Un material în exclusivitate pentru PRwave scris de Mihaela Ion
În cadrul bursei mele pe jurnalism cultural public atât pe PRwave, cât şi pe Revista Atelierul, interviuri, materiale despre proiectele culturale ce se desfăşoară în Timişoara. Am discutat cu Ana Ursu, cofondatoarea Teatrului Basca despre provocările cu care se confruntă în mediul cultural, despre proiectele teatrului şi despre rezilienţă în cultură. Interviul vine şi cu prezentare a festivalului in : v z b l, aflat deja la ediţia a IV-a, care propune în luna noiembrie o pleiadă de spectacole pentru publicul din Timişoara.
1. Povestește-ne mai multe despre tine. De unde a venit această chemare? Au fost momente în care te-ai gândit să te reprofilezi în alt domeniu în afară de cel creativ?
Nu știu dacă o pot numi chemare. Nu m-am gândit niciodată la asta. A început la vârsta de 16 ani în Focșani. Din plictiseală și din dorința de a face ceva extrașcolar. Am aflat că se va monta un spectacol la Ateneul din Focșani regizat de George Gâdei, iar elevii vor avea ocazia să fie actori. Mi s-a părut un mod fain de a petrece după amiezile, la repetiții, cunoscând un univers nou. Au fost momente când a trebuit să fac altceva (pentru câteva luni), dar creativitatea nu m-a părăsit niciodată. Chiar i-am dat ocazia să ne „despărțim” dar e deja parte din mine, din ceea ce gândesc și simt.
2. Teatrul Basca este “un spațiu de cercetare teatrală contemporană, unde spunem povești despre lume, realitate și oamenii din ea”. Care a fost momentul prim pentru iniţierea Teatrului Basca? Care au fost sursele de inspiraţie pentru numele ales “Basca”?
Teatrul Basca s-a născut într-o hală dezafectată din incinta Fabricii de pălării Paltim, în 2017. După ce am scos 4 tone de moloz din hală, am găsit câteva modele de jobenuri. Cum deasupra fabricii scria „Trăiască Republica Socialistă România”, am înțeles că ceea ce ne propunem noi nu este artă elitistă, ci mai degrabă una muncitorească. Așa că ne-am numit Basca și am decis că vom construi un loc în care vom cerceta realitatea și oamenii din ea, prin povești.
3. Poţi să ne oferi mai multe detalii despre membrii fondatori şi echipa cu care colaboraţi?
Teatrul Basca a pornit cu mine, Andrei Ursu și Victor Dragoș. Acum suntem mulți, pentru că nu avem o trupă permanentă ci lucrăm pe bază de proiect. Mă bucur că am reușit să am colaboratori, mai ales pe partea de implementare, cu care am dezvoltat proiecte ani la rând. Și le mulțumesc că sunt alături de mine.
4. În luna noiembrie va avea loc festivalul in : v z b l. Ce ne poţi spune despre acest festival şi provocările creative cu care vine? Care sunt piesele flagship ale acestuia la care trebuie neapărat să participăm?
Festivalul in:vzbl este o provocare mare pentru noi deoarece se întinde pe 3 luni și are multe componente artistice. Dar ne aduce și multă satisfacție, ne sudează colaborările locale, naționale și internaționale, ne deschide către noi forme artistice, iar comunitățile se simt reprezentate și puse în lumina reflectoarelor. Ăsta e motivul care ne dă energie să trecem peste toate provocările logistice.
Suntem deja la a patra ediție și observăm că a devenit vizibil acest festival în rândul artiștilor de pretutindeni. Spun asta pentru că am avut peste 150 de companii internaționale care au aplicat în acest an la open call-ul lansat în primăvară. Eu zic că toate spectacolele alese merită văzute pentru că fiecare abordează o temă relevantă pentru societate, printr-o stilistică inedită. De exemplu pe 11 noiembrie 2023 va fi spectacolul Foreign body_trio, un spectacol de dans care explorează modul în care publicul percepe corpul „străin”.
5. Piesele din cadrul festivalului in : v z b l au adresabilitate şi pentru persoanele cu deficienţe de auz. Ce alte componente de inclusivitate pentru categorii de public cu diferite oportunităţi limitate mai folosiţi?
Spectacolele noastre au adresabilitate către toate tipurile de public și încercăm să oferim accesibilizare atunci când e nevoie.
Spațiul Basca are rampă pentru persoanele în scaun rulant, oferim descriere narativă persoanelor nevăzătoare și limbaj mimico gestual pentru surzi. O altă componentă de inclusivitate o reprezintă tematicile și valorile pe care le promovăm în cadrul acestui festival.
Îmi doresc ca publicul să vadă și să înțeleagă și ceea ce nu e aproape de el zi de zi. Dacă ne cunoaștem poveștile putem fi mai bine împreună.
