În 2015, o tânără de 22 de ani din Palo Alto, California merge împreună cu sora ei și o prietenă la petrecerea unei frății studențești, la Stanford. Ziua următoare se trezește la spital, consultată de medici și chestionată de poliție: a fost victima unui viol, despre care nu-și poate aminti. Vrea să depună plângere? – este întrebată de polițistul care anchetează cazul.
Astfel începe lunga călătorie care avea să o transforme pe Chanel Miller, autoarea cărții Acesta e numele meu, publicată de Editura Trei, în femeia care a schimbat legislația despre viol în statul California și a cărei poveste a circulat de la un capăt la celălalt al globului. Victimă a unei agresiuni sexuale, scriitoarea americană de origine chineză s-a transformat prin reziliență și curaj în militant pentru demnitatea femeilor abuzate. Iar Acesta e numele meu este, în același timp, un volum de memorii, dar și o asumare a propriei identități, ascunsă pe parcursul celor peste patru ani de proces, un proces de vindecare, de acceptare a propriului trecut și o declarație de empatie cu victimele abuzurilor: nu sunteți singure.
Volumul autobiografic al lui Chanel Miller a fost considerat „Cea mai bună carte a anului 2019” de către The New York Times Book Review, The Washington Post, Time și alte prestigioase publicații americane. A câștigat National Book Critics Circle Award, respectul unei națiuni, dar și al oamenilor din diferite colțuri ale lumii, unii aflați într-o situație asemănătoare cu a ei.
După ce timp de ani, pe parcursul procesului, identitatea i-a fost protejată și i s-a oferit numele Emily Doe, tânara americană de origine asiatică și-a asumat propria suferință și a dat glas prin confesiunea sa tuturor victimelor abuzurilor sexuale. Poziția ei fermă, curajoasă a fost auzită de autoritățile statului California, de Joe Biden, pe atunci vicepreședinte al Statelor Unite, de Hillary Clinton, de tinere de peste tot din lume care astfel au reușit să facă un pas înainte, spre vindecarea traumelor emoționale.
În 2015, după ce este victima unui viol în curtea Universității Stanford, găsită inconștientă lângă niște tomberoane și salvată din mâinile agresorului de doi studenți suedezi, Chanel Miller pornește un lung drum spre căutarea dreptății și spre vindecare.
Acesta e numele meu descrie nu doar impactul pe care l-a avut trauma asupra tinerei de 22 de ani, ci, într-un tablou cuprinzător, arată o realitate a societății americane, valabilă de altfel în multe alte zone din lume.
Exercițiul de introspecție pe care-l realizează Chanel Miller este necruțător, dur și sensibil în același timp. După ce violul, procesul și expunerea publică i-au răpit intimitatea, autoarea americană invită cititorii cărții sale să pătrundă în adâncurile psihicului său, tulburat în perioada procesului de emoții intense: rușine, minimalizare, reducerea de la subiect la obiect, lipsa posibilității de a-și spune propria poveste, sentimentul că nu contează. Relatate realist și foarte obiectiv, ca și când ar fi vorba despre emoțiile altei persoane, Chanel Miller surprinde o imagine tulburătoare a ceea ce trăiește, de fapt, victima unui viol.
Confesiunea zguduitoare a scriitoarei americane nu se rezumă însă doar la înregistrarea stărilor sufletești, intense, devastatoare, ci surprinde și realități ale lumii în care trăiește: dreptatea oarbă la propriu, care condamnă la 6 luni autorul unui viol, pentru a-l elibera după trei, lipsa de empatie a unora dintre publicații, care descriu starea lamentabilă în care e găsită victima și încheie articolul aducând elogii calităților sportive ale agresorului, prejudecățile oamenilor și dorința de a condamna chiar și în necunoștință de cauză.
La finalul procesului, Chanel Miller scrie o declarație pe care i-o adresează agresorului și pe care o citește în sala de judecată. Aceasta pentru că, nicio clipă pe parcursul procesului, nu a putut vorbi despre impactul tragediei asupra vieții sale. Publicată de BuzzFeed, declarația a fost vizualizată de 11 milioane de oameni în doar 4 zile, iar într-o săptămână, cei care o citiseră ajungeau la un număr comparabil cu populația României. A fost citită în Congresul American, a declanșat modificări legislative și s-au adoptat noi măsuri de siguranță în campusurile universitare. Dar, dincolo de aceasta, declarația, care poate fi citită la finalul volumului autobiografic Acesta e numele meu a schimbat vieți ale oamenilor simpli, victime sau nu ale abuzurilor.
„Chiar dacă nu pot salva fiecare barcă, sper că, vorbind azi, ați absorbit o mică rază de lumină, o mică înțelegere a faptului că nu puteți fi reduse la tăcere, o mică satisfacție că justiția și‑a făcut treaba, o mică asigurare că vom ajunge undeva și o mare, mare conștientizare a faptului că sunteți importante, fără putință de tăgadă, sunteți de neatins, sunteți frumoase, sunteți de apreciat, respectate, incontestabile, în fiecare minut al fiecărei zile, sunteți puternice și nimeni nu vă poate lua asta”, scrie Chanel Miller, femeia care a schimbat pentru totdeauna discursul public despre agresiuni sexuale, după cum considera publicația americană Glamour.
Traducerea din limba engleză a cărții i se datorează Mihaelei Apetrei, autoarea thrillerului Cină cu ficat și inimă publicat de Editura Trei.
