Venind pe soseaua principala Bucuresti-Giurgiu, chiar la intrarea in oras, se zaresc doua prelate galbene care umbresc intrarea unui magazin universal. Un caine prietenos pazeste usa si savureaza racoarea asfaltului delimitata de umbra. Doua banci si o masa isi asteapta clientii molesiti de caldura. La intrare ne revigoreaza mesajul de pe un afis “Ia acasa berea rece si voia buna!”.
Trei fete roiesc in spatele tejghelei. Printre chicoteli, aseaza marfa pe rafturi precum albinele agitate in stup. La scurt timp aflam cum le cheama: Corina, Loredana si Valentina. Prin fata noastra ruleaza ca intr-un diafilm conserve, borcane, sticle de toate felurile, pachete si pungi cu diverse, cutii si baxuri. Misiunea fetelor este sa le organizeze atragator si eficient pe rafturi, astfel incat sa poti ghici cu o privire ce iti lipseste de pe lista de cumparaturi. Sau ce iti pofteste inima.
Corina este una dintre “veteranele” echipei. In curand face un deceniu de cand lucreaza in aceasta firma. In Giurgiu esti norocos daca ai un loc de munca, iar meseria de vanzatoare este printe cele mai cautate. “Cel mai mult imi place comunicarea cu clientii, dar si cu colegele mele. Nu cred ca m-as putea desparti usor de ele. Avem un colectiv bun aici si ambianta e faina. Asta m-a facut sa raman noua ani in acelasi loc de munca.”
Valentina are o poveste diferita. Aflam ca mama ei a fost tot vanzatoare si de mic copil visa sa ajunga si ea la fel. Se pare ca este o traditie in familia ei. Isi exersa “arta vanzarii” cu papusile. Negocia preturile, cantarea produsele, dadea rest si isi aranja meticulos marfa in rafturi invizibile. La fel ca si Corina, lucreaza de zece ani in acest magazin pentru ca se intelege bine cu toata lumea.
Pe neasteptate se creeaza forfota. In dreptul casei de marcat, o coada sinuoasa isi face loc prin magazin. Sunt toti giurgiuveni captivati de marfa expusa amplu in fata lor. Nerabdatori isi asteapta randul fosnind plasele inca goale. Fetele noastre alearga! Una bate la casa, alta socoteste pe caiet, iar alta serveste clientii cu produse.
“Este foarte greu sa lucrez cu oamenii, deci cheia acestei meserii este rabdarea. Intalnim fel si fel de oameni si trasatura asta cred ca este punctul forte”, spune Corina.
Pe masa, te ademeneste un miros imbietor. O farfurie intesata cu piscoturi pudrate isi asteapta primii cumparatori. Sunt proaspete, aduse acum 5 minute direct din fabrica. Repede manusile de unica folosinta si Corina ofera cateva spre degustare unui client pofticios. In urma ei, Valentina limpezeste tejgheaua dupa “ploaia” cu zahar vanilat si pofteste cu un zambet urmatorul client.
Amabile, fasnete, disponibile, atente, intelegatoare si rabdatoare, cam asa le-am portretiza pe cele trei vanzatoare din Giurgiu. Dupa ce se elibereaza magazinul, trebuie intretinuta pardoseala. Un mop si o galeata sterg urmele de pantofi care au aglomerat pana nu demult magazinul.
“Jobul asta nu cred ca este pentru oricine pentru ca vin foarte multe genuri de oameni in magazin si trebuie sa stii sa comunici cu fiecare. La diferite niveluri. Uneori vin si oameni de joasa speta pe care trebuie sa ii infruntam. Asta in ciuda faptului ca aici nu se vand bauturi alcoolice, este un magazin alimentar, in care in general vindem produsele noastre de patiserie si panificatie.
In spate se aude o frana. Un baiat haios isi face simtita prezenta, iar fetele il saluta amuzate. Dintr-o data in magazin se simte o atmosfera ca-ntre prieteni. Starea de spirit se schimba pentru ca au sosit cozonacii. Toata lumea se mobilizeaza pentru a aseza noua marfa la locul cuvenit, de teama sa nu ii surpinda un nou val de clienti.
Cei mai dificili clienti sunt barbatii. Sunt mereu nehotarati si intotdeauna gasesc ceva sa iti reproseze. Suportam, dar avem si zile in care rabufnim. Sefa noastra ne sustine, chiar si cand avem reclamatii pentru ca nu am servit intr-un anume fel. Avem noroc!”
O intrebam pe Corina ce alta meserie ar alege in afara de aceasta. “Am facut si altceva. Cand eram mai tanara voiam sa fiu asistenta medicala si chiar am profesat 3 ani. Sper ca pe viitor, cand vor fi mai multe posturi libere in Giurgiu, sa revin la aceasta dorinta mai veche a mea!”
Ce le place cel mai mult din rutina zilnica? “Mai bine ma intrebai ce nu imi place. Sa cantaresc! La noi se cer deseori produse de 1 leu, de 2 lei. Si este dificil de cantarit, mai ales pentru ca avem multe vracuri. Imi place casa de marcat, avem una noua care este mai interesanta!”
Veteranele fug de tura de seara. Cea mai noua dintre ele este Loredana. E randul ei sa se sacrifice. Nu are inca o familie, deci e confortabila cu acest program nocturn.
Fetele au si un motto simplu dupa se ghideaza in munca lor: “Cand iubesti ceea ce faci, faci cu placere!”
La plecare ni se ofera piscoturi din cele pudrate imbietor. Ne bucuram in voie, ca niste copii premiati pentru munca lor, de mirosul parfumat care ne-a urmarit toata ziua.
Povestea “Agitatie dupa tejghea” prezinta una dintre cele 6 meserii promovate prin proiectul “Sansa unei vieti mai bune”: vanzatoare, contabila, cosmeticiana, bona, patiser si lucrator produse lactate. Prin aceasta campanie ne-am propus sa revitalizam meseriile care stau la baza societatii moderne si care ii sunt totodata indispensabile. Modul in care este conturat sistemul de educatie din Romania, favorizeaza mai putin meseriile practice, care implica mestesugul si arta de a lucra cu mainile.
Acest proiect este initiat de VECO-ROM SRL si TES Business Solutions si este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013.
Campanie realizata cu sprijinul partenerilor media: Creart, MagicFM, Agerpres, Zile si Nopti, Calendar evenimente, PRwave, Radio Romania Bucuresti FM, Radio Romania Cultural, Romania Pozitiva, Gratuitor si IQool.
Urmariti campania si etapele proiectului pe site-ul: //www.proiecte-europene.com/vietibune si pe pagina Facebook: https://www.facebook.com/Sansauneivietimaibune?fref=ts.
