Una dintre cele mai fermecătoare actrițe din cinematografia românească, Anna Széles va primi Premiul pentru întreaga carieră la cea de-a 17-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, în onoarea celor peste 50 de ani dedicați teatrului și filmului. Tot la gala de închidere din 2 iunie de la Teatrul Național, actorul și producătorul Dan Nuțu va fi distins cu Premiul de excelență pentru merite artistice deosebite.
Cu o carieră cinematografică care se-ntinde pe mai bine de o jumătate de secol, actrița Anna Széles s-a născut în 1942 la Oradea și a absolvit Institutul de Teatru din Târgu Mureș în 1965. Din același an și până în 1989, când a emigrat în Ungaria, Anna Széles a fost angajată a Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca. A debutat în cinema cu Vacanța la mare (1962), film în care a fost distribuită chiar din primul an de studenție. În anul trei de facultate a avut șansa extraordinară de a fi aleasă de maestrul Liviu Ciulei pentru rolul Ilonei din ecranizarea romanului omonim al lui Liviu Rebreanu, Pădurea spânzuraților (1965), care rămâne nu doar unul dintre cele mai bune filme românești din toate timpurile, ci și vârful ei de carieră.
„Nu e doar o promisiune și o apariție atrăgătoare, ci deja o actriță de mare talent”, a declarat la vremea respectivă Ciulei, distins la Cannes în același an cu Premiul de regie pentru acest film. Despre rolul ei din Gaudeamus Igitur, turnat în Cluj în anii ′60, scriitorul Gheorghe Tomozei scria în epocă: „Anna Széles reușește să sugereze, grație unui talent nativ dominat de emoții severe, o senzație vitală de autentic. Gingășiei îi adaugă o notă de umor melancolic, disperarea candidatei picate la examen e o fină parodiere a melodramei.” Acestor două filme, care vor putea fi văzute la TIFF, li se alătură, printre multe altele, aparițiile din Meandre (1966), Vin cicliștii (1968), Balul de sâmbătă seară (1968) sau Tinerețe fără bătrânețe (1969). Împreună cu legendarul Florin Piersic, care i-a fost nu numai coleg, ci și partener de viață timp de aproape 10 ani, actrița a strălucit pe marele ecran în filme ca Ștefan cel Mare – Vaslui 1475 (1975), Elixirul tinereții (1975) sau Masca de argint (1985).
Distins cu Premiul de excelență la TIFF 2018, oferit de Mercedes Benz, cineastul Dan Nuțu e cunoscut pentru producțiile documentare realizate în cadrul programului Aristoteles Workshop, pe care l-a fondat în 2006, dar mai ales pentru interpretările memorabile din Duminică la ora 6 (1965), Meandre (1966), Diminețile unui băiat cuminte (1966), 100 de lei (1973) și Dincolo de nisipuri (1974) – film ce va fi proiectat la TIFF în versiune necenzurată, în onoarea lui și a regretatului Radu Gabrea, care a semnat regia.
Nuțu s-a născut în 1944, la București și a debutat cu brio, alături de Irina Petrescu, în primul film al maestrului Lucian Pintilie, Duminică la ora 6. Interpretările sale în roluri de tineri nonconformiști l-au tranformat în „durul-vulnerabil al cinematografiei anilor ’60” (Tudor Caranfil). „Nimeni nu știe să spună dintr-o privire, ca el, cât de complicat e să fii adolescent”, scria despre Nuțu cronicarul de film Eva Sârbu. Rebel prin atitudine, adesea comparat cu James Dean sau Tom Courtenay, Dan Nuțu și-a întrerupt brusc cariera la sfârșitul anilor ’70 pentru a emigra în SUA, dar a revenit în țară pentru o apariție surpriză la ediția din 2005 a TIFF-ului. Alături de partenera sa, producătoarea Cristina Hoffman, Nuțu fondează în 2006 Aristoteles Workshop, un atelier de film documentar dedicat artiștilor din toată lumea. Din acest proiect de suflet s-au născut până acum peste 40 de filme, dintre care multe au fost selecționate și premiate la festivaluri de prestigiu: Cannes, Locarno, Leipzig, Nyon, IDFA Amsterdam, Namur, Montpellier, Sarajevo, Varșovia etc. Una dintre cele mai importante producții Aristoteles, lansată la Locarno în 2007 și premiată la Leipzig, rămâne documentarul Nu te supără, dar…, regizat de Adina Pintilie, recent laureată cu Ursul de Aur la Berlin pentru debutul ei cu Nu mă atinge-mă (Touch Me Not), film inclus și în Competiția oficială a TIFF.17.
