Recruiting
Saptamana trecuta ma suna o prietena: Corina, n-ai tu pe undeva o strategie? Sora mea candideaza la un post de PR,trebuie sa trimita una si nu stie de unde sa porneasca. Sora prietenei candida pe un post de specialist PR, si era in faza a doua a selectiei.
Mi-am adus aminte ca in urma cu circa un an, TVR-ul sau radioul public recrutau personal pentru comunicare si PR, si cereau candidatului sa trimita impreuna cu CV-ul si o strategie de PR.
M-am cutremurat.
Ce nu e in regula cu ideea?
Totul.
1. Ca PR-isti, stim ca designul unei strategii de comunicare este un proces complicat, ce implica o cunoastere aprofundata a companiei, si o sincronizare cu strategia generala a acesteia. Ca PR-isti, stim ca designul unei strategii se face pe termen lung, si de aceea dureaza mult. Ca PR-isti, stim ca designul unei strategii porneste de la cei cu experienta si viziune. Ma intreb insa de ce recrutorii nu stiu acest lucru. Ma intreb de ce cei care dau instructiuni recrutorilor il ignora. Ma intreb cum poti, bazandu-te pe un site sau o mapa de marketing, sa prescrii o strategie de PR, atunci cand te angajezi pe un post ce nu va impune conceperea uneia, post pentru care optezi tocmai pentru ca esti la inceputul carierei si nu ai experienta designului de strategii. Ma intreb pe ce baza judeca angajatorii: imi plac ideile tale mai mult decat ale celuilalt? Hmm… Dar fara cercetarea preliminara, ambele ar putea sa se dovedesca invalide.
Procedura aceasta atinge o coarda sensibila in mine: imaginea ca o strategie este ceva ce concepi ad-hoc, fara o perioada de incubatie. Te trezesti dimineata si in dus, ideea iti vine asemeni lui Arhimede, dar in loc sa strigi Evrika, te repezi la laptop si scrii pe nerasuflate un magnific document ce va duce compania in secolul 22 sarind peste urmatorii 94 de ani. Ha!
Probabil ca multi au avut idea unui slogan sau o gaselnita tactica ce a dat succesul unei campanii sub dus, dar o strategie nu e atat de usoara, iar a ii cere cuiva sa iti conceapa o strategie ca parte a procesului de recrutare nu-ti da masura capacitatii lor reale, ci eventual a nivelului de bull pe care pot sa-l livreze convingator, si a masurii in care pot scrie articulat. Pentru ambele sunt metode mai bune de evaluare.
2. Oameni buni, strategiile costa. Agentiile taxeaza chiar si o idee, darmite 10-15 pagini scrise coerent si logic, cu calendar si estimari bugetare, cu tehnici si tactici descrise detaliat. Poate ca nu sunt cele mai bune sau mai bine concepute, dar tot au in ele seminte ce pot fi folosite fara ca autorii neangajati sa aiba vreun beneficiu.
Recunosc nevoia unei masuri pentru competenta profesionala sau potentialul in meseria de PR, insa haideti sa echilibram postul vizat cu cerintele si haideti sa gasim masuri care au si o relevanta practica, nu sunt doar un exercitiu de imaginatie din care candidatii ies mai saraci si compania cu nimic mai sigura de cel ales.
A, i-am dat prietenei strategia. Era una scrisa demult pentru un proces de selectie la care ajunsesem in ultima faza si pe care nu l-am trecut. Presupun. Pentru ca dupa ce am trimis strategia n-am mai primit nimic. Nici macar un telefon cu nu, multumim.
Iti dau dreptate.
Cum am spus si in comentariul meu 🙂 pe o tema asemanatoare, pot sa fac de fiecare data cand am nevoie de o campanie de PR o sesiune de recrutare si chem 100 de studenti si le cer creativitate.
