Editura Trei va lansa la Târgul International de carte Gaudeamus (22-26 noiembrie) cel mai nou volum istoric al autorului Simon Sebag Montefiore, „Romanovii (1613-1918)”. Saga istorică ce a cucerit deja întreaga lume și este bestseller internațional spune povestea intimă a ascensiunii și prăbușirii fabuloasei dinastii a Romanovilor.
Până atunci, iată câteva fragmente din carte și 10 lucruri mai puțin cunoscute despre Dinastia Romanovilor.
1. Misterul care a învăluit mult timp moartea ultimei familii imperiale ruse și lipsa inițială a unor cadavre a făcut ca numeroase persoane să pretindă că ei sunt supraviețuitorii asasinatului comis asupra țarului Nicolae al II-lea și al familiei sale. Astfel, nu mai puțin de 10 femei s-au dat drept prințesa Anastasia, dintre ele cea mai cunoscută, datorită persuasiunii sale, a fost Anna Anderson. Dar, nu doar Anastasia a avut „fanii” ei printre cei dornici de faimă. Marga Boodts a pretins că este Marea Ducesă Olga Nikolaevna, Michael Goleniewski s-a dat drept țareviciul Alexei, iar Ceclava Czapska a susținut că este Marea Ducesă Maria. În toate cazurile, testele ADN au infirmat apartenența nobiliară, potrivit site-ului Russia Beyond.
2. Țarina Alexandra era foarte preocupată de sănătatea fiului Aleksei, diagnosticat cu hemofilie. În schimb „pe fiicele ei — cunoscute sub acronimul colectiv «OTMA» de la Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia — le trata ca pe o singură entitate, îmbrăcându-le în haine identice sau, când cele două fiice mai mari au ajuns la vârsta când nu mai puteau să poarte o vestimentaţie de fetiţe, pe perechi: «Perechea Mare» și «Perechea Mică»”, descrie Montefiore relația dintre mamă și fiicele sale. În plus, istoricul britanic spune că „fetele dormeau câte două în cameră, pe paturi tari, îndurau băi reci în fiecare dimineaţă, astfel încât au crescut fără «aere de semeţie». Singurul lor lux era cadoul constând dintr-o perlă cu diamante, primit la zilele de naştere, iar fiecare mare ducesă avea parfumul ei Coty preferat”.
3. Celebrele ouă Fabergé au fost create la cerința țarului Aleksandru al III‑lea. El își dorea să îi ofere ceva unic soției sale, „care adora toaletele elegante, diamantele şi balurile”. Tatăl celui care avea să devină ultimul țar, Nicolae al II-lea, „i-a dat comandă în 1885 lui Peter-Carl Fabergé, un bijutier german baltic din Sankt-Petersburg, să confecţioneze Oul-de-Găină – un ou din aur cu nestemate, care se deschide având înăuntru un gălbenuş, care se deschide având înăuntru o găină, care se deschide având înăuntru un cuib de diamante. În total, în timpul domniei lui Aleksandru al III-lea şi a fiului său Nicolae al II-lea, Romanovii au comandat cincizeci de ouă Fabergé, de obicei cu singura regulă de a conţine neapărat o surpriză”, menționează istoricul în volumul său, „Romanovii (1613-1918)”.
4. Ultima familie Romanov, în special țarul Nicolae al II-lea, țarina Alexandra și fiicele Maria si Anastasia, era pasionată de fotografie. Țarul Nicolae deținea cel mai bun aparat foto al vremii, fabricat special pentru el în Statele Unite, marca Kodak, care îi permitea să capteze și cadre panoramice. Familia regală a transformat acest hobby într-un workshop de fotografie, la Ţarskoe Selo, reședința imperială de vară, în cadrul căruia au fost realizate peste 2.000 de fotografii pe an, potrivit site-ului Russia Beyond. „Anastasia a făcut operă de pionierat cu un «selfie», aşezându‑se pe un scaun în faţa unei oglinzi şi ţinând aparatul de fotografiat în dreptul taliei”, consemnează Simon Sebag Montefiore în „Romanovii (1613-1918)”
5. Nicolae al II-lea era, de asemenea, pasionat de muzică și de lectură. „Înzestrat cu inteligenţă şi perspicacitate, Nicky învăţa repede, avea o memorie impresionantă, era un cititor avid de istorie, îi plăcea Tolstoi […]. Savura muzica baletelor lui Ceaikovski, iar în plus avea talent la limbi străine, vorbind fluent germana şi franceza. Engleza lui era atât de desăvârşită, încât ţarul (tatăl lui) îl ruga să-i redacteze scrisorile adresate reginei Victoria”, notează Simon Sebag Montefiore.
