Melissa Müller si Reinhard Piechocki
METEOR PUBLISHING
„Cand, la inceputul verii anului 1942, mamei mele, in varsta de saptezeci si doi de nia, i-a fost trimis ordinul de deportare, a trebuit sa-mi iau ramas-bun de la ea, pentru totdeauna, la punctul de adunare. Am inceput sa alerg fara nicio tinta, ca scoasa din minti, pe strazile Pragai. Cum era posibil ca pe o femeie in varsta s-o smulgi din lumea ei si s-o alungi intr-un lagar de concentrare, fara nimic altceva decat un rucsac? Pana in ziua de azi, imi aduc perfect de bine aminte ca, in starea in care ma aflam, cufundata intr-o adanca disperare, am auzit un glas interior: <Exerseaza cele 24 de Studii, asta te va salva!>.” (p. 9)
Nascuta in 1903 si avand o casa in care erau des invitati, printre altii, Franz Kafka, Max Brod si Felix Weltsch, Alice Herz-Sommer isi da seama ca este pasionata de pian si, cu studiu intens, ajunge sa fie o pianista faimoasa. Cele 24 de Studii amintite in fragmentul de mai sus sunt extrem de dificile. Presupun asadar concentrare si perseverenta si se transforma intr-o ocazie de a mai… uita din tragedia intamplata.
Insa deportarea mamei nu este deloc singura drama prin care va trece Alice Herz-Sommer. Ea insasi ajunge intr-un lagar de concentrare, la Theresienstadt – la fel sotul si fiul lor in varsta de doar sase ani.
Viata de aici nu este deloc usoara – dupa cum o demonstreaza paginile acestei carti (si toate celelalte lucrari scrise de sau despre supravietuitorii Holocaustului) – insa Alice Herz-Sommer reuseste sa isi insenineze putin zilele si sa ii bucure cate putin si pe ceilalti evrei deportati cu muzica ei. A sustinut peste o suta de concerte in lagar, toate o mica speranta si un pic de lumina pentru toti detinutii.
Au urmat alti ani grei – in timpul lui Stalin. Alice Herz-Sommer a reusit sa emigreze in Israel si apoi la Londra. Nu si-a pierdut insa speranta si nici bucuria de a canta.
„(…) aceasta carte si mai multe filme documentare m-au facut cunoscuta drept <cea mai in varsta supravietuitoare a Holocaustului>.” (De mentionat este faptul ca Alice Herz-Sommer a murit la Londra, in 2014, la varsta de 110 ani. „Oamenilor le plac asemenea superlative. Eu nu pun pret pe ele. Dar iubesc viata. (…)
Oamenii alearga spre urmatorul tel fara a respira, fara a privi in stanga sau in dreapta. Unt inflexibili, sunt – pentru a-l cita (…) pe Felix Weltsch – incapabili sa priveasca in jur si in ansamblu fiindca le lipseste tocmai perspectiva ce face lucrurile posibile. Dupa parerea mea, lumea, in general, isi da prea mare importanta. (…) Eu n-am invatat niciodata sa renunt la speranta.” (pp. 11-12)
„Alice Herz-Sommer. Gradina Edenului in mijlocul iadului” este mai mult decat o carte despre Holocaust. Este o poveste reala despre speranta, puterea de a merge mai departe in ciuda oricaror greutati, despre urmarea pasiunii si despre impartirea bucuriei si a talentului cu ceilalti.
