- Nivelurile salariilor și ale costurilor cu forța de muncă variază semnificativ în țările din regiune
- Pandemia poate schimba rolul impozitelor directe
- Autoritățile fiscale examinează din ce în ce mai mult tranzacțiile intra-grup pe majoritatea piețelor
- Până în 2020, mai multe țări din regiune au introdus impozitarea la ieșire pentru diverse tipuri de transferuri transfrontaliere
Firma internațională de audit și consultanță Mazars a lansat cea de-a opta ediţie a studiului regional privind regimurile fiscale din Europa Centrală și de Est. Acesta centralizează modificările fiscale din 21 de țări şi analizează tendințele predominante și strategiile de bază în privința impozitării. Alături de ţările Grupului de la Vişegrad¹, publicația de anul acesta le include, de asemenea, şi pe cele din sud-estul Europei, Rusia, Ucraina și țările baltice. Studiul din 2020 pune sub lumina reflectoarelor costurile cu forța de muncă, impozitele indirecte, impozitul pe profit, precum și problematica prețurilor de transfer în piețele analizate.
Impozitele și contribuțiile pe venituri, precum și impozitele din ocuparea forței de muncă aferente ţărilor analizate vor continua să scadă în 2020, însă volumul lor variază semnificativ de la o piaţă la alta. Țările din regiune nu au o abordare uniformă a impozitării veniturilor: unele utilizează un impozit pe venit în cotă unică, în timp ce altele au rate progresive de impozitare a veniturilor.
Media regională a costurilor cu forța de muncă pentru angajator reprezintă în total aproximativ 160% din salariile nete. Ponderea angajatorului din impozite și contribuții, comparativ cu salariile brute, reprezintă în medie 16%, însă diferența reală dintre cea mai mică și cea mai mare cifră depășește 30%. Acest lucru subliniază, de asemenea, limitările comparabilității sistemelor fiscale individuale.
Analiza impozitelor pentru ocuparea forței de muncă arată, de asemenea, că țările din regiune au diferențe semnificative în privința nivelului salariilor. Până în 2020, a existat o majorare considerabilă a salariilor minime calculate în Euro, cea mai importantă majorare fiind în Ucraina. Tot aici, precum și în România și Bulgaria, majorarea nivelului salariului mediu în sectorul privat a fost cea mai mare, depășind 30%, însă, pentru a avea o imagine completă, trebuie luat în considerare faptul că fluctuațiile cursului de schimb pentru monedele naționale ar putea contribui, de asemenea, la această creștere.
În cazul taxelor pe valoarea adăugată, ratele standard medii s-au situat în jurul valorii de 20% în 2020, în această regiune. Ratele obișnuite de TVA de 25% și 27% valabile în Croația și, respectiv, în Ungaria, sunt, în continuare, deosebit de ridicate; iar scăderea cu 1 punct procentual planificată recent în Croația nu a fost implementată în 2020.
„Guvernele încearcă să utilizeze tehnologia şi instrumentele digitale pentru a lua măsuri împotriva evaziunii fiscale. În Ungaria, măsura recent introdusă de raportare obligatorie a datelor din facturile online a avut un impact fiscal pozitiv vizibil; prin urmare, putem preconiza extinderea unor soluții similare în regiune.”, a menționat Heléna Csizmadia, Tax Director, Mazars Ungaria.
Înaintea pandemiei, guvernele şi-au planificat veniturile plecând de la creșterea consumului, prin urmare, o atenție sporită a fost acordată taxelor indirecte. „Taxa pe valoarea adăugată a devenit, poate, cea mai semnificativă sursă de venit a bugetele statelor din ultimii ani, iar acest lucru se poate schimba, din cauza recesiunii economice cauzate de pandemie.”, a adăugat Heléna Csizmadia, Tax Director, Mazars Ungaria.
Rata medie a impozitului pe profit este de 16% în piețele analizate. Cu toate acestea, există o diferență de peste 20 de puncte procentuale între minima și maxima cotei impozitului pe profit în regiune. Uniunea Europeană încearcă să limiteze competiţia fiscală și să creeze un cadru comun impozitării profitului în statele membre. Un instrument important în acest scop îl reprezintă actul normativ denumit Directiva împotriva evitării obligațiilor fiscale (ATAD), cunoscută oficial ca Directiva (UE) 2016/1164. Majoritatea prevederilor sale trebuie să fie aplicate de către statele membre începând cu 1 ianuarie 2019.
