Christopher Dembik, Director strategie macro, Saxo Bank
Rezumat: Evident, este prea devreme să știm exact care este impactul coronavirusului asupra economiei globale și a lanțului de aprovizionare. Avem niște idei, dar nu avem încă cifre exacte pentru a ne corobora ipoteza. Sunt în continuare profund sceptic cu privire la previziunile pe care le văd pe ici și colo care spun că coronavirusul va reduce creșterea economică globală pe anul acest cu 0,2% sau 0,3%.
În această actualizare macro, as vrea să vă împărtășesc umila mea înțelegere asupra situației și unele riscuri cheie pe care le-am identificat cu privire la criza coronavirusului.
Pe baza cifrelor transmise din China, coronavirusul este mai rău decât SRAS. Numărul de oameni afectați este de cinci ori mai mare, iar numărul de decese este cu 41% mai mare. Partea bună e că principala diferență de SRAS este aceea că autoritățile sunt acum capabile să implementeze pe deplin, într-o perioadă foarte scurtă, metode eficiente pentru a limita contaminarea.
Nu putem evalua impactul economic exact al coronavirusului în China, dar putem ghici amplitudinea încetinirii. China a decis să întârzie publicarea mai multor date economice, inclusiv activitatea comercială pe ianuarie, vânzările cu de-amănuntul și mulți alți indicatori. Practic, nu există nimic de analizat și e mult loc pentru bănuieli.
Cu toate acestea, avem deja câteva indicii ce arată că încetinirea din T1 va fi, cel mai probabil, mai importantă decât se estimase inițial. Folosim datele de tranzacționare din Taiwan pe luna ianuarie drept proxy pentru a estima amplitudinea efectului economic al coronavirus… și e nasol.
Exporturile Taiwanului către China au scăzut cu 18,2% de la an la an. Această scădere foarte abruptă este explicată parțial prin efectul Anului Nou Chinezesc, dar nu în totalitate. Există și un impact clar datorat erupției coronavirusului. Evident, nu ne așteptăm la nicio îmbunătățire în februarie. Asta înseamnă și că, contrar așteptărilor pieței, nu există nicio șansă ca comerțul global să se redreseze în T1.
China nu-și mai poate permite pentru multă vreme închiderea fabricilor și a showroom-urilor de vânzare de proprietăți. În timpul Anului Nou Chinezesc, este destul de obișnuit ca fabricile să se închidă, dar dacă închiderea este prelungită până în martie, multe companii pot ajunge în pericol de faliment. Câștigurile ar scădea, ceea ce ar crește presiunea de rambursare pe cele mai vulnerabile și îndatorate companii, în particular în sectorul imobiliar.
În prezent, peste 100 de orașe chineze au închis temporar showroom-urile de vânzare de proprietăți, iar investitorii cu care am stat de vorbă se întreabă deja cum vor gestiona situația unele companii, precum Evergrande, una dintre companiile chineze de afaceri imobiliare de top.
Scenariul meu de bază presupune o scădere abruptă a creșterii PIB-ului în T1, urmată de o redresare asimetrică în T2. Suntem încă mai optimiști decât colegii noștri chinezi, dar credem cu tărie că China va face tot ce e nevoie, o combinație între un aflux mare de lichiditate de la Banca Populară a Chinei, prin operațiuni pe piața deschisă, și stimulente fiscale viitoare (atât reduceri de impozite, cât și cheltuieli publice), și va putea să repornească motorul creșterii la un moment dat în trimestrul următor.
China nu va avea altă opțiune anul acesta decât să prioritizeze creșterea în defavoarea reducerii efectului de levier.
Economiile asiatice și Australia sunt cele mai expuse încetinirii Chinei. Din punctul meu de vedere, cele mai vulnerabile economii la coronavirus și restricții de călătorie sunt Thailanda, Vietnam și Filipine, urmate de Australia și Chile (din cauza dependenței de exportul de mărfuri către China).
Estimăm că inversarea politicii monetare care a început în 2019 să se amplifice. De la erupția coronavirusului, BSP a redus ratele cu 25 de puncte de bază la 3,75%, BOT a urmat aceeași cale cu 25 de puncte de bază, iar MAS a adoptat un ton mai neutru în scăderea SGD. Cel mai probabil, Indonezia este următoarea țară care implementează o reducere pe 20 februarie.
Stimulentele fiscale sunt și ele luate în discuție, India reducând drastic impozitele și mărind deficitul pentru a da un impuls economiei. Cred că politicile fiscale și monetare mai expansioniste sunt inevitabile în Asia în lunile următoare.
Nu există un sentiment de panică în piață din cauza percepției că lichiditatea va continua să împingă în sus piața de capital propriu. Cred că regula de bază pe care am învățat-o anul trecut este că e foarte costisitor să te lupți cu lichiditatea. Investitorii care nu au reușit să înțeleagă că lichiditatea este principalul factor determinant al bursei și s-au concentrat prea mult pe macro și pe riscul politic au fost blocați în 2019.
Anul acesta, nu-și pot permite să rateze din nou nicio evoluție spre creștere. Discursul curent este că reacția Chinei, atât pe partea fiscală, cât și pe cea monetară, va fi eficientă pentru a diminua riscul și că coronavirusul nu va face decât să întârzie, dar nu să inverseze, recuperarea de creștere globală din 2020 ce a fost anunțată anul trecut. Pesimiștii tind să considere această viziune ca fiind prea optimistă și că China și restul lumii se află într-o situație foarte delicată.
Trista realitate este că redresarea a fost alimentată, în ultimii zece ani, în principal prin susținerea politicii monetare, iar schimbarea totală din 2019 a lui Powell confirmă faptul că băncile centrale nu sunt pregătite să lase baltă economia și bursa. Împărtășesc multe din temerile pesimiștilor legate de economie, dar sunt suficient de pragmatic încât să consider că de această dată e diferit. Câtă vreme afluxul de lichiditate continuă, cel mai mare risc, după părerea mea, este confruntarea cu o corecție sănătoasă pe termen scurt.
Piața nu a evaluat încă riscul șocului inflaționist ce rezultă din intervenția publică a Chinei. La finalul lui 2019, am menționat că unul dintre cele patru riscuri principale din 2020 este o potențial contra-șoc de inflație la nivel global datorită unei creșterii bruște a prețului hranei.
Acest risc devine realitate pe măsură ce indicele pentru prețul hranei al Organizației pentru Hrană și Agricultură atinge un maxim pe cinci luni la 182.5 în ianuarie, în creștere cu 11,3% de la an la an. Înainte de erupția coronavirusului, avusesem deja confirmația unui salt în ceea ce privește inflația alimentară în multe țări asiatice. Credem că piața nu este pregătită să se confrunte cu un șoc inflaționist ce ar putea fi alimentat atât de creșterea prețului hranei, cât și de politica expansionistă a Chinei.