6. Care sunt strategiile de comunicare la care apelaţi pentru a aduce publicul în sălile voastre de spectacole? Crezi că încă mai există teama de necunoscut din partea unui public, de a veni la o piesă de teatru?
Avem mai multe căi de comunicare. Dar dincolo de metodele clasice încercăm să ne educăm publicul, să mergem către el, să îl atragem și să îl ținem aproape implicându-l chiar în procesul creativ. Am avut multe activități cu elevi de școală generală, cu elevi de liceu, cu studenți, cu persoane din diverse instituții care ne-au devenit public fidel. Nu știu dacă mai există teamă, ce știu e că publicul Basca e obișnuit deja să fie luat prin surprindere, să fie emoționat. Asta e feedback-ul pe care îl primim cel mai des de la oamenii care ne calcă pragul.
7. Cât de importante sunt pentru Teatrul Basca, dar şi pentru tine cofinanţătirile publice? Mediul privat ar putea supravieţui fără ele, din punctul tău de vedere?
Ani de zile am încercat diverse feluri de a face teatru independent. Nu e ușor să găsești echipa potrivită, rezistentă la provocări și nu e ușor să gândești o viziune dacă nu ai suport financiar. Când am înțeles că prin cofinanţătirile publice sau private îmi pot păstra libertatea artistică, îmi pot crea o viziune și îmi pot păstra echipa, atunci toate s-au legat și au avut continuitate. Asta a funcționat pentru mine. Nu știu dacă pot generaliza în ceea ce privește mediul privat, am exemple de trupe care au putut supraviețui și am exemple de trupe care s-au desființat. În oricare caz, poți supraviețui doar dacă ești atât de pasionat încât să nu te doboare provocările. Sau poate ține de noroc, de context, de oraș, nu știu.
8. Aveţi o pleiadă de proiecte care presupun colaborări şi coproducţii, şi din punctul meu de vedere sunt punctele-cheie pentru proiecte flagship, cât de importante sunt pentru voi acest fel de evenimente? Care sunt punctele forte ale unor producţii realizate în parteneriat privat–public?
Obiectivul nostru a fost să formăm o echipă deschisă la colaborări, de aia nici nu avem o trupă permanentă de actori. Am înțeles încă de la început că e mult mai valoros să colaborăm cu alți artiști, cu alte organizații, cu diverse instituții. Un proiect reușit e unul în care fiecare pune ce are mai bun pentru scopul proiectului. Am învățat foarte multe de la cei cu care am colaborat, pe toate planurile. Cred că sunt un om mai empatic, mai talentat și mai puternic pentru că am lucrat cu toți oamenii care au crezut în ceea ce facem noi.
9. CARGO BERLIN – TIMIȘOARA – O plimbare de documentare, cu camionul a fost “un spectacol de teatru în mișcare, un camion reconvertit și povești de viață desfășurate în doi metri pătrați”. Cum a fost primit de public, dar de participanţii în trafic acest eveniment? Pregătiţi şi alte proiecte în această formulă?
Cargo Berlin Timișoara a fost un spectacol sold out încă din primele zile. Cred că a avut succes pentru că era inedit ca formă artistică, iar tema a fost una interesantă. Publicul era invitat în viețile secrete ale șoferilor de tir în timp ce mergeau cu tirul. Am multe povești despre cum a fost primit de participanții din trafic, fiecare spectacol venea cu povestea lui, dar în general a creat uimire. Deși a fost complicat de organizat acest spectacol, am repeta experința. Pe viitor o să dezvolt și mai mult componenta documentară a teatrului nostru pentru că am observat că publicul e curios și de lumi ascunse.
10. Din punctul tău de vedere, cum s-a transformat şi retransformat oraşul Timişoara, prin prisma proiectelor organizate de voi în cadrul Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023? Dar cum s-a transformat prin prisma întregului proiect TM2023 cu zeci de evenimente pe lună?
Titlul de capitală culturală europeană a grăbit procesul de dezvoltare culturală a orașului Timișoara. S-au schimbat multe din 2012, de când am venit eu în acest oraș, și până acum. Au apărut multe inițiative independente, au început operatorii culturali să colaboreze, să creeze proiecte multidisplinare. Văd o schimbare și din partea publicului, e mai organizat, mai numeros, mai responsabil. Orașul arată mai bine. Cred că a câstigat mulți turiști. Evenimentele noastre au avut subtitrare în engleză pentru că am avut în public turiști. Înainte de capitală nu prea erau. Noi am intrat în programul oficial al capitalei culturale după ce am demonstrat câțiva ani că suntem relevanți, atât din punct de vedere artistic cât și social. Schimbările pe care le văd concret prin prisma proiectelor organizate de noi sunt cele legate de incluziune socială și inovare artistică.
Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul componentei Power Station a Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.
La final vă invităm să vizionați Spectacolul accesibilizat “Fluturii sunt liberi” – preluare de pe canalul YouTube al Asociatiei Solidart.