Cu toate acestea, este interesant de observat în ce mod diferitele state membre interpretează cadrul prevăzut de Directivă. În unele locuri – de exemplu în Ungaria – se aplică cele mai ușoare limitări, în timp ce în alte părți reglementările locale merg dincolo de limitarea prevăzută ca standard minim în ATAD – aceasta a fost modalitatea aleasă de Polonia, de exemplu. Standardizarea normelor offshore (societate străină controlată, SSC) poate fi, de asemenea, atribuită ATAD.
Cu privire la impozitul pe profit, Lituania și Ungaria încă nu percep un impozit cu reținere la sursă pe veniturile de capital, iar Albania a redus semnificativ rata impozitului cu reținere la sursă pe dividende începând cu 2019. Tot de atunci, impozitarea grupurilor de societăți este disponibilă în Ungaria, anterior fiind disponibilă numai în Austria, Polonia și Bosnia și Herțegovina.
Reglementările privind prețurile de transfer au apărut anterior în sistemele fiscale ale tuturor țărilor, cu excepția Muntenegrului și a Macedoniei de Nord, iar țara care a introdus cel mai recent obligația documentației a fost Bulgaria. Această obligație de documentare s-a modificat recent. Obiectivul fundamental al cerinței OCDE de „raportare țară cu țară” (CbCR) este de a promova transparența prin transmiterea către autorităţi a informațiilor necesare evaluării riscurilor fiscale.
Majoritatea birourilor Mazars locale care prezintă sistemele fiscale ale țărilor respective au raportat că autoritățile fiscale acordă o atenție din ce în ce mai mare examinării aspectelor referitoare la prețurile de transfer. „Cu toate acestea, rămâne să aflăm care este modul în care noua criză emergentă va transforma nivelurile de profit preconizate în mod rezonabil și/sau în ce măsură corporațiile multinaționale vor fi nevoite să intervină în structura lor de prețuri și cât de puternic vor contesta autoritățile fiscale nivelurile bazei de impozitare care vor scădea semnificativ sub nivelul celor din anii anteriori”, a menționat Heléna Csizmadia, Tax Director, Mazars Ungaria.
Un alt element important nou constă în faptul că, până în 2020, așa-numitul regulament de impozitare la ieșire a apărut în multe țări – inclusiv în Ungaria – aplicându-se atunci când o activitate comercială părăsește țara, dacă acest lucru nu este acoperit în alt mod prin reglementările referitoare la prețurile de transfer. În practică, acest lucru înseamnă că o tranzacție poate fi impozitabilă dacă o companie vinde una sau toate liniile sale de activitate în străinătate sau își mută activele și conducerea în străinătate.
În ceea ce priveste România, constrângerile bugetare și de funcționare a instituțiilor generate de pandemie au supus sistemul fiscal actual unor tensiuni semnificative, demonstrându-și limitele în contextul implementării unui sistem pentru amânarea temporară a obligaţiilor fiscale. Totuși, această situaţie a creat deja premisele unei dezvoltări a întregului sistem fiscal în sensul transparentizării activității, reducerii birocrației și a creșterii digitalizării, a colectării și a conformării voluntare.
„Un prim pas a fost făcut recent prin implementarea cadrului legal necesar conectării tuturor caselor de marcat la serverele autorităților fiscale și avansarea discuțiilor privind utilizarea standardului SAF-T. Acesta din urmă se aşteaptă a fi testat în cadrul unui program pilot pentru contribuabilii mari la începutul anului viitor. O altă măsură luată în contextul dificil actual este reprezentată de acordarea uneii amnistii generale tuturor contribuabililor, anunțând, de altfel, o potențială intensificare a verificărilor fiscale pentru restul anului 2020.”, a menționat Lucian Dumitru, Senior Manager, Tax Advisory, Mazars România.
¹ Grupul de la Vişegrad, Visegrád Four sau V4, este o organizație de cooperare formată din patru state central-europene: Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria.
