eficient departamentul de relatii publice
În perioada februarie – mai 2011, Asociația Română de Relații Publice (ARRP) a realizat o analiză conform căreia, în Guvernul României, departamentul de comunicare și relații publice nu este folosit la capacitatea sa maximă. Doar patru ministere dintre cele 15 analizate știu să folosească relațiile publice ca pe o funcție de management, restul ministerelor considerând că departamentul de comunicare are preponderent un rol tehnic și, uneori, chiar birocratic, mai apropiat de relația directă cu cetățenii decât de strategia de comunicare.
“Un minister, ca oricare altă organizație, are obiective și trebuie să producă rezultate. Așadar, strategia de comunicare a ministerelor trebuie să fie gândită la aceeași masă cu strategia operațională, iar comunicatorii trebuie să lucreze împreună cu decidenții pentru a produce rezultate și a le comunica corect”, spune Sandra Pralong, Preşedintele ARRP. “Doar dacă Relațiile Publice și Comunicarea sunt integrate în procesul decizional, iar strategia de comunicare este apoi declinată pe toate palierele ierarhice, ministerul poate comunica eficient cu diferitele sale publicuri, fie că e vorba de cetățeni, de mediul de afaceri, de presă sau de alți decidenți interni sau externi. Orice decizie luată de conducerea ministerului influențează publicurile cu care acesta interacționează, așadar specialiștii în relații publice trebuie să comunice în permanență deciziile, motivația și impactul lor pentru a oferi transparența normală într-o democrație”, adaugă Sandra Pralong.
Analiza ARRP, efectuată de Alina Dolea – Vicepreședinte al ARRP pentru educație și instituții publice, identifică 14 categorii de funcții pe care le îndeplinesc specialiștii în relații publice în activitatea lor de zi cu zi (cf. Cutlip et al., 2006, pp. 34–35) și le aplică departamentelor de comunicare și relații publice din cadrul Guvernului României. Din analiză reiese că funcțiile îndeplinite de specialiștii și departamentele de relații publice diferă de la un minister la altul. Astfel, relațiile publice sunt reduse, de cele mai multe ori, la funcții instrumentale: scriere și editare de materiale, relații cu presa, comunicare internă, organizare de evenimente și furnizare de informații publice conform Legii 544/2001 – legea liberului acces la informațiile de interes public. Pe de altă parte, funcțiile strategice precum cercetarea, oferirea de consultanță și training, reprezentarea organizației ca purtător de cuvânt sau managementul crizei sunt puțin prezente în profilul departamentelor de comunicare din actuala structură a Guvernului României.
În 2011, în cadrul ministerelor Guvernului României, existau: (1) departamente care utilizau toate funcțiile instrumentale și strategice ale relațiilor publice, având astfel o abordare strategică, eficientă, a comunicării (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor); (2) departamente care foloseau doar unele dintre funcțiile instrumentale și strategice (Ministerul Justiției, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului); (3) departamente cu rol predominant tehnic și instrumental (Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Ministerul Economiei, Comerţului și Mediului de Afaceri, Ministerul Comunicaţiilor și Societăţii Informaţionale) și (4) departamente în care relațiile publice nu erau înțelese și/sau erau considerate încă “relații cu publicul” (Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului și Pădurilor, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale, Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional).
”La nivel guvernamental, rolul specialistului în relații publice este redus la acela de a furniza informații, în special către presă. Potențialul acestuia de manager care gestionează și planifică strategic comunicarea instituției, oferă consultanță și training liderilor instituției de la centru și din teritoriu, sprijinind organizația per ansamblu să devină mai transparentă și să comunice mai eficient, este adesea necunoscut sau ignorat. În plus, încă există ministere în care structurile de comunicare confundă relațiile publice cu ”relații cu publicul”, ca urmare a introducerii legii 544/2001: instituția publică trebuie să fie transparentă, dar specialistul în relații publice trebuie să aibă în fișa postului mai mult decât să ofere informații despre reclamații, sugestii, petiții, audiențe, proceduri și cereri pentru eliberarea de acte. Aceste funcții sunt îndeplinite de funcționarul public, nu de specialistul în relații publice”, observă Alina Dolea, autoarea cercetării.
“ARRP își doreşte să tragă un semnal de alarmă şi propune noului Guvern și Primului ministru implicarea activă a Asociației și a membrilor săi în clarificarea atribuțiilor PR-iștilor și a departamentelor de comunicare din cadrul ministerelor și în profesionalizarea continuă a comunicatorilor din România”, a mai spus Sandra Pralong.
Cercetarea a fost realizată în perioada februarie – mai 2011 și a inclus toate cele 15 ministere din structura Guvernului României (Ministerul Afacerilor Europene a fost înființat în octombrie 2011 și a nu a fost inclus în cercetare). Pentru colectarea datelor, a fost realizat un chestionar distribuit tuturor departamentelor de comunicare și relații publice din cadrul ministerelor, au fost analizate organigramele, regulamentele de organizare și funcționare ale acestora așa cum apar pe site-urile oficiale ale ministerelor, precum și deciziile de organizare și/sau reorganizare a ministerelor.
Analiza completă a fost publicată în Public Relations Review, cea mai veche revistă dedicată studiului relațiilor publice, și poate fi găsită și citată de la următoarea adresă: //dx.doi.org/10.1016/j.pubrev.2011.12.008.
