de reputatie mondiala: Traian Lalescu
Pe 12 iulie, se implinesc 125 de ani de la nasterea reputatului matematician Traian Lalescu, unul dintre fondatorii teoriei ecuatiilor integrale si intemeietorul Institutului Politehnic din Timisoara. Cu aceasta ocazie, Imprimeria Romana a emis o medalie omagiala.
Priceput la oameni, Gheorghe Titeica nu s-a inselat cand l-a prezentat pe Lalescu viitorilor sai socri spunand despre el ca are “un cap care face cat sapte mosii’: desi a trait doar 47 de ani, Traian Lalescu, fiul unui functionar de banca, a devenit profesor universitatar, deputat de Caransebes si Membru al Academiei Romane, a publicat in 1910 Introducere in teoria ecuatiilor integrale (primul tratat din lume asupra ecuatiilor integrale, devenit clasic in literatura de specialitate), urmat de o lunga serie de studii in domenii diverse cum ar fi ecuatiile functionale, seriile trigonometrice, fizica matematica, geometria, mecanica, algebra sau istoria matematicii.
Intarind peste timp spusele lui Titeica, academiciaul Gr.C.Moisil, parintele informaticii romanesti, il considera pe Traian Lalescu “unul din cei mai de seama matematicieni pe care i-a avut tara noastra, unul din fauritorii scolii matematice din Romania si unul din matematicienii de seama din lumea intreaga”.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, Vito Volterra introdusese in stiinta matematica ideea de functionala. In teza sa de doctorat, din 1908, si in multe lucrari ulterioare, Lalescu a adus contributii foarte importante in acest domeniu, care au gasit o rapida raspandire in lumea matematica internationala.
In 1900, a intrat primul la concursul de admitere la Scoala Nationala de Poduri si Sosele, dar dupa trei ani a renuntat, pentru a se inscrie la Matematica, la Facultatea de Stiinte din Bucuresti. Printre profesorii sai se numarau Gh.Titeica, Anton Davidoglu, Spiru Haret, N.Coculescu si Ermil Pangrati. Mai tarziu, La Paris, in 1908, si-a luat doctoratul la Sorbonna cu exceptionala sa teza “Asupra ecuatiei lui Volterra”, despre ecuatiile integrale. Ilustrul matematician Volterra a fost atat de impresionat de lucrarea lui Lalescu, incat a introdus rezultatele acesteia in propria sa lucrare “Lectii asupra ecuatiilor integrale si integro-diferentiale”. Mai tarziu, Lalescu si-a diversificat studiile, obtinand si o diploma de inginer de la Scoala Superioarã de Electricitate din Paris.
In tara, a predat la gimnazii din Giurgiu si Bucuresti inainte de a deveni conferentiar si apoi profesor la Universitatea din Bucuresti.
In 1920, a fost insarcinat provizoriu cu lucrarile de organizare si conducere a Scolii Politehnice din Timisoara, dvenind apoi primul sau rector, pana in 1921, timp in care a contribuit esential la dezvoltarea scolii nationale de matematica si a cercetarii. Lalescu s-a dovedit a fi nu doar un matematician vizionar, dar si un excelent administrator. Directia in care a indreptat institutul face ca, astazi, acesta sa numere 10 facultati, 14.000 de studenti si 2.000 de cadre didactice, si sa fie proprietarului unui remarcabil fond imobiliar.
Lalescu a scris lucrari valoroase in domeniul ecuatiilor integrale si al seriilor trigonometrice, a tinut cursuri si conferinte prin care a facut cunoscute Teoria relativitatii si Calculul tensorial – preocupari foarte noi pe atunci, si a tinut cursuri asupra Teoriei electromagnetismului. In 1921, sub indrumarea sa, a aparut primul numar al Revistei matematice din Timisoara, in 1924 a scris manualul “Calculul algebric”, iar intre 1920 si 1927 a compus cele patru volume intitulate “Tratat de geometrie analitica”.
Viziunea lui Traian Lalescu privea, insa, mai mult decat matematicile. El a generat un stil de viata, a creat modele pentru cei tineri. Desena frumos, canta la violoncel, traducea din italiana. Era bun prieten cu Tonitza, Medrea sau Zamfiropol-Dall. Pentru o vreme, a gazduit un tanar banatean sfios, student la Belle Arte, in talentul caruia a crezut si cauia i-a dat o odaie cu fata la rasarit, ca sa aiba lumina cand lucreaza: marele pictor de mai tarziu – Corneliu Baba.
In februarie 1916, din initiativa unui grup de studenti si profesori din capitala, a luat fiinta Clubul Universitar Bucuresti, astazi Sportul studentesc. Primul presedinte al gruparii nou infiintate a fost nimeni altcineva decat Traian Lalescu. Mai tarziu, in 1920, lua fiinta la Timisoara Societatea Sportiva Politehnica, unul din principalii sustinatori ai acestei actiuni fiind, o data in plus, Traian Lalescu.
“Perioadele premergatoare din dezvoltarea unei stari culturale isi castiga importanta lor deosebita prin numarul dificultatilor care stau in insasi inertia lucrurilor. Trebuie o viteza initiala, trebuie un suflet care sa dea din caldura lui energia necesara pentru a invinge aceasta inertie, trebuie un avant,” explica Traian Lalescu ce l-a inspirat in demersurile sale.
Astazi, trei licee din Bucuresti, Hunedoara si Resita, precum si o strada din Timisoara se mandresc sa ii poarte numele. Faptul ca Facultatea Politehnica din Timisoara nu se numeste Traian Lalescu, ci Traian Vuia, se datoreaza doar unor conjuncturi istorice.
Continuand traditia, in viitorul foarte apropiat, familia lui Traian Lalescu va incheia formalitatile infiintarii unei fundatii omonime al carei scop principal este sprijinirea tinerilor matematicieni romani.
{mosloadposition user10}
