Yvonne Redgis-Klug
Meteor Press
„Daca ma apuc sa povestesc in ce iad am trait nu demult, o fac nu pentru ca eu socotesc cazul meu mai deosebit sau mai interesant decat altele.
Dimpotriva, tocmai pentru ca suntem sute de mii care au indurat aceeasi soarta si foarte putini cei care au scapat, lumea civilizata trebuie sa cunoasca martiriul care a fost viata noastra in lagarele germane, pentru a face totul ca acesta sa nu se repete.
Katowice, martie 1945” (p. 11)
Astfel isi incepe volumul Yvonne Redgis-Klug, o femeie puternica, o luptatoare cu o viata palpitanta si cu o experienta cutremuratoare pe care a trait-o.
Volumul are un foarte mare plus: amintirile sunt scrise „la cald”, in 1945, cand era inca in Polonia si astepta sa fie repatriata in Franta.
„Pana ei este necrutatoare, nu scuteste pe nimeni, nici pe colegele de detentie, nici pe ea insasi, chiar daca, unora dintre tovarasele ei, le acorda cateva garantii de omenie. Cititorul devine captiv in text, simte sentimentul de urgenta cu care Yvonne Redgis, abia eliberata de Auschwitz, asterne povestea calvarului ei.”
Merita mentionat faptul ca autoare a ajuns in SUA, California si, chiar daca manuscrisul a fost scris in 1945, pana la moartea ei, in 1972, nu a reusit sa il publice.
Trebuie de asemenea subliniat faptul ca adnotarile si completarile lui Jean-Marc Dreyfus sunt de real ajutor pentru a intelege situatii si locuri amintite in text.
Experientele povestite sunt socante – asa cum sunt, de altfel, povestile tuturor supravietuitorilor din lagare. De pilda, povestind o perioada dintr-un bloc-spital (va las pe voi sa aflati detaliile detinutelor care ajunsesera acolo si de ce nu prea se apropiau de ele supraveghetorii nemti), autoarea mentioneaza: „La asta ne limitaseram: sa fim multumite ca puteam sa ne intindem pe pamant in praf si mizerie.” (p. 88). La fel de incredibil este si faptul ca, in ciuda unor conditii incredibile – erau date cu alifie zilnic dar trebuiau sa poarte aceeasi lenjerie murdara, o camasa era spalata dupa doua luni de purtare – detinutele din acest bloc se faceau bine.
Amintirile lui Yvonne Redgis-Klug includ si relatari ale unor alte detinute incluse tocmai pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra a ce se intampla in lagare (nu este asadar de mirare goana autoarei de a scrie repede ceea ce a trait, de teama de a nu pierde niciun detaliu, de a surprinde totul imediat).
Fara a fi o poveste foarte lunga, evenimentele si experientele relatate lasa o amprenta puternica asupra oricarui cititor lucru care contribuie la indeplinirea scopului cartii, mentionat de la prima pagina: ca aceste lucruri sa nu se uite si, mai ales, sa nu se repete.
