F.M. Dostoievski
Editura Litera
Nu stiu la ce va duce pe voi cu gandul o “casa a mortilor”, dar in cazul de fata trebuie precizat de la bun inceput ca este vorba despre inchisoare – eroul principal fiind Aleksandr Petrovici Goriancikov, un nobil care isi ucisese nevasta din gelozie, marturisise crima si fusese condamnat la zece ani de munca silnica in Siberia.
Romanul are, intr-un fel, doua voci: una a naratorului-editor – cineva care gaseste memoriile (amintirile) lui Aleksandr Petrovici dupa moartea acestuia si decide sa le publice, facand intai un test (oferind fragmente pentru a vedea cum sunt primate) – si naratorul-personaj, insusi Goriancikov care, in amintiri, isi povesteste viata in temnita.
Povestirea in sine devine insa prilej de analiza atenta a societatii, a oamenilor ajunsi in temnita. Veti remarca niste tipologii fascinante, niste portrete deosebite: oameni din medii diferite (intelectuali sau oameni simpli) care au savarsit delicte/crime variate. Fiecare are modul sau specific de a privi lumea si viata si ceea ce a facut – iar Goriancikov ofera si perspecpectiva celui din afara. De exemplu, „contrabandistul lucreaza din pasiune, din vocatie. In felul lui e un artist" sau „Dialecticianul bun de gura si mester la injuraturi se bucura de mare stima. Aproape ca il aplaudau ca pe un actor".
Cum spuneam, veti regasi si consideratii cu privire la societate, inclusiv cu ceea ce se intampla cu oamenii in temnita, cum ii schimba si cum sunt ei cand redevin liberi: „un om cult, osandit de lege la aceeasi pedeapsa ca si omul din popor, are adesea incomparabil mai mult de pierdut decat cel din urma" si „(…) sunt convins ca si faimosul sistem celular nu atinge decat un scop aparent si iluzoriu. El stoarce din criminal toata puterea si energia, ii zdruncina si le vlaguieste sufletul sadind in el spaima, pentru ca apoi sa infatiseze societatii o mumie morala, un semidependent in chimp de model de indreptare si cainta.” – asta in conditiile in care chiar eroul principal este eliberat si traieste apoi, din meditatii, ca un om obisnuit cu un trecut dificil.
Momente sau intamplari obisnuite in inchisoare devin speciale pentru cei intemnitati aici: primul Craciun, internarea in spital, violente, batai, muncile zilnice si asa mai departe.
Sigur, multi au facut numeroase paralele intre cele intamplate lui Dostoievski – el insusi petrecand ceva timp intemnitat – si intamplarile si personajele care se regasesc in roman. Se spune ca scriem cel mai bine despre ceea ce cunoastem si experimentam in mod direct. De la un punct incolo nu mai conteaza ce a fost experienta personala si ce este fictiune. Romanul este o oglinda a vremii, a conditiilor din indepartata Siberie si din inchisorile sale, o analiza a societatii, a motivatiilor pentru care oamenii comit crime, a sistemului in sine. Un roman fascinant, complex, care se citeste cu atentie, pe indelete, care trebuie descoperit si inteles, care ofera fiecarui cititor in parte cate ceva deosebit.
Va invitam sa cititi aceasta carte si apoi sa ne trimiteti comentariul dumneavoastra cu privire la ea pe adresa loredana at prwave.ro si poate aparea pe site.
{mosloadposition user9}
