Apă de la robinet sau apă îmbuteliată?
1000 de litri de apă de la robinet costă între 2,94 lei și 4,50 lei!
1000 de litri de apă minerală naturală plată îmbuteliată costă între 720 lei și 1068 lei!
Cu 720 de lei putem cumpăra 248 mc de apă de la robinet, adică apa necesară unui adult timp de 5 ani la un consum mediu de 4 mc pe lună!
1000 de litri de apă de masă îmbuteliată costă 395 lei, dar nu știm ce conține!
În ultimii 17 ani costul apei potabile în București a crescut de 11 ori, de la 0,3967 lei în anul 2000 la 4,50 lei în anul 2017!
1000 litri de apă menajeră costă între 1,09 lei și 4,32 lei!
Asociația Pro Consumatori lansează de Ziua mondială a apei Campania Națională de Informare și Educare: Spune Nu risipei de apă! Prin intermediul acestei campanii ne propunem să atragem atenția asupra unor probleme ce țin de calitatea apei potabile, importanța apei pentru organismul uman, identificarea unor solutii pentru economisirea apei și protejarea acesteia. Campania se adreseaza elevilor din invațamântul preuniversitar și studenților.
Element fundamental pe scara nevoilor umane (ca de altfel a tuturor ființelor), apa este nu doar leagănul vieții, dar ascunde și nemăsurate taine legate de grijile noastre capitale ori mărunte.
Se știe că simpla apă, dacă e permis să se spună așa ceva despre apă, poate asigura energie ieftin și acest fapt ar fi deja posibil de multă vreme dacă oamenii de știință ar conduce lumea (atâtea invenții ale generatoarelor de energie din apă rămân fără șanse de aplicare în lumea dominată de afaceriști care dețin controlul generării de energie din alte surse, și asta în condițiile unor grave efecte, între care degradarea naturii și a condiției umane).
Temerile majore legate de apa de consum vizează două aspecte: cantitatea de apă viitoare și calitatea apei pe care o folosim, ambele constituind provocări perene. De câteva decenii, toată populația lumii trăiește într-un adevărat vaier referitor la viitorul apei: presa scrisă, radioul, televiziunea, organizațiile de protecție a mediului, școala, instituțiile guvernamentale desfășoară campanii permanente de informare, conștientizare și incitare la atitudine în favoarea grijii față de apă. Se recunoaște că circuitul apei în natură constituie un lanț de procese deosebit de complexe și sensibile, în care acțiunile omului pot avea efecte grave, de durată.
Resursa de apă a planetei nu mai este demult considerată ca inepuizabilă, prezentând tot mai evidente trăsături ale unei oferte limitate și diminuate de fenomenele naturale globale (între care conceptul de schimbări climatice globale face carieră de ani buni). Cererea de apă este marcată firesc de creșterea populației lumii dar și de fenomene generate de om (agricultură intensivă, industrializare nesustenabilă, urbanizare excesivă, comportament irațional în consumul de apă al comunităților umane). Urbanizarea și democratizarea consumului în formule de standard crescător pentru tot mai multe miliarde de locuitori ai planetei au avut ca efect grave alterări ale calității apei în straturile acvifere din zonele marilor aglomerări umane, efecte care vor persista multă vreme în viitor.
Luate pe rând, aceste aspecte se regăsesc în disputele ample ale celor care sunt interesați de problema apei: de la simpli consumatori până la mediile academice și strategii lumii. În alternativa prioritizării măsurilor pentru contracararea acestor fenomene, se constată că oamenii lasă problema poluării mediului după rezolvarea interesele lor: asigurarea hranei, a energiei, a bunăstării. Se conștientizează tot mai larg interacțiunea alimente – energie – apă, se înțelege suficient că formele de procurare a energiei din combustibili fosili (așa cum s-au consacrat în societățile puternic urbanizate) sunt profund dăunătoare resurselor de apă, se știe că agricultura intensivă folosește mari cantități de îngrășăminte, pesticide și alte substanțe din ce în ce mai eficiente dar din ce în ce mai poluante, însă nimeni nu este dispus să renunțe la confortul câștigat cu gândul la grija mediului și de frica nefericirilor de mâine.
