Olimpiada de la München din 1972 a oferit BMW o serie de oportunităţi valoroase de comunicare. Cu ocazia Olimpiadei, compania şi-a prezentat noua clădire inovatoare de birouri şi BMW Turbo, primul concept car din istorie care a purtat sigla alb-albastră. Tot în cadrul Olimpiadei, pe 10 septmebrie 1972, primul model electric al mărcii, BMW 1602 electric, se făcea cunoscut ca maşină pentru oficialii concursului. Aceasta nu era doar un demers de imagine, ci venea după ani de dezvoltare şi testare, deschizând drumul mărcii către direcţia automobilelor electrice.
Manifestarea crizei petrolului în repetate rânduri şi o serie de reglementări pentru reducerea emisiilor au făcut ca BMW, ca întreaga industrie auto, să exploreze noi tehnologii de propulsie. Compania din Münchendeja prezentase BMW 2002 tii (Turismo Internationale Injection), un automobil mai eficient şi cu emisii reduse, când în 1969 a pregătit două automobile electrice de testare pentru a explora oportunitățile propulsiei electrice. Numele de cod al programului a fost „E7”.
Drept platformă de test a fost ales BMW 1602, construindu-se două modele de test. A fost înlocuitsistemul de propulsie convenţional cu o soluţie electrică. Sistemul folosea douăsprezece baterii standard VARTA de 12V cu plumb, conectate în serie. Capacitatea totală era evaluată la 12.6 kWh. Bateriile alimentau un motor de curent continuu, dezvoltat de Bosch, care livra o putere continuă de 12 kW/16 CP şi un vârf de putere de 43 CP. Motorul era conectat direct la diferenţialul spate printr-un reductor, fără a fi nevoie de o cutie de viteză. Printr-o singură pedală se putea controla acceleraţia şi frâna de motor, pentru o experienţă incipientă de „one-pedal-feeling” care a fost consacrată mai târziu de BMW i3.
Motorul electric a fost poziționat în locul cutiei de viteze. În ceea ce iniţial era compartimentul motor au fost găzduiţi cei 12 acumulatori cu o greutate de 350 kg, alături de sistemul de răcire pentru motor. Setul de baterii putea fi scos ca și schimbat cu unul proaspăt încărcat. Grila faţă se deschide pentru a oferi acces la un port de încărcare. Durata de viață a bateriilor era estimată la aproximativ 2500 km.
Greutatea suplimentară față de un BMW 1602 standard a fost de 350 kg, în principal din cauza setului de acumulatori și a ranforsărilor necesare pentru șasiu. Greutatea întregii unități de propulsie (176 kg), pe de altă parte, corespundea în mare măsură cu cea a versiuni cu ardere internă (188 kg). Spațiul disponibil nu era cu nimic inferior modelului cu motor cu ardere internă. Masa totală era de 1329 kg, cu 391 mai mare faţă de un model 1602 convenţional.
Accelerația de la 0-50 km/h era de aproximativ 8-10 secunde, viteza maximă în jur de 90 km/h. Bateriile complet încărcate permiteau o autonomie de aproximativ 60 km (la o viteză constantă de 50 km/h) sau aproximativ 30 km în traficul urban.
După doi ani de dezvoltare în secret, cele două modele electrice au fost puse la dispoziţia organizatorilor Olimpiadei de la München din 1972. Cu rularea fără emisii şi silenţioasă, modelele s-au dovedit perfecte pentru competiţiile de alergare pe distanţe lungi, remarcându-se la proba de maraton.
Olimpiada şi o imagine legendară
A fost oportunitatea excelentă pentru ca BMW să îşi demonstreze expertiza de dezvoltarea a noilor tehnologii. Agenţia de publicitate Gramm & Grey, responsiblă pentru mai multe proiecte definitorii pentru marcă precum asumarea “Plăcerea de a conduce” ca slogan oficial, a fost responsabilă şi pentru crearea unui reclame pentru BMW 1602 electric ca model oficial al probei de maraton. Rezultatul rămâne unul emblematic şi a contribuit la faima proiectului 1602 electric.
Vizualul foloseşte limbajul vizual pe care graficianul Otl Aicher l-a folosit pentru Olimpiada de la München şi prezintă modelul electric în faţa vedetelor probei de maraton. Titlul este „Schrittmacher” – pacemaker. Textul reclamei explica: „De fapt, ar trebui să fie doar o mașină pentru experimente. Acum, automobilul electric BMW îi va conduce pe maratoniştii din München pe traseul olimpic. Silenzios și fără emisii. Mașina electrică BMW are un motor de 144 volți cu o putere maximă de 32 kW (aprox. 43 CP) și poate atinge viteze de până la 100 km/h.”
La maratonul olimpic de acum 50 de ani BMW făcea primii paşi către automobilul electric.
50 de ani de dezvoltare
La jumătatea anilor ’70, o nouă criză a petrolului a lovit întreaga lume. Cu toate acestea, proiectul BMW E7 nu avea maturitatea să intre în producţia de serie.
BMW a continuat însă dezvoltarea şi testarea de soluţii pentru automobile electrice. În 1975 a fost construit pe baza unui vechi BMW LS (BMW 700) socs din uz, folosind tehnologii similare pentru baterie şi motor cu cele care echipau BMW 1602 electric.
