a sistemelor de calitate şi a planurilor de comercializare
Este necesar să se ia măsuri în vederea îmbunătăţirii comunicării privind calităţile produselor agricole pentru a-i ajuta pe fermieri să refacă legătura cu consumatorii.De asemenea, sistemele de etichetare a calităţii trebuie să fie mai simplu de utilizat şi mai uşor de înţeles de către cetăţeni iar politica UE trebuie să fie mai coerentă. Acestea sunt principalele recomandări ale Comunicării Comisiei Europene referitoare la politica privind calitatea produselor agricole care a fost adoptată astăzi.Fermierii UE se conformează unora dintre cele mai exigenţe cerinţe în materie de producţie agricolă din lume în ceea ce priveşte protecţia mediului, bunăstarea animalelor şi utilizarea pesticidelor şi a medicamentelor de uz veterinar.În plus, aceştia îşi utilizează cunoştinţele şi aptitudinile pentru a oferi produselor calităţi individuale care le conferă valoare.Sunt însă eforturile fermierilor recompensate la adevărata lor valoare?Consumatorii primesc informaţii corecte despre caracteristicile produselor şi despre atributele de producţie agricolă?
„Sectorul agroalimentar al UE este renumit pentru calitatea superioară a produselor sale, rezultatul multor decenii sau chiar secole de preocupare pentru excelenţă”, a declarat Mariann Fischer Boel, comisar pentru agricultură şi dezvoltare rurală.„Fermierii noştri trebuie să se bazeze pe acest renume pentru a-şi menţine competitivitatea.Aceştia trebuie să comunice mai bine cu consumatorii despre calităţile produselor lor.UE este dispusă să-i ajute în acest efort.Avem o şansă extraordinară de a simplifica şi de a face mai coerente diversele sisteme de certificare şi de etichetare.”
În Comunicare, Comisia îşi propune în special:
– extinderea sistemului de etichetare care precizează locul în care s-a obţinut produsul agricol;
– examinarea faptului dacă este fezabil să se introducă menţiuni rezervate opţionale specifice pentru „produsele agriculturii de munte” şi pentru „produsele tradiţionale”.Cele din urmă ar putea înlocui sistemul actual al „specialităţilor tradiţionale garantate”.
– crearea unui registru unic pentru toate indicaţiile geografice (pentru vinuri, băuturi spirtoase şi produse agricole şi alimentare), păstrând în acelaşi timp specificităţile fiecărui sistem.
– îmbunătăţirea pieţei unice pentru produsele din cadrul sistemelor de etichetare, în special pentru produsele ecologice.
– îmbunătăţirea protecţiei internaţionale a indicaţiilor geografice şi să contribuie la dezvoltarea standardelor internaţionale pentru standardele de comercializare şi pentru produsele ecologice.
– elaborarea unor orientări privind bunele practici pentru sistemele private de certificare pentru a reduce posibilele confuzii în rândul consumatorilor şi birocraţia pentru fermieri.
Context
Comunicarea a fost redactată pe baza a 560 de contribuţii primite ca răspuns la cartea verde a Comisiei din octombrie 2008 privind calitatea produselor agricole şi pe baza contribuţiilor din cadrul conferinţei la nivel înalt organizate de preşedinţia cehă în martie 2009.
Standardele de comercializare agricolă şi directivele privind produsele agricole reprezintă cheia comerţului echitabil şi soluţia evitării decepţiei în rândul consumatorilor legată de calitatea produselor.Acestea asigură identitatea de bază a produselor (ce poate fi numit „unt”?);clasificările produselor (care este conţinutul minim de grăsime pentru „laptele semidegresat”?)şi definiţiile menţiunilor „rezervate” cu valoare adăugată (ce condiţii trebuie să îndeplinească uleiul de măsline „presat la rece”?)şi stabilesc cerinţele pentru menţionarea originii sau a locului de producţie pe etichete.
Sistemele de indicaţii geografice încurajează producţia agricolă de înaltă calitate, protejează denumirile produselor de valoare de utilizarea incorectă şi de imitaţie şi ajută consumatorii oferindu-le informaţii privind caracterul specific al produselor.Au fost înregistrate aproximativ 3 000 de denumiri de vinuri, băuturi spirtoase şi de produse agricole şi alimentare.
„Specialitatea tradiţională garantată” (STG) evidenţiază caracterul tradiţional al produsului, fie prin compoziţia acestuia, fie prin metoda sa de obţinere.Numai 20 de denumiri au fost înregistrate în cadrul sistemului actual.
Agricultura ecologică: Comisia doreşte să pună capăt obstacolelor în calea comerţului pe piaţa unică din cauza standardelor naţionale divergente.Noile sigle care indică produsele ecologice şi care sunt în curs de realizare (a se vedea IP/09/640) şi se vor aplica obligatoriu tuturor produselor agricole produse în UE începând de la 1 iulie 2010, ar trebui să sprijine acest proces.
Sistemele de certificare:sistemele private şi naţionale de certificare garantează că anumite aspecte ale produsului sau metoda de producţie a acestuia sunt conforme specificaţiilor din caietul de sarcini. În pofida apariţiei unor probleme precum ameninţările pentru piaţa unică, posibilitatea confuziei în rândul consumatorilor şi sistemele duble, părţile interesate iau măsuri pentru a le soluţiona; prin urmare, în prezent Comisia nu întrevede necesitatea adoptării unei legislaţii în domeniu.
{mosloadposition user10}