Just. Tocmai aceasta e problema. Nu neg ca trebuie sa testezi, si am facut-o si eu in diferite moduri, de la a cere cuiva sa-mi faca un powerpoint cu o idee de tema de retreat, la a cere nume pentru un newsletter, la a le cere sa redacteze un comunicat sau sa rezume un articol. In functie de ce vroiam sa ma asigur ca stiu sa faca: sa creeze, sa sintetizeze, sa sustina o relatie cu presa… Insa cred ca e o diferenta majora intre a cere niste activitati punctuale, care sa te lamureasca asupra unor competente clare: MS office skills, capacitatea de a gandi sau planifica punctual etc. si a cere cuiva o strategie sau o campanie intreaga. In ambele cazuri exista posibilitatea “furtului intelectual”, din pacate, dar macar echilibrul intre volumul de munca si de idei cerut si post (plus faza a procesului de selectie) este respectat.
absolut de acord cu ce zici.
Legea romaneasca in legatura cu copy right-ul nu o cunosc insa din cate stiu, in America acest lucru ar fi ilegal.
in acestcaz, ori stam slab la capitolul legislativ in domeniu, ori nu exista o verificare in domeniu.
Probabil ideea e luata de la concursurile de Start Up in care sew depune un dosarul planul de afacere.
ce se poate face in aceasta privinta?
Morala in Relatii Publice exista doar in carti, sau cei care o incalca trebuie luati un picde urechi de adevaratii oamenii (sau organizatii) de PR?
nici nu pot fi mai de acord cu ceea ce spui. am inatampinat si eu aceeasi problema cand am candidat pentru o pozitie pr. le-am explicat oamenilor, foarte civilizat, exact ceea ce ai spus tu mai sus, in termeni generali le-am schitat o strategie dar totul era legat de “depinde de…” fara a putea (firma refuza sa-mi de-a mai multe detalii) si nedorind (stiu si eu cat costa o strategie) sa ofer mai multe informatii. ma potriveam perfect postului si nu aveau ce sa-mi reproseze. se pare ca asta le-a stat in gat si nici macar nu au avut bunul simt sa ma anunte ca persoana mea nu-i mai intereseaza.
daca dai un anunt pentru un pr-ist ar trebui sa stii ce fel de om iti trebuie si cam care este scopul acelui om in compania ta si atunci nu ai da asemenea probe de interviu.
parerea mea e ca exista doua tipuri de companii care dau asemenea probe:
1. stiu exact ce vor (strategia) dar fara bani multi. sa-si chinuie ei creierii, noi ne inspiram, copiem si pe ei ii refuzam
2.habra n-au de ce vor un pr-ist. au auzit ca e de bine sa ai si ajuta. dar daca ar putea presta si niste munca de relatii cu publicu’ (front desk) nu ar fi bai ca el cam tot asta tre sa faca
oricare ar fi situatia, ocoliti-i. companiile care vor un adevarat pr nu au nevoie de asemnea anunturi
dincolo de strategie, dincolo de furtul de idei (care chiar si in romania este ilegal, cu conditia sa poti dovedi ca tu esti cel / cea care a avut ideea care a fost folosita apoi intr-o campanie – si credeti-ma fratilor, se intimpla la case foarte, foarte mari), dincolo de orice altceva, sunt oamenii. si acolo unde sunt oameni, exista si incompetenta. asta e problema.
incompetenta recrutorilor, incompetenta celor ce fac parte dintr-un panel de recrutare, chiar incompetenta celor din departamentul PR care pregatesc procesul de selectie si cer lucruri aberante, asa cum bine s-a punctat, pentru “seminte”.
si, cu scuzele de rigoare, chiar si incompetenta celor care cer prietenilor ajutorul — a se citi strategia.
pai daca participi la un concurs, nu e normal sa te prezinti cu creierul tau? sau daca tot vrei sa inveti sa faci ceva, nu mai bine citesti o carte de specialitate? nu cumva, in clipa in care te duci la un interviu, vrei sa cistigi? si daca treci de o faza a procesului de selectie cu strategia altcuiva, nu cumva inseamna ca ai mintit? si nu cumva ajungem in felul acesta tot la incompetenta?
cei care cer au o parte din vina, dar sunt ferm convinsa ca si cei care dau incurajeaza minciunica. scuze, nu o spun cu rautate, ci cu tristete. mare tristete!
