de Christopher Dembik, Director Analiză Macro, Saxo Bank
E foarte evident, chiar și pentru promotorii CETA (Acordul Economic și Comercial Cuprinzător dintre U.E. și Canada), că acest acord de liber schimb nu va constitui o ”cură” pentru încetineala care a cuprins economiile Europei. Istoric vorbind, acordurile de liber schimb pot ajuta economiile.
De la acordul GATT din 1947 (Acordul General pentru Tarife și Comerț), nu mai poate nega nimeni că taxele vamale mici și intensificarea schimburilor comerciale sunt beneficii certe pentru economia globală. Acordul GATT, în particular, a contribuit la reducerea decalajului economic între țările subdezvoltate și cele dezvoltate. Cu toate acestea, în unele țări, procesul de globalizare a avut ca rezultat mărirea diferenței dintre clasa mijlocie și cei… foarte bogați, mai ales în SUA și Marea Britanie. Acordurile de liber schimb nu sunt în întregime benefice, ceea ce explică opoziția crescândă ce vine din partea populației și a clasei politice de a semna CETA și TTIP (Parteneriatul Transatlantic de Comerț și Investiții).
CETA ar putea ”aduce” o creștere a PIB-ului Uniunii Europene în următorii ani, dar Europa trebuie să-și rezolve două probleme majore înainte de asta: declinul demografic și al productivității. CETA nu e un panaceu pentru economia Europei.
În pofida a ceea ce crede majoritatea, de CETA ar putea beneficia statele mai puțin dezvoltate din Europa, mai ales cele din zona de est și centrală, inclusiv România. Toate studiile arată asta. În plus, așa s-a întâmplat și cu NAFTA (Acordul Nord-American de Comerț Liber): a fost o bună oportunitate pentru Mexic de a avea business american în țară, faimoșii “maquiladoras”. Am putea extrapola, afirmând că la fel s-ar putea întâmpla și cu țările din Europa Centrală și de Est: un aflux de capital în regiune, care este deja un hub pentru multe companii multinaționale. Totuși, ar fi o greșeală să ne așteptăm la un impact economic major; cel al acordului CETA va fi chiar limitat, comparat cu cel al TTIP. Dacă acordul de liber schimb dintre UE și SUA va fi adoptat, asta va deschide calea companiilor americane către Europa. Și invers, desigur.
Cu toate acestea și cu toată opoziția politică sau din partea ONG-urilor, CETA are avantaje care nu pot fi negate și oferă anumite garanții statelor europene. Canada a făcut multe concesii, permițând, de exemplu, stabilirea unui mecanism de rezolvare a disputelor și respectând normele PDO – Protected Designation of Origin, o cerință specială venită din partea Franței. Acesta ar putea fi un acord ”win-win” pentru Canada și Europa. În orice caz, după cum arată lucrurile, CETA pare un cal troian pentru TTIP. Mai ales că SUA nu a făcut asemenea concesii când a fost vorba de serviciile publice sau excepția culturală solicitată de francezi – de altfe, din cauza ultimei condiții, negocierile stagnează.
E de așteptat ca acordul TTIP să nu fie aprobat foarte curând din cauza opoziției în creștere deopotrivă în Europa și în Statele Unite. Donald Trump a vorbit deschis despre scepticismul său legat de acordul de liber schimb și chiar și Hillary Clinton, care militează pentru semnarea Acordului de Parteneriat Trans-Pacific, nu va risca suplimentar pentru TTIP, deoarece asta ar crea o luptă în Congres și cu suporterii lui Bernie Sanders, pe marginea argumentului că nu e o chestiune vitală pentru economia SUA. Ar fi greșit să-ți începi mandatul la Casa Albă luptând pentru o cauză pierdută, nu?
Cu alte cuvinte, acordul TTIP este, deocamdată, în moarte clinică.
