de Ole Hansen, Head of Commodity Strategy, Saxo Bank
Taurii mărfurilor au intrat în Q1 purtați de valul entuziasmului generat de comerțul reflaționist (prețuri mai mari) plănuit de Trump, dar realitatea le-a oferit un duș rece, care s-a transformat într-un bonus pentru aur și o scădere pentru petrol.
“Sentimentul fragil care a avut ca rezultat o corecție dramatică în martie s-ar putea să nu dispară foarte rapid”.
Prețul petrolului nu este pregătit pentru o revenire
Tot entuziasmul care a cuprins sectorul mărfurilor imediat după alegerea lui Donald Trump în funcția de președinte al SUA, în noiembrie trecut, plus acordul OPEC de a reduce producția au generat o creștere dramatică de tranzacții speculative: un trend care a durat până în februarie a.c. A devenit destul de rapid evident că prețurile nu vor rezista în acest ritm, astfel încât să justifice această creștere speculativă. Trimestrul I s-a încheiat și presiunea de tăiere a producției în statele OPEC și non-OPEC s-a diminuat.
Exuberanța bazată pe politicile lui Trump a început și ea să se diminueze, în primul rând din cauza îndoielilor că noul președinte va putea să le pună în practică.
Indicele Bloomberg commodity – un coș al mărfurilor principale – a fost tranzacționat dincolo de marjele minime, lucru care s-a accentuat anul trecut în special pe petrol: în martie, a.c., am văzut o vânzare record a pozițiilor din partea fondurilor de investiții.
Al doilea trimestru 2017 e puțin probabil să aducă o schinbare majoră în mișcarea indicelui; persistă încă multe riscuri, în diverse sectoare. Dolarul ar putea primi un suport odată ce acest trend bullish începe să scadă, mai ales versus celor două valute majore: euro și yenul.
Datele fundamentale pentru petrol nu sunt suficient de solide pentru a susține o revenire. Acest lucru a devenit evident în primul trimestru, când țițeiul a întâmpinat rezistență al nivelul de $55/baril, în pofida sprijinului venit din partea fondurilor, care aveau la acel moment poziții bullish de peste 1 miliard de barili.
Efortul țărilor OPEC și non-OPEC de a reduce producția s-a bucurat de multă atenție. Punerea în practică a acordului, totuși, a avut de suferit pentru că anumiți membri nu s-au conformat, iar producția a crescut în alte zone. Sentimentul fragil care a avut ca rezultat o corecție dramatică în martie s-ar putea să nu dispară foarte rapid. OPEC ar trebui să extindă reducerea producției încă 6 luni de-acum încolo pentru a reuși să echilibreze piața.
În SUA, producția continuă să crească. Numărul platformelor de extracție a revenit la valorile din septembrie 2015, prețurile au scăzut iar producția per platformă a crescut. Cu peste 35% din producția estimată pe 2017 deja extrasă (sursa: Goldman Sachs), ar fi nevoie de o mișcare semnificativă a prețului în jos pentru a determina o modificare a nivelului de extracție în SUA.
Previziunea noastră – $50/baril înainte de call pe $60/baril – s-a adeverit în primul trimestru, iar prețul pare să continue drumul către revenire. Credem că cea mai bună piață la care putem spera e cea cu petrolul Brent la $50/baril, dar nu putem exclude nici o cădere temporară la $45/baril. Coborâm pragul previziunii de finald e an la $58/baril, cu convingerea că va crește cererea și producția va fi redusă.
Aurul trebuie să vadă dolarul și dobânzile la obligațiuni în scădere
Aurul s-a văzut din nou sub presiune înainte de creșterea de dobândă Fed și, ca în precedentele ocazii, anunțul a marcat un prag scăzut al prețului de la care investitorii încep să se întoarcă. Din cauza evoluțiilor geopolitice din Europa și SUA, metalele prețioase erau intens tranzacționate înainte de reuniunea FOMC de la 15 martie, la care Fed a decis modificarea dobânzii.
Investitorii au păstrat o atitudine distantă față de aur, cu un trend de creștere al pozițiilor bullish înaintea ședinței FOMC. Asta arată că, înainte de a crește-n preț, aurul trebuie să vadă dolarul și dobânzile la obligațiuni în scădere. Pe de altă parte, lumea se confruntă cu o serie de riscuri geopolitice la un grad nemaiîntâlnit de ridicat, de ceva vreme.
Metalele industriale au arătat ceva semne de slăbiciune, în pofida unor întreruperi de producție – mai ales pentru cupru. Fondurile hedge au poziții long pe argint de 3 ori mai mari decât media pe cinci ani, în vreme ce pe aur sunt abia la jumătate.
Am putea vedea argintul luptându-se cu prețul relativ la aur. Raportul aur-argint s-a tranzacționat anul acesta între 68 și 72 și ar trebui să ne menținem spre partea de sus a marjei pentru a vedea investitori noi atrași de piață.