Este o realitate că problema apei nu este tot atât de acută în Europa ca în alte spații foarte populate ale planetei, situație care are explicații în populația europeană mai puțin densă față de cea din marile aglomerări ale lumii, în rețeaua hidrologică mai armonios așezată și, nu în ultimul rând, în trăsăturile factorului antropic (reglementări severe, realizări tehnice protective și un comportament de consum mai adecvat).
În Europa și alte zone ale lumii sunt localizate sursele de apă foarte valoroasă pentru consum: apa de Evian – Franța (considerată un etalon în domeniu), apele carpatice (recent apa de Călina, Caraș-Severin, „Perenna“) etc., realități care alimentează speranța consumatorilor că cel puțin în anumite părți ale lumii situația poate fi bună și în viitor. Se poate considera ca un bun câștigat faptul că apa de la robinet din rețelele europene este potabilă, grație unor eforturi consistente.
Estimări pesimiste arată că apa va deveni în viitorul apropiat un mijloc în acțiunile teroriste și un element generator de conflicte între țări. Paradoxal, consumul de apă crește într-un ritm care depășește cu mult dinamica demografică, consumul de apă dublându-se la fiecare două decenii. Frecvența crescută a ploilor torențiale și a ruperilor de nori a evidențiat că rețelele de canalizare și preluare a apelor pluviale nu fac față acestor fenomene, revărsările rețelelor de canalizare producând daune uriașe și amenințând sănătatea publică.
În peisajul dezbaterilor pe această temă se remarcă și critici pertinente chiar din interiorul societăților „vinovate“ de această stare de lucruri: orientarea producției alimentare către formule de producție în sistem industrial solicită intens rețelele de apă, fiecare produs care face obiectul de consum sau folosință cotidiană fiind realizat cu cantități incredibil de mari de apă, comparabil cu sistemele clasice de producție (industria casnică, prepararea hranei în casă etc.). Într-un autoproces de conștiință, unii autori occidentali constată că Occidentul importă materii prime agricole din țările sărace care au mari probleme cu apa, importuri care înglobează de fapt uriașe cantități de apă din acele spații atât de încercate și estimează că nu va dura mult până când etichetele produselor din Occident vor menționa și cantitatea de apă consumată pentru realizarea lor.
Este iritant să vezi că în timp ce pentru tot mai mulți locuitori ai planetei apa este o resursă atât de greu de obținut, există și un segment de piață elitist, pentru care și consumul de apă este folosit ca mijloc de epatare și delimitare de ceilalți: butelii cu ape bine branduite se vând acestor „superconsumatori“ cu zeci și sute de dolari, iar dacă se vrea atins vreun record există și oferte de apă specială (cu coloizi de aur și argint ori mineralizări rare și foarte originale) îmbuteliate în recipiente din aur pur care au prețuri de zeci de mii de dolari. Pentru evenimente foarte mediatizate pe plan mondial, se produc ediții limitate de ape îmbuteliate în recipiente placate cu cristale Swarovski. Aceste demonstrații dau roade: în restaurante a apărut specialistul (degustătorul / somelierul) de ape, al cărui rost este de a oferi cea mai calificată sugestie privind apa care merită consumată la anumite preparate și de a indica cea mai potrivită apă la un vin. Iritarea față de astfel de demonstrații pare să se diminueze când vreun afacerist din acest domeniu declară că diferența nefiresc de mare dintre prețul de producție și cel de vânzare a acestor ape se investește în acțiuni de sprijinire a populațiilor din țări sărace pentru a avea apa necesară vieții lor.
Instituții implicate în monitorizarea calitații apei potabile.
În scopul informării consumatorilor, Ministerul Sănătăţii, prin Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, întocmeşte şi publică, o dată la 3 ani, Raportul naţional asupra calităţii apei potabile. Ministerul Sănătăţii Publice organizează Registrul apelor potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât apele de izvor, şi administrează baza de date aferentă, aflată pe site-ul Ministerului Sănătăţii Publice.
Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, împreună cu producătorii, respectiv distribuitorii de apă potabilă, întocmesc şi publică anual Raportul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, privind calitatea apei potabile. Raportul naţional privind calitatea apei potabile va fi notificat Comisiei Europene în termen de două luni de la publicare. Apele potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât apele de izvor, aflate pe piaţă sunt notificate la Ministerul Sănătăţii Publice, prin institutele de sănătate publică din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara. Ministerul Sănătăţii Publice asigură accesul publicului la formularul electronic de notificare şi la Registrul apelor potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât apele de izvor, prin afişarea acestora pe site-ul oficial al Ministerului Sănătăţii Publice.