Crsitina, iti dau si nu-ti dau dreptate. Intr-un fel, e vorba de incompetenta. intr-un fel, ma pun si in pielea recrutorilor si-mi dau seama ca trebuie sa ai un etalon pentru a ii evalua pe cei ce nu au decat o diploma universitara, a vedea daca stiu sa gandeasca si nu doar sa invete.
De ce i-am dat strategia… pentru ca o vroia doar ca punct de pornire, ca sa inteleaga dincolo de explicatiile din carti, cum arata si cum se scrie un asemenea document. Stiu, pentru ca am predat acest lucru, ca structurarea si redactarea unei strategii este extrem de grea cand nu ai experienta.
Si i-am mai dat strategia pentru ca nu era “reala”, nu se referea la o munca a mea in curs sau incehiata, nu prejudicia vreun client. Daca ar fi vruit sa vada o strategie reala, e posibil sa fi intampinat dificultati.
Si i-am mai dat strategia ca o forma de protest…
corina,
vad ca ai luat personal mesajul meu. imi pare rau, nu asta a fost intentia mea – sa te “atac” doar pentru ca ai vrut sa faci o fapta buna.
cat despre cei care vor mai mult decit o diploma universitara, au cu totii o alternativa chiar in timpul scolii – voluntariatul. numai asa pot vedea ca ce se preda in scoala este departe de viata reala (viata bate filmul, nu-i asa?) si pot invata eventual cum sa aplice lucrurile destepte pe care putinii profesori le mai predau in ziua de astazi. ma refer la cei care mai sunt cit de cit la curent cu ce e nou in materie de PR.
pace tuturor!
Nu, n-am luat personal mesajul. Am apreciat argumentul, si sunt de acord cu ideea de conduita etica de ambele parti. Si-ti explicam, cum cred ca trebuie, ca nu am dat strategia ca ea sa fie prezentata ca fiind proprie, pentru ca acest lucru ar fi fost imposibiule.
Era o strategie de comunicare interna pentru o firma de tehnologie, in discutarea careia puneam cateva premise: schimbare organizationala, bilant la incheierea unui ciclu de existenta, existenta unei anumite infrastructuri de comunicare si a unor procese pe care este greu sa le regasesti intr-o alta firma.
Ca fost ONG-ist, sustin si eu voluntariatul, insa trebuie sa iti spun ca HR-ul de la aceeasi firma de tehnologie mi-a spus la interviu ca a fost si ea ONG-sita in facultate, si in ONG-uri nu prea se lucreaza. Ceea ce inseamna ca deseori experienta de voluntariat nu este luata in serios in Romania. Din pacate. Insa asta e alta tema. Multumesc ca ma citesti 🙂
Discutam cu un amic de-al meu pe tema asta si :
1. in recrutarea oamenilor din agentiile de publicitate e si mai rau pentru ca la orice interviu pentru un post la Creatie sunt numai astfel de teste. How about that?
2. Icon Advertising cica ar face numai asa, te suna iti trimit pe mail tema pentru care trebuie sa fii creativ si apoi nu te mai suna 🙂 . Si amicul meu stie cazuri in care oameni astfel “recrutati” si -au vazut creatiile
3. Nu prea exista o modalitate de verificare a aptitudinilor. POate un fel de basic test.
4. Bogdan Naumovici a zis la un moment dat la un Adbreak ca pe un creativ nu il defineste doar O IDEE
Andrei, mai exista si modalitati de verificare care sa nu implice o strategie cap coada. Uite, iti dau exemplu: un studiu de caz. Prezinti o situatie ipotetica, ceri o analiza, dai o ora pentru rezolvare. Verifici gandirea, limbajul, cunostintele. Dar esti etic. Si mai poti sa si compari omenii. Ce-i drept, vorbim de pR, nu de advertising, la care nu ma bag, ca nu ma pricep.
Sensibil subiectul si dureros de des intalnit, din pacate. E greu sa apreciezi cunostintele in domeniul comunicarii (PR, publicitate, jurnalism) atunci cand esti angajator, iar candidatul are prea putina experienta. Cred ca mai ales in astfel de cazuri se cer teste detaliate, pentru ca in momentul in care ai ani buni de experienta in spate, poti demonstra cu ceea ce ai realizat, cu proiectele finalizate pana atunci.
