de Simon Fasdal, Head of Fixed Income / Saxo Bank
· Se vorbește mult în prezent despre creșterea profiturilor la obligațiuni
· În pofida creșterii economice, inflația nu s-a materializat
· Băncile centrale se arată îngrijorate de modul în care se “trage” de titlurile de stat
· Factorul declanșator – inflația – s-ar putea lăsa mult așteptat
Recenta dezbatere pe piețele de instrumente cu venit fix poate fi descrisă ca o temă recurentă: când vor crește profiturile? Avem la dispoziție mai multe articole și cercetări care anunță “iminenta” creștere, odată cu idei pentru investitori pentru a se adapta la ea.
Sunt, într-adevăr, anumiți indicatori că lucrurile merg mai bine în economia globală: cea europeană se îmbunătățește, cifrele arată bine și pentru SUA, iar teama de o criză în China nu s-a materializat, mai degrabă contrariul.
Îmbunătățirea perspectivei globale și lipsa unor riscuri geopolitice majore au avut anumite efecte asupra piețelor financiare. Majoritatea indicilor bursieri sunt la niveluri record; spreadurile creditelor au ajuns la niveluri pre-criză iar obligațiunile din statele emergente cresc săptămânal văzând cu ochii. Zile bune pentru asseturi cu risc.
Când piețele depășesc un record, tind să alerge după altul. Dar asta ne aduce aminte de frici din trecut. Asta s-a mai întâmplat, chiar înainte de criză. E posibil să trăim același lucru din nou? Suntem… pe marginea prăpastiei?
E normal să fim îngrijorați, dar e bine să identificăm nivelurile reale din prezent și să înțelegem de ce a fost atât de greu pentru profituri să înceapă să crească. În pofida creșterii economice, inflația nu s-a materializat. La începutul anului, credeam că vom vedea profituri mai mari generate de presiuni inflaționiste, dar realitatea a fost alta. Chiar și în economii cu șomaj în scădere și climat favorabil, e uneori dificil să apară presiuni inflaționiste, deși sunt așteptate. Poate că suntem pur și simplu un pic înaintea… graficului – orice proces se poate împotmoli, mai ales când vine vorba de locuri de muncă sau criza unei mărfuri, dar tehnologizarea globală permite tot mai puține riscuri, ceea ce face ca așteptările legate de creșterea inflației să fie mai reduse.
Dacă e corectă această ipoteză, profiturile vor înceta să crească, ceea ce va opri procesul de selloff din clasele de asseturi mai riscante, cu profituri mari sau din piețele emergente. Asta aduce și volatilitate mai redusă, cu mai nimic de care să fim îngrijorați. Alți factori ar putea deveni declanșatori ai volatilității, cum ar fi investitori care pleacă în masă de pe anumite piețe sau piețe emergente afectate brusc de riscuri geopolitice, sau chiar modificări de curs al dolarului.
Există, totuși, riscul unui efect de bulă pe piața obligațiunilor generat de profiturile mai ridicate? E greu de crezut că se va întâmpla asta curând.
Ce se mai întâmplă cu băncile centrale? Ele și-au manifestat public îngrijorarea despre nivelurile prețurilor la acțiuni și obligațiuni ca fiind foarte ridicate. Asta ar putea atrage încheierea procesului de relaxare cantitativă în Europa. Dar și băncile așteaptă creșterea inflației, ceea ce, după cum am văzut, ar putea să întârzie mult și bine.
Europenii s-au însuflețit după recenta creștere a inflației, însă ea avea mai mult legătură cu creșterea prețului petrolului (creștere care s-a cam optit la 50$/baril și nu credem că va trece curând de acest interval). Problema este, de fapt, mai mare, pentru că inflația generată intern în zona euro este un semn de rezistență față de șocurile externe și, din păcate, pare să scadă. În acest context, e puțin probabil să vedem BCE schimbând ceva în politica sa, pentru că o stagnare a creșterii în zona euro ar umbri o posibilă bulă a investițiilor.
Și un ultim motiv pentru care lucrurile șe mișcă greu este inerția fondurilor de investiții are dețin poziții strategice pe piețele cu venit fix. Ca să sumarizăm: investitorii trebuie să fie vigilenți pe piețele cu creșteri apropiate de final – atât la acțiuni, cât și la obligațiuni. Nivelurile actuale s-ar putea să fie crescute artificial. Cu toate acestea, dacă perspectiva creșterii inflației rămâne redusă, obligațiunile mai riscante vor continua să crească, dar într-un ritm mai lent, iar prețul acțiunilor va continua să înflorească.