Obligațiile producătorilor de apă potabilă.
Producătorii de apă potabilă distribuită prin sistem public trebuie să asigure accesul populaţiei la datele privind calitatea apei potabile produse, să permită inspecţia de către reprezentanţii populaţiei la orice oră acceptabilă, la cel puţin un birou de relaţii cu publicul, să afişeze programul şi numărul de telefon la care se pot obţine date despre calitatea apei potabile produse şi distribuite. Datele privind calitatea apei potabile sunt disponibile fără plată pentru populaţia deservită de producător, respectiv de distribuitor. Pentru persoanele fizice sau juridice, altele decât cele din zona de aprovizionare a producătorului, respectiv a distribuitorului, se pot percepe taxe pentru obţinerea informaţiilor privind calitatea apei potabile.
Tarifele la apa potabilă și apa menajeră sunt aprobate prin avizul A.N.R.S.C. (Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice), după o verificare riguroasă a tuturor componentelor de preț, în conformitate cu regulile din Metodologia de analiză cost-beneficiu pentru investițiile în infrastructura de apă și de canalizare, finanțate prin fonduri publice acordate de la bugetul de stat și/sau din fonduri nerambursabile. Tariful trebuie să acopere costurile de operare ulterior finalizării investiției și o parte din costurile de amortizare a cheltuielilor de capital, ținând cont de nivelul acceptat al ratei de suportabilitate, calculată în condițiile legii. Conform legislaţiei în vigoare, TVA-ul aplicat tarifului pentru prestarea serviciului de canalizare s-a diminuat de la 20% la 19%, începând cu 01 ianuarie 2017.
Un alt cost suportat de către consumatori este cel al apei meteorice sau pluviale. Costul acesteia variază între 0,14 lei/mc (Pitesti) și 0,92 lei/mc(București).Conform Contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, stabilirea cantităţii de apă pluvială (Qm) preluată în reţeaua de canalizare se determină prin înmulţirea cantităţii specifice de apă pluvială comunicată de Autoritatea Naţională de Meteorologie pentru luna anterioară emiterii facturii, cu suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite, declarate de fiecare utilizator (cu excepţia persoanelor fizice și a asociaţiilor de proprietari/locatari), verificate cu datele din actul de proprietate şi cu coeficienţii de scurgere recomandaţi de SR 1846-1:2006, şi anume:
– 0,85 – pentru suprafeţele construite (SC);
– 0,05 – pentru suprafeţe neconstruite (SN),
utilizând relaţia de calcul analitic:
Qm = (SC x 0,85 + SN x 0,05) x K, unde:
K = cantitatea specifică de apă pluvială comunicată de Autoritatea Naţională de Meteorologie pentru luna anterioară emiterii facturii (exprimată în mc/mp).
Apele uzate menajere sunt apele de canalizare rezultate din folosirea apei de către persoanele fizice, care rezultă mai ales din metabolismul uman şi din activităţi menajere şi igienico-sanitare. Cantitatea de ape uzate preluate pentru canalizare-epurare este de 100 % din apa potabilă consumată.
