în Medina pentru a-i ține locul. După bătălia de la Uhud, profetul Muhammad i-a dăruit celebra sabie numită Zulfikar, sabia cu două lame îngemănate. Potrivit celor care l-au urmat, a fost desemnat de Profet ca succesor al său în locul cunoscut sub numele de Ghadir al-Khumm. El a devenit al patrulea calif sunnit, ultimul dintre "califii bine călăuziți", după moartea lui Uthman. El a fost în cele din urmă ucis de adepții grupului Khawarij (o sectă care a provocat dezbinare în perioada de început a islamului), după ce fusese calif timp de cinci ani. Este înmormântat în orașul Najaf din Irak.