Emma Chichester Clark
Editura Nemi
Alice in Tara Minunilor este una dintre acele povesti care cuceresc generatii. Emma Chichester Clark ne invita sa descoperim o Alice a vremurilor noastre, fara a pierde insa magia personajelor si a situatiilor din varianta originala a povestii.
„Alice statea cu sora ei pe malul raului. Nicicand nu se mai simtise asa de plictisita. Nu era nimic de facut.” (p. 5)
Deodata a trecut pe langa ea un „iepure alb cu ochi roz” care se plangea cu glas tare ca intarzie undeva. Iepurele dispare intr-o vizuina – iar Alice il urmareste. Asa ajunge in Tara Minunilor, descopera personaje inedite, participa la un ceai neobisnuit si la un joc de crochet inedit.
„- Puteti sa imi spuneti, a intrebat Alice cat de politicos posibil, de ce zambeste asa pisica dumneavoastra?
– Pentru ca este o Pisica de Chesire, a zis Ducesa. Porcule!
Alice a tresarit, apoi si-a dat seama ca Ducesa se refera la copilul care tipa.
– Nu stiam ca pisicile pot zambi, a zis Alice.
– Tu nu stii mare lucru, asta-i realitatea! a spus Ducesa.
Peste o clipa, bucatareasa a inceput sa arunce cu tot ce-i venea la mana spre Ducesa si copil – o ploaie de tigai, farfurii si boluri.
– Ah! Atentie! a strigat Alice. Nasucul lui scump!
– Pamantul s-ar roti mult mai repede daca si-ar vedea fiecare de treaba lui! a mormait Ducesa.” (p. 19)
Emma Chichester Clark reuseste sa cucereasca persoanele care citesc cartea – copii si adulti deopotriva – prin desenele sale, dar si prin reinterpretarea povestii lui Lewis Caroll. Quentin Blake spune ca este „O Alice pentru timpurile noastre” si, intr-adevar, cele doua povesti pot fi citite ca doua fatete ale aceleiasi monede.
„Alice in Tara Minunilor” de Emma Chichester Clark aparuta la Editura Nemi este usor de citit (se adreseaza copiilor de la patru ani in sus). Date fiind numeroasele imagini si textul bine paginat, copiii pot urmari usor detaliile povestii, in timp ce parintii pot interpreta personajele. Cunoastem o Alice cu un simt al umorului dezvoltat, sarcastica uneori – „Daca ar fi crescut, si-a zis Alice, ar fi ajuns un copil ingrozitor de urat, dar asa e un porc destul de aratos” (p. 22) -, care ii pune adesea la punct pe ceilalti – „N-ar trebui sa faci observatii legate de persoana, a spus Alice. Nu e politicos.” (p. 24) sau care le ignora replicile ori argumentele, o Alice care isi doreste insa o schimbare – sa nu uitam ca se plictisea – si care are parte de aventura vietii ei, iar fiecare copil are sansa de a-i urmari pataniile pas cu pas, distrandu-se alaturi de ea, temandu-se in anumite momente, intrand insa intr-o lume magica, cu personaje deosebite, personaje cum doar intr-o alta dimensiune pot fi intalnite!