Tariful la apa potabilă furnizată în sistem centralizat în primele 10 orașe ale țării
1. București – 4,50 lei/mc
2. Constanța – 4,46 lei/mc
3. Galați – 4,19 lei/mc
4. Brașov – 4,09 lei/mc
5. Craiova – 3,97 lei/mc
6. Iași și Oradea – 3,49 lei/mc
7. Timișoara – 3,11 lei/mc
8. Ploiești – 3,01 lei/mc
9. Cluj – 2,94 lei/mc
Tariful la apa menajeră în primele 10 orașe ale țării
1. Constanța – 4,32 lei/mc
2. Cluj – 3,39 lei/mc
3. Timișoara – 3,38 lei/mc
4. Craiova – 3,16 lei/mc
5. Brașov – 3,06 lei/mc
6. Galați – 2,52 lei/mc
7. Oradea – 2,02 lei/mc
8. Ploiești – 1,40 lei/mc
9. Iași – 1,31 lei/mc
10. Bucuresti – 1,09 lei/mc
Costul total al apei (apă potabilă și apă menajeră) furnizată în sistem centralizat, în primele 10 orașe ale țării
1. Constanța – 8,78 lei/mc
2. Brașov – 7,15 lei/mc
3. Craiova – 7,13 lei/mc
4. Galați – 6,71 lei/mc
5. Timișoara – 6,49 lei/mc
6. Cluj – 6,33 lei/mc
7. București – 5,59 lei/mc
8. Oradea – 5,51 lei/mc
9. Iași – 4,80 lei/mc
10. Ploiești – 4,41 lei/mc
„Apa reprezintă singura substanţă absolut indispensabilă vieţii, indiferent de forma acesteia. Corpul omenesc reprezintă cea mai sofisticată maşinărie vie a momentului, fiind compus în procent de 25% din substanţe solide şi 75% apă. În acelaşi timp, creierul reprezintă numai 2% din greutatea totală a corpului şi este alcătuit din 85% apă, primind aprox. 20% din sângele circulant. Funcţia creierului este prioritară în privinţa sistemului de distribuţie a apei în organism, toate activităţile noastre depinzând în mod exclusiv de aportul hidratării. Apa constituie un element fundamental pentru punerea în mişcare a tuturor activităţilor chimice care se petrec în corpul omenesc, reprezentând o sursă de energie vitală pentru întreţinerea sănătăţii fiecăruia dintre noi. Cu toţii cunoaştem beneficiile unei hidratări optime, însă nu simţim cu adevărat acest lucru decât în situaţia în care avem gura uscată, fiind singurul semnal de alarmă care ne anunţă tardiv că suntem deshidrataţi sever. Dr. Fereydoon Batmanghelidj, o autoritate recunoscută în acest domeniu pe plan mondial este de părere că pe măsură ce înaintăm în vârstă, cantitatea de apă regăsită în interiorul celulelor noastre tinde să scadă, pierzând uşor şi senzaţia de sete, dar acutizând în acelaşi timp şi deshidratarea organismului. Acest fapt este asociat cu apariţia unui raport subunitar între volumul de apă aflat în interiorul celulei şi volumul de apă regăsit în afara celulei, cu alte cuvinte acest raport este asociat în mod direct cu deshidratarea şi cu scăderea eficienţei activităţii celulare, crescând în cele din urmă şi riscul oxidării celulare. Acest fenomen constituie unul din factorii cheie care activează boala în corpul omenesc, instaurând inflamaţia cronică, declanşată pe fondul instaurării unui dezechilibru ortomolecular indus în principal de absenţa apei din organism.
Analizând zona digestivă, aflăm că universul care populează aprox. 100 de trilioane de microorganisme cuprinde şi 90% din celulele imunitare, adică suprafaţa care sălăşluieşte şi cheia vieţii noastre. În situaţia în care intestinul nostru este deshidratat, atunci se inhibă capacitatea naturală de detoxifiere a organismului, instaurându-se constipaţia, dar şi o floră microbiană de putrefacţie, neaducând niciun beneficiu real. În acest mod, gradul intoxicării colonului va creşte, fiind strâns corelat cu incapacitatea noastră de a mai asimila într-un mod optim nutrienţii din mâncarea pe care o consumăm. Deshidratarea colonului generează o malabsorbţie caracterizată de apariţia unei deficienţe cronice de nutrienţi, transferând în final şi mai puţine vitamine, minerale sau antioxidanţi în sistemul circulator. Apa este esenţială în acelaşi timp şi pentru circulaţia microorganismelor benefice care populează microbiomul nostru, ridicând prima barieră de apărare în calea invaziei unor agenţi microbieni precum fungii, paraziţii, bacteriile sau anumite tulpini virale. Deshidratarea organismului este asociată deseori de către mulţi specialişti recunoscuţi şi cu creşterea cantităţii de histamină, neurotransmiţător activat în afecţiunile alergice. Sunt cercetări care vin să confirme validitatea acestui raţionament, pacienţii hidrataţi în mod corespunzător răspunzând mai bine tratamentelor specifice alergiilor respiratorii. În altă ordine de idei, durerea ar trebui interpretată ca fiind un prim indicator al deshidratării organismului, înainte ca pacientul să fie supus unor investigaţii complexe, dar soldate cu administrarea unor medicamente anti-inflamatoare care nu acţionează asupra cauzei, ci numai asupra simptomelor. Absenţa apei la nivel celular creşte în acelaşi timp nivelul acididăţii din metabolism, însămânţând dezechilibrele metabolice şi forţând organismul să apeleze la mineralele alcaline pentru a stinge acest surplus de aciditate. Apa nu poate fi substituită sub nicio formă cu celelalte băuturi precum ceaiurile, băuturile carbogazoase sau cafeaua, considerând că acestea din urmă nu fac decât să se comporte precum nişte agenţi de deshidratare care fac să dispară atât apa în care sunt dizolvaţi, cât şi apa depozitată ca rezerve în alte părţi ale corpului.