6. În plus, el practica și diverse sporturi, printre care tenisul de camp și ciclismul. A descoperit tenisul într-o vizită în Anglia, în 1890, și a început să joace zilnic. Nicolae al II-lea a construit cinci terenuri de tenis în diverse reședințe regale, astfel că și nobilii au început să îi împărtășească pasiunea pentru acest sport.
7. Ultima vizită în străinătate a familiei imperiale ruse Romanov, înaintea asasinării, a fost în România, la Constanța, în luna iunie a anului 1914 „parţial în vederea unei căsătorii, parţial pentru a câştiga adeziunea ţării în eventualitatea unui război —, călătorind cu iahtul la Constanţa, pentru a se întâlni cu bătrânul rege Carol, cu moştenitorul lui, Ferdinand, şi cu Missy. Fetele erau «vesele şi excesiv de bronzate din Crimeea», Aleksei era «chipeş, dar oarecum răsfăţat», iar cât despre Nicky, Missy menţiona «cât de adorabil era», însă când Romanovii au plecat «nici nu mi‑am imaginat că nu aveam să ne mai întâlnim vreodată», menționează verișoara țarului Nicolae al II-lea, nimeni alta decât Regina Maria (numită Missy de apropiații familiei).
8. Familia regală a României și ultima familie imperială rusă discutau despre căsătoria Prințesei Olga cu Carol al II-lea. „Mamele au convenit că tinerii «trebuiau să decidă singuri». Carol nu a reuşit să o farmece pe Olga. «Eu sunt rusoaică şi aşa vreau să rămân», i‑a spus ea lui Gilliard, tutorele fratelui ei. «Nu vreau să plec din Rusia (şi) tăticul mi‑a promis că n‑o să mă oblige» — sentimente de părinte iubitor, doar că o căsătorie cu un prinţ străin i‑ar fi salvat viaţa”, precizează istoricul.
9. Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la abdicarea țarului Nicolae al II-lea și 99 de ani de la moartea familiei Romanov (țarul si familia sa au fost uciși în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918). Anul viitor se va comemora Centenarul excuției ultimilor membrii ai familiei Romanov.
10. Numele „Ipatiev” este strâns legat de Romanovi. Mânăstirea Ipatiev și Casa Ipatiev sunt două locuri diferite care au însemnat începutul, respectiv sfârșitul acestei dinastii. „Doi băieţi la vârsta adolescenţei, amândoi plăpânzi, nevinovaţi şi suferinzi, inaugurează şi încheie povestea dinastiei. Amândoi erau moştenitori ai unei familii politice, hărăziţi să conducă Rusia ca autocraţi, amândoi crescuţi în răstimpuri de revoluţie, războaie şi omoruri. Amândoi au fost aleşi de alţii pentru un rol sacru, dar înfricoşător, pe care nu erau apţi să‑l îndeplinească. Despărţiţi prin 305 ani de istorie, şi‑au împlinit destinul fiecare potrivit unor cumplite şi formidabile scenarii, care s‑au desfăşurat departe de Moscova în nişte edificii numite Ipatiev”, precizează Montefiore. Astfel, Mihail I Romanov devine primul țar din istoria familiei Romanov „în toiul nopţii, pe 13 martie 1613, la Mânăstirea Ipatiev de lângă Kostroma, un orăşel pe jumătate părăginit de pe malul fluviului Volga, situat la 340 km în nord‑est de Moscova. […] În vârstă de şaisprezece ani, cu picioare schilave şi un tic la ochi, singurul dintre cei cinci fii ai părinţilor săi care mai era în viaţă, a fost trezit din somn împreună cu mama lui. Li s‑a spus că sosise o delegaţie şi că trebuia să se pregătească de urgenţă pentru a se întoarce în capitală împreună cu solii”.
Cel de-al doilea loc, Casa Ipatiev, a avut însă o menire mult mai tragică. „La ora 1:30, pe 17 iulie 1918, în Casa Ipatiev din Ekaterinburg, în munţii Ural, la 1430 km la est de Moscova, Aleksei, în vârstă de treisprezece ani, bolnav de hemofilie, fiu al fostului țar Nicolae al II‑lea, a fost trezit din somn împreună cu părinţii săi, cele patru surori, trei servitori ai familiei şi trei câini, spunându‑li‑se să se pregătească de urgenţă pentru a fi mutaţi într‑un loc mai sigur”, adaugă istoricul și autorul volumului „Romanovii (1613-1918)”. Ce a urmat nu a fost o mutare, ci un masacru în care toți membrii familiei și-au pierdut viața.