În 1981 a fost lansat proiectul „Automobil electric cu baterie de capacitate mare”. Acesta a dus la construirea a 8 automobile de teste pe baza modelului BMW E30 325iX. Acestea foloseau un sistem de propulsie cu un motor electric de curent continuu cu o putere maximă de 22 kW/ 30 CP conectat la puntea faţă şi baterie sodiu-sulf (NaS) de capacitate de 22 kWh pentru o autonomie estimată în traficul de oraş de 150 km.
În perioada 1991-1992, BMW a prezentat o serie de prototipuri, BMW E1 şi BMW E2, construite de divizia de tehnologie BMW Technik Gmbh. Erau veritabile platforme de prezentare de noi tehnologii, construite în forma unor monovolume compacte de oraş. Printre altele, modelele foloseau o structură de caroserie construită din aluminiu extrudat, în timp ce panourile de caroserie erau construite din plastic reciclat şi aluminiu pentru panourile mari. Sistemul electric folosea iniţial baterii NaS. Ulterior a fost folosită o tehnologie nouă pe bază de clorură de sodiu-nichel (NaNiCl2). Capacitatea acumulatorului era de aproximativ 19 kWh şi autonomia în trafic urban era estimată la 150 km. Folosind pentru prima dată un motor AC sincron cu o putere continuă de 32 kW/44 CP, acceleraţia 0-50 km/h a scăzut de 9, la 5.6/6 secunde. Autonomia estimată în traficul de oraş era de 150 km.
În perioada 1992-1997, BMW s-a întors către Seria 3 pentru a construe o serie de automobile de test. În primă fază 8 modele au fost pregătite pentru cel mai mare mare program de testare pe drumurile publice din Germania. A fost folosită o baterie NaNiCl2. Un model a testat o baterie nouă, de nichel-cadmiu (NiCd). A fost îmbunătăţit semnificativ timpul de încărcare, cu 75% din capacitate încărcată în 40 de minute. Au fost testate mai multe sisteme de propulsive cu tehnologie AC sincron, cu puteri continue între 32 kW/44 CP şi 45 kW/ 57 CP. Pe finalul programului, pe baza experienţei acumulate, a fost construită o a doua generaţie de modele, cu performanţe îmbunătăţite. Autonomia estimată în traficul de oraş era de 120 km – 150 km.
În 2008, BMW Group a prezentat primul program de amplu de teste. O flotă de peste 600 de modele a fost pusă la dispoziţia clienţilor într-un program de leasing în SUA şi Europa. Platforma folosită a fost MINI hatch 3 uşi, iar modelul a primit numele de MINI E. Automobilele foloseau baterii litiu-ion, cu o capacitate de 35 kWh. Motorul AC asincron de putere 150 kW/ 204 CP asigura performanţe dinamice demne de un MINI. Autonomia, conform ciclului de test, era evaluată la 250 km. Acceleraţia 0-100 km/h era de 8,5 secunde. Modelele sacrificau însă bancheta spate pentru a asigura spaţiul necesar pentru baterii.
În 2010-2011, programul a fost extins cu o flotă de test construită pe baza BMW Seria 1 Coupe care a primit numele de BMW Active E. Au fost pregătite peste 1000 de modele care au fost oferite în teste, într-un program de leasing similar cu MINI E. O parte din modele au fost incluse şi în programul de car sharing DriveNow începând cu 2011. Încă o dată a fost folosită o beterie litiu-ion, cu o capacitate de 32 kWh, care antrena un motor AC sincron cu o putere maximă de 125 kW/ 170 CP. Acceleraţia 0-100 km/h era realizată în 9 secunde, în timp ce autonomia în traficul cotidian era estimată la 160 km. Faţă de MINI E, BMW Active E venea cu o mai bună utilizare a spaţiului şi un sistem electric mai compact.
Programul MINI E şi BMW ActiveE au stat la baza „Project i” care a culminat cu lansarea primului automobil electric de serie mare al mărcii, BMW i3, în a doua jumătatea a lui 2013. Modelul s-a lansat treptat pe toate pieţele globale şi a devenit disponibil în România din 2015. Foarte repede a devenit un reper al automobilelor electrice prin multe soluţii tehnologice de avangardă, aşa cum este structura Life-Drive cu şasiu integral din aluminiu şi caroserie cu structură din CFRP (plastic ranforsat cu fibră de carbon). BMW i3 a fost primul model al mărcii cu un program de producţie verde, folosind, de exemplu, numai energie din surse regenerabile, dar şi un pachet extins de soluţii pentru a minimiza impactul asupra mediului.
BMW i3 a rămas în producţie până în vara lui 2022. Între timp compania a extins portofoliul de automobile electrice şi este acum la cea de-a 5 generaţie de sisteme de propulsie electrică produse pentru modelele de serie, folosind unele din cele mai sofisticate soluţii pentru motoare şi chimia bateriilor. Din 2020, după o evoluţie treptată, întreaga reţea de producţie BMW Group foloseşte exclusiv energie din surse regenerabile, iar din 2021 este neutră din perspectiva emisiilor de CO2, ca aparte a unui program extins pentru reduce impactul de mediu în procesul de producţie.