Deshidratarea cronică reprezintă un generator al bolilor moderne, recomandând tuturor persoanelor să insiste asupra consumului de apă, astfel încât să corecteze în timp util şi nevoia reală a organismului de a-şi potoli setea. Îi sfătuiesc pe adulţi să consume între 8 şi 12 pahare de apă pură în fiecare zi, furnizând recomandarea de a se focusa în mod deosebit pe apa oligominerală plată la sticlă de sticlă. Această apă înmagazinează energia Pământului şi constituie o alegere superioară, simţind cu adevărat impulsul viu al izvorului săpat de natură încă de la formarea planetei noastre.
Consider că un adolescent se poate hidrata în mod optim în situaţia în care bea zilnic 1,5 litri de apă, în timp ce unui copil îi recomand între 750 ml şi 1 litru de apă pe zi. În esenţă, contează şi momentele în care alegem să consumăm apa, fiind de părere că ar trebui să insistăm cu hidratarea în mod special dimineaţa şi apoi între mese. De asemenea, apa consumată în timpul mesei diluează sucurile gastrice şi favorizează încetinirea digestiei.
În încheiere, insist asupra creşterii consumului de apă curată şi pe segmentul copiilor sau al adolescenţilor, atrăgând un semnal de alarmă asupra părinţilor care aleg să pună semnul de egalitate între băuturile carbogazoase sau ceaiul procesat şi apa vie. Nu există un produs ambalat care să fie deasupra apei atunci când discutăm la modul cel mai serios despre hidratarea copiilor noştri, fiind încrezător că vom informa toţi părinţii asupra necesităţii imediate de a pune în practică toate aceste recomandări.
Esenţa vieţii stă în apa vie, fiind suficient să testaţi efectul vindecător al celei mai naturale băuturi din lume, iar dacă o veţi face împreună cu cei dragi, atunci satisfacţia personală va atinge culmile Everestului. Food is the only medicine…” Nutriţionist Dumitru Balan, www.vindecadai.ro
„Este cât se poate de îngrijorător însă că deja o cincime din populația lumii are probleme critice cu apa de consum și peste trei miliarde de oameni nu au acces permanent la apă, iar perspectivele demografice din următoarele decenii justifică panica generată de media mondială în legătură cu acest trist aspect. În acest tablou paradoxal, soluțiile pentru o adecvare salutară a realităților consumului de apă la resursa actuală și viitoare vizează: progrese în domeniul cunoașterii și aplicarea lor în practică; educare constantă a fiecărei generații în direcția formării unui comportament rațional în privința consumului de apă (folosirea judicioasă a apei, evitarea exceselor și a risipei din cauza instalațiilor neîngrijite, colectarea apei de ploaie pentru utilizări potrivite – udare, spălare, atitudine responsabilă față de mediu – evitarea aruncării substanțelor chimice și a medicamentelor în rețeaua de canalizare sau în rezervoarele naturale de apă); formarea unui spirit preventiv în construcția rețelelor și instalațiilor de apă – proiectarea în conformitate cu situații viitoare speciale, anormale; dezvoltarea de tehnologii performante (în instalațiile de incinerare a deșeurilor să se opteze pentru sisteme care asigură recuperarea energiei, a apei și altor substanțe utile); reglementări și măsuri ferme (prin reguli de condiționare a avizelor, de acordare a creditelor, de exercitarea unor activități etc.) care să determine abandonarea practicilor ilicite (conectări neautorizate) și a celor abuzive și iresponsabile; acțiuni susținute de menținere a atenției factorilor decizionali și formatori de opinie față de cauza apei (acțiuni științifice și de propagandă – simpozioane, forumuri ș.a. )”Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
„Apa înseamnă viață! Corpul uman poate rezista câteva săptămâni fără mâncare, dar doar câteva zile fără apă. Și asta pentru că este alcătuit în proporție de 60% din apă. Totodată, apa este un element central al tuturor culturilor și civilizațiilor, apa fiind esențială pentru supraviețuire. Accesul persoanelor la apa de băut, gătit și pentru igiena personală, reprezintă astăzi un minim standard de îndeplinit pentru fiecare dintre noi. Cu toate acestea, nu toată lumea are acces la aceste minime cerințe. 748 de milioane de oameni nu au încă acces la surse sigure de apă potabilă, iar 2,5 mld de persoane nu acces la salubritate, la nivel mondial, conform unui studiu OMS. Fiecare produs de care noi ne folosim zilnic, are nevoie de apa:1 coală de hârtie, 10 litri de apă; 500 g plastic, 91 litri de apă etc.
