de Christopher Dembik, Director Analiză Macro, Saxo Bank
• Donald Trump pare desprins direct dintr-o emisiune TV de tip reality show
• Trump nu e un clovn și e important să nu-i uităm pe cei pe care-i reprezintă
• Trump ne va duce într-o eră de protecționism comparabilă cu anii `30
• Europa e complet pe dinafară referitor la natura leadershipului lui Hillary Clinton
• Clinton poate fi liberală acasă, dar în exterior poate avea mâinile legate
• Leadershipul lui Clinton, menit să fie paralizat de o cauză ostilă
• CITIȚI MAI MULTE PE PAGINA NOASTRĂ DEDICATĂ ALEGERILOR DIN SUA
Alegerile din SUA sunt mereu privite de europeni cu o doză de amuzament. Nici anul acesta nu e o excepție, din cauza unui candidat atipic, Donald Trump, care pare desprins dintr-un reality show.
Considerat un outsider, nu a reușit niciodată să preia conducerea în cursă (cu excepția câtorva zile la finalul lunii iulie, după cum arată graficele). Până acum, o medie a opiniilor referitoare la intenția de vot realizată de RealClearPolitics arată că Hillary Clinton, candidatul democrat, conduce cu 48.6% din voturi versus cele 42.1% pentru Donald Trump.
Cu toate acestea, nu votul național ne interesează, ci cel la nivel de stat, în trei din așa numitele swing states: Florida, Pennsylvania și Ohio. În două din aceste state, Clinton conduce clar, cu 47.4% din intențiile de vot în Florida și 47.8% în Pennsylvania. În Ohio, are doar 46% față de 46.5% pentru Donald Trump. Avansul candidatului republican în acest stat e foarte mic și corespunde marjei de eroare.
Sursa: Macrobond, Saxo Bank research & strategy
Sursa: Macrobond, Saxo Bank research & strategy
Înapoi în anii `30
Europenii pot răsufla liniștiți: vor scăpa de ceea ce le este frică. Dacă nu vom avea surprize de ultim moment (iar europenii au învățat asta pe pielea lor, cu Brexitul), Clinton va prelua ștafeta de la Barack Obama în ianuarie, 2017.
Pentru europeni, o victorie a lui Trump ar fi însemnat o răcire semnificativă a relațiilor transatlantice și ar fi generat o retragere a SUA din principalele discuții de politică externă, adică am fi trăit o perioadă similară celei interbelice. Din acest punct de vedere, Trump ar trebui considerat un izolaționist, nu un conservator.
Pentru țările din Estul și Centrul Europei, inclusiv pentru România, care se bazează pe SUA pentru protecția față de Rusia, asta ar fi însemnat o schimbare de alianțe în cel mai prost moment cu putință, din cauza riscului geopolitic crescut la granițele Europei.
Cu toate acestea, mulți europeni cred că, dacă Trump ar ieși câștigător, nu-și va putea aplica programul de politică externă din cauza sistemului de echilibru între forțe. E foarte curajos să crezi asta și cei care o fac uită două chestiuni importante.
Prima, poziția lui Trump referitoare la acordurile de liber schimb (renegocierea NAFTA, ieșirea din TPP și OMC) este publică și cunoscută de multă vreme. Din acest punct de vedere (măcar) nu poate fi acuzat de oportunism pentru a obține și mai mult sprijin electoral. Prin urmare, odată ce ar ajunge în funcție, ar putea să-și apere principiile și declarațiile, poate chiar mai abitir decât un politician cu experiență.
A doua, președintele SUA are puteri relativ limitate pe chestiuni de politică internă, dar e omnipotent când vine vorba de politică externă. Susținut de GOP și de câțiva democrați, o președinție Trump ar putea echivala cu o perioadă de protecționism crescut la nivel global, ceea ce e un motiv de îngrijorare pentru europeni.
Donald Trump va crește taxele vamale pentru produsele importate din China, ceea ce ar atrage o măsură similară din partea Beijingului, cu implicații la nivel global. Protecționismul este o idee atractivă pentru mulți politicieni care le permite să mai câștige niște voturi. Cu toate astea, Trump ar trebui să mai privească un pic înapoi, în istorie.
