A fost o data ca niciodata, ca de nu ar fi, nu s-ar povesti, o purtatoare de cuvant. Unde? La Guvernul Romaniei. Problema cu aceasta purtatoare de cuvand este ca toata lumea o credea muta. Cel putin doar asa auzeai ceva despre ea: un jurnalist mai spunea despre ea ca este muta, pentru ca nciodata nu spunea nimic in numele institutiei pe care o reprezenta. Iar daca o cautai pe Google, gaseai articolele despre numirea ei in functie.

Dar purtatoarea noastra de cuvant nu ducea lipsa de probleme ce trebuiau discutate: problema de imagine a primului ministru, care aparea pe varfuri in toate pozele, necesitatea prezentarii unor scuze in numele aceluiasi domn, care, nestiind cand exact se termina o inregistrare, a fost surprins injurand un jurnalist si multe altele. Ea ramanea in continuare muta.

Nu o sa discut despre stupiditatea numirii unui om care nu spune nimic pe postul de purtator de cuvant, nu o sa vorbesc despre faptul ca mutenia aceasta este sustinuta cu bani publici. O sa vorbesc insa despre problema de imagine a Ioanei Munteanu, fost jurnalist, actual purtator de cuvant al Guvernului. Ce va face ea cand nu va mai fi purtator de cuvant? Clar, o functie similara iese din discutie! Asta daca nu cumva muteia o recomanda ca fiind un excelent vorbitor! Se va intoarce la prima dragoste, jurnalismul? Cred ca si acolo ar avea ceva probleme cu toate remarcile colegilor de breasla.

Eu stau si ma intreb: cum poti accepta sa ramai intr-o functie in care nu ti se permite sa-ti faci treaba? Si mai mult, cum ar putea cineva justifica aceasta alegere la un viitor interviu pentru angajare? Si apoi mai am o intrebare. Nu are de suferit imaginea tuturor purtatorilor de cuvant? Voi ce credeti?

Share