Dar, mai întâi de toate, apa trebuie să fie curată, pură, din surse de încredere și să nu ne facă rău. Proporția de apă a corpului variază între 50-60% și este dată în special de consumul de alimente bogate în apă, cum ar fi legumele și fructele și mai apoi de consumul de apă. Mai apoi, cu cât proporția de grăsime a corpului este mai mare cu atât apa este mai puțină. Grăsimea și apa nu se prea au bine! Consumul de apă este important, dar nu într-o cantitate impusă. 2-1,5litri/zi este doar un reper! Apa este importantă pentru toate organele, dar în special pentru organele excretoare, cum ar fi rinichiul și pielea, atât pentru buna lor funcționare cât și pentru aspect, în privința pielii. Apa este vitală, pornind de la banalul spălat pe mâini și până la tradiții, cultură și socializare!”Dr. Florin Ioan Bălănică, Specialist în medicina personalizată, nutriție și nutrigenomică, Fondator al “Școlii pentru Sănătate și Longevitate”, Membru al “Academiei Americane de Nutriție și Dietetică”, Reprezentant pentru România al “Organizației Europene pentru Medicina Stilului de Viață” (ELMO).
„Niciun alt aliment nu e ingerat zilnic într-o cantitate așa de mare. Acest lucru ne obligă să acordăm o atenție deosebită apei. În privința calității apei potabile furnizată în sistem centralizat, la nivel național există diferențe mari privind parametrii de potabilitate ai acesteia. Potrivit Institutului Național de Statistică 36,3% din populația României NU este deservită de sistemul public de alimentare cu apă. În privința apei îmbuteliate, alegerea unor ape minerale naturale plate în vederea hidratării organismului nu este o opțiune ușoară având în vedere faptul că producătorii nu sunt obligați să declare compoziția chimică a apei după o structură standardizată. Atât timp cât legislația în domeniu nu obligă producătorul de apă potabilă îmbuteliată să declare compoziția chimică după o structură standardizată, nu putem vorbi despre o informare corectă, completă și precisă. În acest caz, consumatorul nu are posibilitatea să aleagă acest produs în cunoștință de cauză, ci este influențat de publicitatea producătorilor.În ceea ce privește apa destinată hidratării și pregătirii hranei bebelușilor, legislația în vigoare nu stabilește criterii clare în privința constituienților și valorilor acestora. Din păcate, în mediul rural, în localitățile care nu sunt racordate la sistemul public de alimentare cu apă, încă se mai înregistrează sute de cazuri de copii cu boala albastră, afecțiune medicală generată de intoxicația acută cu nitrați, urmare a preparării hranei cu apă din fântâni nemonitorizate sanitar. Totodată, instituțiile care recomandă utilizarea anumitor tipuri de ape îmbuteliate la pregătirea hranei sugarilor nu sunt transparente în privința procedurilor folosite în acest scop. Astfel de produse, ar trebui certificate de către organisme notificate/acreditate de către Ministerul Sănătății/Organismul Național de Acreditare.” conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.