Stiu cum este sa iti dai ideile, sa faci proiecte intregi, sa pierzi ore intregi incercand sa scoti ce e mai bun din tine si apoi sa nu se intample nimic – nici macar sa fii anuntat ca nu ai fost ales. Este o practica la scara larga.
Cat despre nominalizarea lui Andrei, nici nu se putea un exemplu mai bun – feriti-va de Icon Advertising!
Ca sa fiu sincer, eu daca intervievez un om pentru o pozitie de PR, si el imi face de test o strategie, care sa ma duca macar cu gandul sa fur o idee-doua, ii dau de doua ori salariul la care ma gandeam initial.
Problema e nu ca se fura idei (cine oare are nevoie de idei, si nu are nevoie de oameni care sa le puna in practica ?!? va spun eu – nimeni). Problema e ca 99 % din cei care vor sa se angajeze ca PR nu au facut in viata lor nici macar o cautare pe Google dupa “ce sunt relatiile publice”.
Sigur, accept ideea ca as putea fi prea pesimist la ora asta (iata insa ca sunt in complet acord cu Presedintele Romaniei, adica deplang starea jalnica a sistemului universitar romanesc 🙂 )
Totusi, rezumand. Daca e ceva care costa la o strategie, este ca ea sa fie acceptata de client. Si apoi, daca ceva costa si mai mult, este sa o puna cineva in mod eficient in practica.
II invit pe toti tinerii aspiranti la pozitii de PR “strategice” sa ma contrazica si sa imi trimita un CV si lucruri pe care le-au facut pana acum.
Dragos, multumesc pentru perspectiva diferita, si realmente valida. Daca cineva dovedeste idei bune, atunci are un atu la angajarea sau la negocieri financiare. Insa eu nu vorbesc despre cineva care se angajeaza intr-o agentie, unde competentele sunt dupa parerea mea usor diferite, iar cerintele postului nu sunt similare cu cele ale unui PR de companie. Totusi, din punctul meu de vedere:
– a cere o strategie intr-un proces de recrutare din exterior, adica cuiva care nu cunoaste compania, inseamna a trivializa ideea de strategizare, care stii si tu ca este un proces cu actori multipli, si implica functii multiple dintr-o companie. Chiar si la nivel de consultanta.
– a cere o strategie care sa insoteasca depunerea CV-ului este o lipsa de respect fata de candidat. Aproape ca pot sa accept sa soliciti asa ceva cand este vorba de departajarea intre mai multi oameni calificati, care au trecut prin filtre, dar sa ceri cuiva o munca temeinica, solida, fara ca acesta sa stie macar daca corespunde criteriilor, este sa te comporti neetic. Stii bine ca dincolo de criteriile vizibile cuprinse in anunturi exista si un set de criterii pe care nu le dam, pentru ca nu dorim sa se “manufactureze” potriviri, sau de asteptari pe care le avem si pe care nu le-am transformat in criterii formale, dar care ne fac sa respingem unele CV-uri si sa acceptam altele. Nu stiu multe despre recrutare la nivel formal, dar stiu ca selectia CV-urilor este o faza preliminara, de care treci sau la care te prabusesti prin taria calificarilor si rezultatelor listate si prin felul in care reusesti sa faci legatura intre cerintele postului si acestea, folosind scrisoarea de intentie.
– a cere o strategie cuiva care nu aplica la pozitii “strategice” este prostesc si inutil. La entry level nu vei face strategii, si nici nu ai facut vreodata. deci nici macar sansa de a impresiona pentru dublu salariu nu prea o ai.
Si apoi, Dragos, nu toti sunt profesionisti si corecti ca tine in aceasta lume de business din Romania.
Poate pentru ca sunt mai mare ca varsta, voi avea tendinta sa fiu mai critica… insa eu, de fiecare data cand angajez oameni, chiar CER planuri de marketing /comunicare, nu ca sa le fur sau pentru a le folosi ca atare, ci ca sa testez potentialul si seriozitatea candidatului. La fiecare anunt de Junior, imi vin sute de CV-uri. Cand se pune insa problema de un eseu, un plan, ceva care sa presupuna cateva ore de dedicare, raman, in cel mai bun caz, la maxim 20 de aplicanti. Majoritatea umbla bezmetici dupa joburi si sunt superficiali in cautarea lor.
