de Ole Hansen, Head of Commodity Strategy, Saxo Bank
– la ultimele alegeri din UK, țițeiul din Marea Nordului costa 80$ barilul, apoi a oscilat în jurul mediei de 100$ în următorii 5 ani
– prețul Brent e în jur de 60$, ceea ce nu permite exploatărilor din Marea Nordului să obțină profit
– majoritatea partidelor britanice ar agrea reducerile de taxe pentru a contracara căderea prețurilor
Acum cinci ani, coaliția condusă de conservatori și liberal-democrați a preluat puterea în Marea Britanie. În ziua alegerilor, prețul unui baril de petrol din Marea Nordului era de 80$, iar producția britanică de țiței se ridica la 1,5 milioane de barili pe zi.
Apariția temerilor legate de criza petrolului și Primăvara Arabă din 2011 au crescut prețul la 100$ – media pe următorii 5 ani. A fost o perioadă de aur pentru statele producătoare de țiței care au fost capabile să răspundă creșterii prețului producând mai mult. În țări ca Marea Britanie – unde producția a scăzut, inflația prețului petrolului a accelerat procesul de scădere a profitabilității producătorilor de pe falia continentală britanică.
La cinci ani după, țițeiul Brent se tranzacționează în jurul valorii de 60$, după o cădere spectaculoasă care a durat din iunie anul trecut, până în ianuarie anul acesta. La începutul anului a fost stabilit un plafon, un fel de plasă de siguranță pentru mulți producători care au fost luați pe nepregătite de această cădere a prețului.
De asemenea, producția britanică de petrol a scăzut sub 1 milion barili/zi – un nivel întâlnit prin anii… ’70. Falia continentală e caracterizată de un proces rapid de maturizare geologică, ceea ce înseamnă că toate costurile de extracție au crescut, prin urmare a crescut și pragul break-even peste care producția devine profitabilă.
Țițeiul crud Brent ar trebui tranzacționat, potrivit estimărilor, cu peste 60$/baril pentru ca majoritatea exploatărilor din Marea Nordului să iasă pe profit. Unii dintre cei mai afectați operatori de foraj de pe coasta Scoției au nevoie de un preț apropiat valorii de 86$/baril.
Pentru a sprijini industria petrolieră britanică – sector care cuprinde peste 400.000 angajați – ministrul britanic de finanțe George Osborne a anunțat reduceri de taxe pentru operatorii de țiței și gaze naturale din Marea Nordului în ultimul său plan bugetar. Este, practic, un revers al măririi taxelor din 2011, mărire aplicată într-un avânt al prețurilor. Reducerea taxelor ar impulsiona producția, potrivit estimării guvernului de la Londra, printr-o creștere de 15% până la finalul acestui deceniu.
Pentru a putea extrage cele 3 miliarde de barili de țiței și gaze naturale din rezervele atestate ale Marii Britanii, industria trebuie să vadă prețul barilului îndreptându-se din nou către valoarea de 100$, sau să continue să primească sprijin din partea guvernului care se va forma după alegeri.
Majoritatea partidelor britanice sunt favorabile unor reduceri de taxe pentru sectorul offshore, ca răspuns la recenta cădere a prețului la petrol, iar viitorul guvern, indiferent de culoarea politică, ar putea face chiar mai mult pentru a susține industria, cu atât mai mult cu cât mai sunt atâtea rezerve de extras.
Un guvern condus de conservatori ar putea lua măsuri suplimentare, chiar dacă ar intra în conflict cu ținta lor de a reduce deficitul.
Un guvern laburist ar prefera, în schimb, să facă o infuzie monetară în sectorul public, dar se pare că Ed Milliband nu va obține cheia de la Downing Street 10 fără ajutorul Partidului Național Scoțian. Aici, lucrurile se complică, pentru că industria petrolieră susține toată economia Scoției și, având în vedere că nu se va mai discuta curând despre independență, PNS va căuta să obțină cât mai multe fotolii la Palatul Westminster.
