Zapada este pana la linia de tensiune
Mesaj preluat:
"Tragedie la Lehliu! A cazut acoperisul plin de zapada peste catei! Nu se stie cati au murit in zapada. Este nevoie mare de oameni la dezapezit! Drumul e inca inchis dar se spera ca ca pana diseara sa-i dea drumul! Cine cunoaste si poate sa vorbeasca cu oameni ce pot fi platiti, cu detinuti, sau cu autoritati (mai ales cu autoritatile locale, cu primaria din Dor Marunt, pt sat Pelinu, langa Lehliu) si cu televiziunile, sa o faca! Puneti mesajul peste tot, va rog! TREBUIE scosi cateii de sub greutati. Cine poate participa este rugat sa sune la: d-nul. ORBAN: 0732/308.938, ALINA: 0748/108.148, sau Monica 0769/266.985, 0721/744.293. Daca puteti participa si cu masina, sunteti rugati sa-l sunati pe d-nul ORBAN". Oamenii din adapost spun ca "zapada este pana la linia de tensiune (inalta de 10 metri) si nici nu se poate ajunge la magazia cu hrana". Voluntarii spun ca "nu cred ca din aceasta iarna cainii din adapost vor mai scapa cu viata". In zilele urmatoare se anunta ninsori.
Dupa parerea noastra ar trebui oferiti spre adoptie de urgenta, inaintea altor zapezi ce vor veni. Multi caini din adapost sunt de talie mica, buni pentru apartament.
Cainele din imagine a fost gasit sub zapada, in urma actiunii voluntarilor de saptamana trecuta.
Iata marturia altei voluntare:
„Cainii de la Pelinu sunt vlaguiti de povara zapezii si a frigului. Insa mai presus de toate astea, m-a infiorat solidaritatea lor in aceste momente de grea incercare pentru ei. Sa vezi cum isi curata unul altuia ciorchinii de turturi de pe blanita, cum se ling unul pe altul , cum isi impart piinea intreaga, este o LECTIE pentru mine, personal. Si cred ca este o lectie pentru oameni.
Ma rog la Dumnezeu asta seara sa le dea putere sa mai treaca peste inca o noapte de groaza.
Desi am fost sambata si duminica, azi cand am intrat in adapost m-am prabusit in genunchi, de neputinta. Este precum manastirea din Mesterul Manole, insa invers: ce curatam, noaptea se ridica la loc. Baietii care sunt acolo nu stiu cat mai rezista.
Nu mai am cuvinte, si nu mai am putere. Ma simt si eu la fel de vlaguita ca ei, si imi e ciuda ca stau acum in casa, la caldura. Cred ca doar cei mai puternici caini vor iesi din grozavia asta, daca in doua zile nu se potoleste.
Va scriu cu respect si o farama de speranta”.