Ca lucrurile nu sunt roz in marketing si in comunicare, scriu si eu, cu ceva timiditate, pe http://www.viataunuimarketingmanager.blogspot.com/…
Insa trebuie sa nu mai fim vehementi acolo unde nu este cazul.
Corect. Nu are legatura recrutarea cu o strategie “valida” pentru companie.
E ca atunci cand chemi agentiile la pitch pe gratis. Sunt de acord ca unele companii, in pana de idei, pot sa se gandeasca ca isi mai intaresc muschii existenti de PR, uitandu-se la strategiile unor oameni valorosi. Insa singurul beneficiu real pentru ele ar fi ca vor putea sa isi evalueze ideile prin comparatie cu ale altora.
Si da, cred ca recrutarea ar trebui sa se faca dupa talent (adica pattern-uri stabile de comportament). Totusi, daca vorbim de angajarea unui PR, in Romania, cred ca un minim de Q&A despre conceptele de baza e necesar.
Sau…acreditarea de catre o autoritate in domeniu. Sincer am devenit adeptul ideii ca ARRP ar trebui sa se ocupe de o astfel de acreditare. Putem incepe dezbaterea…:)
Total de acord cu tine. Competentele trebuie evaluate, indiferent de nivelul pozitiei pentru care se prezinta candidatul. Insa trebuie sa militam pentru o evaluare inteligenta, care sa masoare ceea ce sunt intr-adevar core competencies si abilitatea de a performa in postul pentru care candidezi, adica o evaluare care sa porneasca din intelegerea reala a acestei meserii, si nu de la clisee.
Mda, multumim Dragos pentru opinia diferita.
Cine oare are nevoie de idei si nu are nevoie de oameni pentru a pune in practica? Toti cei care fac ghost recruitment. Ideile costa, oricum ar fi ele. Ideile se folosesc mai devreme sau mai tarziu. Ideile raman proprietatea cuiva. Nu zic sa nu fie facuta o testare, dar trebuie sa fie una de verificare a cunostiintelor si aptitudinilor inscrise pe CV (e acea perioada de proba). Insa si aici aceeasi agentie pe care am amintito mai sus a facut ceva de genul urmator, citez dintr-un comentariu primit la mine pe blog:
“mi s-a intamplat sa ma tina in training 2 saptamani in care am avut parte numai si numai de teme, fara sa invat nimic – numai output, nu si input (ca doar d-aia se numaeste training, nu????) si sa primesc teme peste teme si apoi sa-mi spuna ca de saptamana urmatoare au pe altcineva in training. what about that?”.
Frumos, nu?
Nu generalizez. Este nevoie de o reglementare a HR-ului si a metodelor de testare, macar pe acest domeniu al PR-ului. Este utopic sa imi doresc asta?
Poate!
De ce stiu ? Pentru ca am plecat de jos si asta ar trebui sa inteleaga toti cei care acum sunt in postura de angaja pe cineva, au plecat si ei de undeva de jos, de la acel post de junior. Au fost si ei la interviuri , au trimis cv-uri si teme, si poate si strategii etc etc. Asta daca nu cumva au primit jobul in brate. Chiar trebuie sa devenim ceea ce am urat si noi cand eram mici. Eu unul mi-am zis ca atunci ca atunci cand o sa trec de partea cealalata, a angajatorului o sa fie altfel.
Dar cum zicea si Corina, nu toti sunt profesionisti si corecti in aceasta lume de business din Romania. Asa ca mai bine sa ingrosam randurile prin neaosa practica romaneasca ca e mai bine si mai profitabil.
Sunt oarecum de acord cu o eventuala autoritate de acreditare, insa nu cred ca in acest moment ARRP este capabil sa duca un asemenea proiect care necesita timp si efort si nu doar o intalnire o data pe saptamana.
Sunt pesimist! Dar mai am rabdare 🙂
Ar fi extraordinara o autoritate de acreditare in PR si in momentul de fata singurul potrivit, si poate cu un pic mai mult efort, sa faca acest lucru ar fi ARRP.
