Ole Hansen, Director strategie mărfuri Saxo Bank
Aurul a tras o trântă joi pe măsură ce piața, pentru a mia oară, a reacționat la un anunț „iminent” al acordului comercial.
Cu toate acestea, în general aș spune că aurul dă dovadă de rezistență în continuare. Nu în termeni absoluți, desigur, dată fiind recenta scădere a prețului, dar relativ, atunci când ne uităm la ce-au făcut alte piețe.
Încă se tranzacționează peste minimul din 1 octombrie în ciuda faptului că stocurile SUA se tranzacționează la niveluri record și dată fiind recentul salt al randamentelor obligațiunilor din toată lumea. Marea scădere a randamentelor din SUA și a altor piețe majore de obligațiuni a fost cea care a ajutat la declanșarea creșterii bruște a aurului din iunie.
Rămân sceptic cu privire la fondul acordului SUA – China și cred că reacția pieței ar putea fi, până la urmă, nejustificată.
Din perspectiva pe termen mai lung, argumentele pentru creșterea aurului se mențin la peste 1380$ și, după ce a fost limitat la un interval timp de mai multe luni, a avut nevoie de o provocare mai mare decât cea observată până acum. De ce 1380$?
A fost retrasarea fibo de 38,2% din timpul lichidării 2011-15 și, în consecință, partea superioară a intervalului în perioada 2016 și luna iunie a acestui an.
Este, de asemenea, 61,8% din redresarea din iunie-iulie și o depășire ce ar putea semnala inversarea redresării menționate. Înainte de acest nivel avem atât 38,2, cât și 50 pe care să ne sprijinim.
Reducerea recentă a pozițiilor long speculative deținute de fondurile de acoperire a eliminat unul dintre principalele obstacole pentru un nou impuls de creștere. Acum nu mă aștept ca acest lucru să se întâmple înainte de final de an. Întrăm în perioada anuală de „împodobire a vitrinei” când câștigurile sunt apărate, iar deciziile legate de noi poziții sunt amânate. Cu excepția cazului în care apare, la fel ca în decembrie trecut, un semnal puternic, piața lichidează.
