La invitatia celor de la Selenis, raspund catorva intrebari privind responsabilitatea sociala in 2007 in Romania. Nu pot sa le spun bilant, ci mai degraba note mai mult sau mai putin structurate pe marginea unui subect care ma preocupa de mult timp, si la care voi reveni si pe blog. In special la campania cu “De ce iubesc Bucurestiul”, din care am tras cateva invataminte si povete privitor la campaniile de CSR.

Acestea fiind zise, iata-mi gandurile:

  • Care au fost, din punctul tau de vedere, cele mai responsabile trei companii in 2007, si de ce?

In mare parte din 2007 am facut un experiment: n-am mai cautat activ informatii despre CSR si despre implicarea companiilor, asa cum fac de ani de zile (daca nu ma insel, in noiembrie 2003 am scris pentru prima data pe acesta tema) si am asteptat sa imi ajunga informatiile la ureche sau la ochi. In consecinta, nu pot opina, pentru ca nu am auzit decat de campanii cu o profunda componenta de imagine, pe care nu pot si nu vreau sa la categorisesc la CSR, si de activitatile Holcim. Prea putin ca sa fac un clasament.

  • Ce te-a nemultumit referitor la cum au inteles companiile din Romania sa demonstreze ca sunt responsabile social, in 2007? (te poti referi atat la ce au facut gresit, cat si la ce nu au facut dar ar fi trebuit sa faca)

De cateva luni imi amintesc (si ma irita) campania Apa Nova cu De ce iubesc Bucurestiul, probabil pentru ca rezuma tot ce este inca nemultumitor la CSR-ul din Romania. Suntem inca prizonierii conceptului “CSR este o forma noua de a iti atrage bunavointa publicului”, care contrasteaza cu definitia potrivt careia CSR-ul este o atitudine de responsabilitate pe care compania o imbratiseaza nu numai in comunicarea publica, ci mai ales in actiuni. In 2007, companiile par sa fi cheltuit mai mult cu comunicarea faptului ca sunt responsabile, fara sa fi amplificat actiunile responsabile propriu-zise. Unele s-au lansat in actiuni gratuite (in sensul de nefolositoare), pe care le prezinta ca CSR. Companiile nu au intervenit public in dezbaterea unor chestiuni sociale care afecteaza direct sau indirect mediul de afaceri sau forta de munca (criza gradinitelor, pe care femeile angajate o resimt, e un exemplu la indemana). Companiile nu s-au angajat decat in mica masura in programe asa-zis “de dezvoltare” cu impact social pe termen lung, preferand de multe ori formulele obosite ale interventiei caritabile (licitatie, bal, donatie), cu efectele sale meritorii, dar limitate, sau “campaniile de constientizare” cu beneficiul asociat de imagine.

  • Ce te astepti de la companiile care activeaza in Romania, din punctul de vedere al responsabilitatii sociale, in 2008? (te poti referi la cauzele pe care ar trebui sa le sustina, la modul in care ar trebui sa o faca, sau la modul in care ar trebui sa comunice despre asta)

Ma astept, macar pentru 2008, la mai multe companii responsabile, indiferent de nivelul la care ajung in asumarea responsabilitatii. Ma astept la o evolutie mai accelerata a perceptiei privind CSR-ul la companiile care practica deja forme de implicare sociala si comportament responsabil. Ma astept la o mai mare diversificare a obiectului implicarii in societate. Sau poate mai precis ar fi sa spun ca imi doresc aceste lucruri, mai degraba decat le anticipez. Desi am simtit in 2007 un interes mai mare pentru mediu, si poate si datorita Sibiu – Capitala Culturala Europeana, pentru cultura, iar daca tendinta nu va fi inversata s-ar putea sa avem in 2008 companii care actioneaza mai divers, mai interesant, mai vital in comunitate, nu doar ca panaceu pentru rele, ci si in postura de catalisti pentru energiile pozitive, pentru creativitate, pentru spiritul critic, pentru constructia de institutii sau concepte. Sper doar ca intre viziunea mea despre ce poate sa fie 2008 in CSR si ceea ce va fi in realitate sa nu fie o discrepanta prea mare. Pentru ca realitatea este ca atitudinea responsabila este dificil de adoptat, de integrat intr-o companie. E vorba de schimbari profunde la nivelul culturii corporatiste, schimbari care necesita resurse (mai ales umane) si timp, de care companiile nu dispun intotdeauna. Astfel incat urarea mea pentru 2008 in CSR ar fi “sa avem vise mai ambitioase, planuri mai bune, si mai multe oportunitati de a le transforma in realitate”.

Powered by ScribeFire.

Share