Tot ceea ce este scris mai sus este foarte adevarat. Candva m-am lovit de fiecare dintre ele, si desi la Facultatea – Comunicare si PR – SNSPA – cam in primul an toti profesorii imi spuneau ce grozav o sa fie cand o sa terminam si va fi mare nevoie de oamenii de PR si alte multe si frumoase, descopar ca nu sunt deloc atat de multe companii, cum ar tb, care sa stie ce fel de om sa angajeze pt PR sau cam ce ar tb sa faca acesta. SI daca poti sa faci si altele care nu au legatura neaparat cu PR, cu atat mai bine.
Cat despre Icon Advertising …. imi pare bine ca parerile mele sunt impartasite si de alte persoane. Am avut “ocazia” sa fiu in trainig si un fel de practica la ei chiar in vara acestui an si nu am nici macar un cuvant de lauda pentru ei. Chiar nu recomand nimanui sa se duca acolo … decat daca vrea sa-si schimbe parerea despre agentiile de publicitate din Romania. Si totusi inca mai cred (sper), ca e unica si singura !
Buna,
As putea primi si eu strategia aceea de PR sau o alta? Promit sa multumesc!
Eu azi mi-am vazut ideile in print-urile de la Icon Advertising. Nu m-a anuntat nimeni ca vor fi folosite, nu mi s-a cerut nicio aprobare. Pur si simplu. Probabil asa e in tara noastra. Cu toate astea, acesta poate fi numit furt intelectual. Punct.
Haide sa va “impartasesc” cum a fost experienta mea pe la agentia mai sus numita (si cand spun experienta nu ma refer la “practica”, training, sau informatii de second hand de la unii altii). Am trimis o tema, am fost la interviuri, am primit invitatia pentru training, unde am putut sa-mi dovedesc “calitatile” (ca pot urma un brief, compune texte, sunt creativ and so on). Am inceput colaborarea cu ei si pe tot ce “produceam” am primit feedback. Cat se poate de clar si raspicat. Mi-am stors creierii de idei, idei care unele le-am vazut materializate, altele… oh well, rateuri si rebuturi. A fost clar din start: poti, te descurci cu lucrul, ok: you stay. Nu poti, nu te descuri, primesti feedback negativ pe banda rulanta: you go my friend. Am crescut intre timp (plecat de la nivel junior) si cand ai experienta iti dai seama ca daca vrei ceva cu adevarat, apai te zbati si treci de orice pentru a ajunge unde te imaginai. Lucrurile nu sunt mereu albe sau negre. Sunt colorate si diferite. Precum si experientele noastre. But that’s just my case. Si asta a fost cu ceva timp in urma… Iar cand am ajuns la “multinationala” am reluat procesul de la capat! :)) Same story, same game, different players… Sad, but true!
Well, acum ca mi-am luat si eu o mare teapa, pot sa va spun ca dupa 6 ani “Icon Advertising” nu s-a schimbat deloc (remarc ca primul cmentariu negativ referitor la ei dateaza din 2006). Lucrurile se desfasoara fix la fel: mari recrutari, interviuri, teme, briefuri, iar apoi iti multumesc frumos insa viziunea ta este diferita de cea a directorului de creatie. Tare sunt curios daca imi voi vedea ideile prin campaniile lor…Ramane de vazut daca vor sa se aleaga cu un proces penal.
Salut, wow din cate am citit, inteleg ca nu e o idee buna sa trec toate etapele de interviu la Icon? m-au cam stors de idei si de prezentari si cica mai urmeaza inca o zi de testare. Pentru un post de account pare ca de fapt candidez pt NASA. Imi puteti spune, va rog, interviurile sunt bluf? sau testeaza in draci pt ca…sunt multi care vin? nu stiu…
Acelasi test cu vreo 4 subiecte de creatie am primit si eu astazi pentru a-l trimit pana cel tarziu vineri, si ca orice om care se intereseaza de o companie inainte de a face astfel de creatii ….feedback-ul despre companie este in mare parte unul negativ si ma cam lasa rece la capitolul de a raspunde.