In ultimele cateva zile am auzit de cateva ori fraza “Managers are not communicated to, they are communicated through”, idee simpla care m-a pus insa pe ganduri. In multe companii, comunicarea are neajunsuri tocmai pentru ca aceasta idee simpla, ca nu se comunica managerilor ci prin manageri, nu face parte din principiile de baza.

Ce inseamna in fapt diferentierea dintre “to” si “through”
– constientizarea faptului ca recipientul final al comunicarii nu este managerul, ci cei pe care acesta ii coordoneaza
– statuarea clara a  obligatiei managerului de a transmite informatiile si datele primite catre echipa sa
– responsabilizarea managerului pentru adecvarea si intelegerea informatiilor transmise

Acest ultim punct, cel al adecvarii si intelegerii informatiilor mi se pare esential, pentru ca nu vorbim de un telefon fara fir, prin care informatii si decizii sunt comunicate pe cale ierarhica, cat mai exact posibil, dar distorsionate inevitabil de intelegerea fiecaruia, ci de o participare activa a managerului, care traduce informatia penttru echipa sa.

Cu alte cuvinte, el nu spune doar: iata ce s-a decis ieri in sedinta consiliului de administratie ci si: iata ce inseamna aceasta decizie pentru noi, explicand celor din subordinea sa care sunt implicatiile decizie la nivelul echipei si la nivel individual. Managerul este cel care, in cazul unor noi politici, subliniaza diferentele fata de vechiul mod de a opera al companiei, si efectele acestora asupra echipei. El transforma abstractul si indepartatul in concret si in imediat.

Am vazut recent ca ASEBUSS a lansat un curs de comunicare pentru manageri, si-i felicit. Nu ma indoiesc ca ideea de comunicare prin manager face parte din arsenalul prezentat cursantilor, si mi-as dori ca din ce in ce mai multi directori, vicepresedinti si alti sefi sa intelega acest concept, sa dea managerului libertatea si instrumentele pentru ca acesta sa transmita deciziile, politicile si informatiile companiei intr-un mod cat mai folositor echipei sale.

Bun, si PR-ul?

Intr-o asemenea gandire a comunicarii organizatiei, care mai este rolul responsabililor de comunicare interna, a newsletterelor si adunarilor generale? Ei bine, din punctul meu de vedere rolul lor ramane crucial, ba chiar acumuleaza mai multa importanta.

In primul rand, in timp ce managerii sintetizeaza si adapteaza pentru uzul echipei lor, PR-ul este cel ce popularizeaza versiunea standard, oficiala. Ei sunt cei ce au rolul de a explica implicatiile deciziilor la nivel global, pe ansamblul companiei. Ei contextualizeaza (industrie, macroeconomie), insa de asemenea personalizeaza, prezentand motivele si justificarile din spatele acestor decizii. Aceasta forma de comunicare nu tine de manageri.

In al doilea rand, PR-ul este singurul capabil sa comunice si sa atinga toti oamenii din organizatie. El are si cunostiintele si canalele necesare pentru a se asigura ca deciziile, politicile, procedurile, informatiile sau ce-o mai fi sunt cunoscute de toti, si sa verifice in ce masura sunt intelese.

In ultimul rand, PR-ul detine expertiza in comunicare. Ei consiliaza si formeaza managerul, ajutandu-l sa poata intr-adevar sa-si indeplineasca rolul de comunicator. Ei ofera suportul material (brosuri, newslettere, prezentari, fotografii sau filmulete) care sa ajute managerului in procesul de explicitare.

De aceea, PR-ii trebuie sa fie pregatiti in cazul fiecarei decizii majore cu un spectru larg de solutii de mcomunicare, de la grafice si scheme la postere, la scenarii de comunicare, la training, pe care managerii pot sa le acceseze atunci cand au nevoie. Ei trebuie sa raspunda solicitarilor managerilor privind materiale sau informatii suplimentare si sa-i ajute sa inteleaga care sunt limitele confidentialitatii cu privire la anumite informatii.

Cu alte cuvinte, schimband viziunea exclusiva asupra comunicarii (comunicatorul este cel ce comunica, PR-ul este singurul care transmite informatii) care impiedica de fapt o comunicare reala, una bazata de transferul bidirectional de informatii si pe intelegere, PRii responsabili de comunicare interna dobandesc de fapt un rol mai important, si care le pune in valoare abilitatile si competentele specifice. Iar compania intelege mai bine si comunica mai eficient. Nu-i de lepadat, nu?

Asa ca “Jos telefonul fara fir!!!”

Powered by ScribeFire.

Share