Implementarea politicilor protecționiste de tip “sărăcește-ți vecinul“ după crash-ul din 1929 – în special legea tarifelor Smoot-Hawley în SUA din 1930 până în 1934 – a avut efecte economice dezastruoase și a adâncit Marea Criză.
Perioada actuală, marcată de devalorizări competitive, încetinirea creșterii economice și inflație scăzută, pare o rememorare a anilor `30. Deraierile evidente ale lui Donald Trump de la adevărul politic și economic ar putea cauza un nou război comercial între marile puteri, în special între SUA și China. Europa ar avea mult de suferit, pentru că este singura zonă care supune strict regulii de liber schimb comercial.
Europenii nu sunt îngrijorați doar de politicile economice pe care le-ar putea pune în practică Trump. Există și o temere de ordin politic: nu se vor împăca ușor cu victoria lui Trump pentru că au propria luptă de dus, acasă, cu populismul.
Trump nu e un clovn: este reflexia îngrijorării americanilor față de procesul globalizării, imigrație și complexitatea lumii contemporane, în general. Exact aceeași frică bântuie și prin Europa. Din această perspectivă, sprijinul pe care îl capătă Frontul Național în Franța și guvernul ungar nu sunt o întâmplare.
O victorie a lui Trump ar transmite un puternic mesaj tuturor acestor facțiuni și partidelor anti-sistem din Europa că pot foarte bine să ajungă la guvernare.
O președinție paralizată
Pentru multe guverne europene, Clinton pare să fie opusul populismului, un candidat al continuității, deși nimeni nu pare foarte sigur de asta. Când Barack Obama a fost ales în 2008, europenii au avut mari speranțe că va întări relațiile transatlantice. Speranțele aveau să fie spulberate curând.
Ezitările lui Obama în conflictul din Siria au provocat dâre de transpirație rece pe spinarea diplomaților europeni, mai ales a celor francezi. Problema fundamentală a europenilor e că relația lor cu SUA e caracterizată prin multă… naivitate.
Europa se înșală dacă gândește că Hillary Clinton va fi mai aplecată înspre grijile europenilor și dispusă să facă anumite concesii decât Trump. Mai exact, europenii așteaptă concesii privind TTIP (cele solicitate de francezi privind protejarea unor producții pe criterii geografice și stabilirea unui mecanism de rezolvare a disputelor inspirat din CETA).
Deși Clinton e recunoscută drept o susținătoare a liberului schimb (a sprijint semnarea și implementarea TTIP și a declarat că “stabilește un adevărat standard în acordurile comerciale“), ea va trebui să ia în calcul și situația politică internă, lucru de care Europa trebuie să țină cont.
Într-adevăr, Clinton nu va avea mult spațiu de manevră pe acest subiect. Acțiunile sale vor fi limitate de opoziția republicanilor din Camera Reprezentanților și de cei care au făcut posibilă victoria ei, mai ales sindicatele și susținătorii lui Bernie Sanders.
Toți sunt sceptici cu privire la avantajele comerțului liber. Mai mult, e foarte puțin probabil ca Trump să “dispară“ după ce va pierde. Va continua, probabil, să-și expună ideile mai puțin convenționale prin intermediul unui nou creat canal TV, care va deveni platforma de luptă împotriva democraților și va fi un factor de influență pentru alegerile midterm din 2018.
În pofida posibilei victorii, Hillary Clinton ar putea fi blamată, în America, pentru lipsa de reacție și compromisuri care îi vor dezavantaja pe europeni. Deși e în favoarea liberului schimb, ar putea fi forțată să adopte o retorică mai protecționistă pentru a-i… înmuia pe adversarii politici, lucru care ar putea duce la eșecul negocierilor TTIP.
De fapt, indiferent de cine va câștiga alegerile din SUA, TTIP e în moarte clinică. Contrar cu ce cred majoritatea europenilor, nu există un candidat “bun“ la aceste alegeri. Sunt două opțiuni: o doză de politici economice făcute pe genunchi ceea ce va atrage un război economic și o președinție paralizată.
